Insurance appeal for late-payment penalties declared inadmissible after appellate award reduction upheld

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul forţat C., s-a solicitat obligarea pârâtei la pata sumei de 90.000 euro (echivalentul în RON, la cursul BNR din ziua plăţii), cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit de către reclamant, ca urmare a accidentului rutier din data de 28.08.2018, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere, de la data înregistrării cererii şi până la data efectuării plăţii efective a despăgubirii, cu cheltuielile de judecată aferente.

Prin sentinţa civilă nr. 131 din 25 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2020, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul forţat C..

A fost obligată pârâta B. S.A. să plătească în favoarea reclamantului A. suma de 20.000 euro, respectiv echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale la care se calculează penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 3.03.2020 şi până la plata efectivă a despăgubirii.

S-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect plata daunelor morale în cuantum de 70.000 euro.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.029 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel B. S.A.. prin lichidator judiciar D., solicitând admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul diminuării daunelor morale astfel încât acestea să reprezinte o reparare justă şi echitabilă şi nu o îmbogăţire fără just temei şi să fie în concordanţă cu prevederile normei ASF nr. 20/2017 şi ale Legii nr. 132/2017.

Prin decizia civilă nr. 628/2022 din 21 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanta B. S.A. prin lichidator judiciar D., împotriva sentinţei civile nr. 131/2022 din 25 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor morale acordate de la suma de 20.000 euro la suma de 30.000 RON. S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2%. A fost obligată pârâta la plata sumei de 1505 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru aferentă pretenţiilor admise. S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, să se dispună obligarea intimatei B. S.A. la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, raportat la despăgubirile acordate, de la data înregistrării acţiunii civile - 03.03.2020 şi până la data efectuării plăţii efective a despăgubirii.

În argumentarea recursului, reclamantul critică decizia atacată, apreciind-o ca fiind nelegală în ceea ce priveşte respingerii cererii privind obligarea societăţii B. S.A. la plata penalităţilor de întârziere.

Astfel, în opinia recurentului, decizia a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 21 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 132/2017.

Intimata-pârâtă B. S.A. prin lichidator judiciar D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a formulat cerere de încetare, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a prezentei cauze.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalităţii căilor de atac Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 723/2022 din 12 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamant la 31 martie 2021, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Se constată că prin acţiunea promovată, reclamantul A. a solicitat obligarea societăţii de asigurare B. S.A. la plata despăgubirilor produse în urma evenimentului rutier din 22.08.2018.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 628/2022 din 21 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 628/2022 din 21 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2023.