Evidentiary weight of accounting records for non-professionals in loan recovery: insufficiency of written beginning of proof without third-party or witness corroboration

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 18.09.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin lichidator B.., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul să-i restituie suma de 482.010 RON, reprezentând sumele împrumutate conform contractelor de împrumut încheiate între părţi; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2158-2164, art. 1270, art. 1350 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 54/26.01.2022, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea reclamantei A. S.R.L., reprezentată prin lichidator B.., în contradictoriu cu pârâtul C..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 42 din 14 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de prim control judiciar, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtului să restituie recurentei suma de 482.010 RON, reprezentând sumele împrumutate conform contractelor de împrumut încheiate între părţi.

În dezvoltarea motivului de recurs, arată că, în analizarea cererii de apel, instanţa a confirmat concluzia caracterului insuficient al probatoriului în dovedirea faptului remiterii sumelor de bani cu titlu de împrumut, concluzionând că nu sunt îndeplinite exigenţele art. 272 şi următoarele C. proc. civ.

Susţine recurenta că, într-adevăr, în lipsa recunoaşterii exprese din partea pârâtului a contractelor de împrumut ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, înscrisurile nu fac dovada deplină prin ele însele şi a faptului predării sumelor de bani. Însă, recurenta arată că, înscrierile ce confirmă acordarea sumelor de bani împrumutatului au valoare de început de dovadă scrisă, contractele de împrumut putând aşadar face dovada între părţi, coroborate cu evidenţa contabilă existentă în situaţia financiară a societăţii A. S.R.L., situaţie care contrazice reţinerile instanţei de apel privind puterea doveditoare a contractelor de împrumut ce fac obiectul pretenţiilor.

În altă ordine de idei, consideră recurenta că instanţa de apel a făcut în mod greşit trimitere la prevederile art. 310 alin. (3) C. proc. civ., reţinând lipsa puterii doveditoare a contractelor de împrumut şi prin prisma faptului că nedeţinerea de date suficiente pentru identificarea domiciliului pârâtului ar fi imputabilă exclusiv recurentei.

Autoarea prezentei căi de atac învederează că, deşi contractele de împrumut ce fac obiectul pretenţiilor nu îndeplinesc cerinţa prevăzută de art. 275 C. proc. civ., respectiv formalitatea înscrierii menţiunii "bun şi aprobat", şi nici nu au fost recunoscute de pârât, aşa cum prevede art. 273 alin. (1) C. proc. civ., pentru a putea face dovada deplină a cuprinsului lor prin ele însele, totuşi prima instanţă şi instanţa de apel nu au dat eficienţă prevederilor art. 310 alin. (3) C. proc. civ., nesocotindu-le ca început de dovadă scrisă, ce poate fi completată prin alte mijloace de probă, respectiv, prin fişele contului clientului aflate în evidenţa contabilă a societăţii recurente.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 16 mai 2023, recursul a fost comunicat intimatului-pârât C., prin afişare la uşa instanţei şi pe site-un Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză, în temeiul motivelor invocate şi a normelor de drept incidente, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Cu titlu preliminar, instanţa supremă reţine că, deşi recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sale sugerează încălcarea unor norme de procedură civilă, aspect care atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din cuprinsul motivelor de recurs, instanţa supremă reţine că recurenta - reclamantă a criticat decizia primei instanţe de control judiciar numai din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 280 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 310 alin. (3) din acelaşi cod, în reţinerea faptului că reclamantul nu a făcut dovada faptului remiterii sumelor de bani cu titlu de împrumut către intimatul C..

Astfel, susţine autoarea prezentei căi de atac, deşi este adevărat că, în lipsa recunoaşterii exprese din partea pârâtului a contractelor de împrumut ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, înscrisurile nu fac dovada deplină prin ele însele şi a faptului predării sumelor de bani, acestea constituie, însă, un început de dovadă scrisă care, completat cu evidenţele contabile ale recurentei, fac dovada faptului pretins.

Potrivit dispoziţiilor art. 280 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Registrele profesioniştilor, întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, pot face între aceştia deplină dovadă în justiţie, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesională. (2) Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac dovadă contra celor care le-au ţinut".

Dispoziţiile normative evocate mai sus reglementează valoarea probatorie a registrelor profesioniştilor, sens în care instanţa supremă reţine că, potrivit art. 3 alin. (2) C. civ., sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, fiind incluse în noţiunea de "profesionist" categoriile de "comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ..".

Prin urmare, cum, în cauză, nici recurentul-reclamant nu a susţinut şi nici instanţa de apel nu a reţinut faptul că intimatul C. este un profesionist, în mod judicios instanţa de apel nu a reţinut puterea doveditoare a înscrisurilor contabile invocate de reclamanta-recurentă în susţinerea pretenţiilor sale.

Instanţa supremă reţine că prima instanţă de control judiciar a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 310 alin. (3) C. proc. civ., reţinând că, începutul de dovadă scrisă poate face dovada între părţi numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumţii.

Or, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, evidenţele contabile ale societăţii, depuse de reclamantă la dosarul cauzei, nu pot face dovada împotriva unei persoane care nu este profesionist, iar aceasta nu a propus alte probe, în mod corect a reţinut instanţa de apel că recurenta-reclamantă nu a dovedit faptul remiterii sumelor de bani către intimat, cu titlu de împrumut, criticile fiind nefondate şi din acest punct de vedere.

Nu pot fi primite susţinerile recurentei privind imposibilitatea obiectivă de administrare a probei cu interogatoriul intimatului, întrucât, pe de o parte, această probă nici nu a fost propusă în apel, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 310 alin. (3) C. proc. civ. nu restrâng mijloacele probatorii aflate la îndemâna recurentei pentru a dovedi pretenţiile sale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei civile nr. 42 din 14 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei civile nr. 42 din 14 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.