Paulian action; enforcement of judicial stamp duty and validity of appeal annulled for non-payment

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2021 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., pe calea acţiunii pauliene/revocatorii:

1. să se constate inopozabilitatea faţă de A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a actului de lichidare a regimului comunităţii legale şi a actului de partaj voluntar, autentificate sub nr. x/25.05.2020, respectiv sub nr. x/25.05.2020 la E., cu consecinţa revocării (desfiinţării) acestor contracte faţă de reclamantă şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului;

2. înscrierea hotărârii judecătoreşti în cartea funciară a imobilului;

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor C. şi D. la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 50/2022 din 19 aprilie 2022, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., precum şi cu intervenienta forţat F. S.A., având ca obiect acţiune revocatorie (pauliană); s-a constatat inopozabilitatea faţă de reclamanta creditoare S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a actului de lichidare a regimului comunităţii legale (autentificat sub nr. x/25.05.2020) şi a actului de partaj voluntar (autentificat sub nr. x/25.05.2020) la E., încheiate între pârâţii C. şi D., în calitate de soţi/copartajanţi, până la concurenţa creanţei în cuantum de 1.381.579,20 RON, creanţă ce face obiectul dosarului de executare nr. 214/E/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc G.; s-a indisponibilizat bunul imobil ce a făcut obiectul actului de lichidare a regimului comunităţii legale (autentificat sub nr. x/25.05.2020) şi a actului de partaj voluntar (autentificat sub nr. x/25.05.2020) până la încetarea executării silite a creanţei care a justificat pronunţarea ei; s-a înscris în Cartea Funciară a imobilului măsura indisponibilizării bunului; pârâţii C. şi D. au fost obligaţi la plata, în solidar, către reclamanta creditoare S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.498 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

3. Hotărârea instanţei de apel

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 482/2022 din 18 octombrie 2022, a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanţii-pârâţi C. şi D., împotriva sentinţei nr. 50/2022 din 19 aprilie 2022 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) şi intimata-intervenientă F. S.A.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă D. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 5 decembrie 2022.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a se pronunţa asupra cererii de apel.

Întemeindu-şi calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a dezvoltat următoarele critici:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 21 şi art. 44 din Constituţia României, art. 555 şi următoarele din C. civ. referitoare la dreptul de proprietate privată.

Prin decizia Curţii de Apel Craiova, recurată în prezenta cauză, s-a admis excepţia netimbrării cererii de apel şi s-a anulat apelul declarat împotriva sentinţei Tribunalului Dolj, cu motivarea că apelanţii-pârâţi nu au achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 3.249 RON şi că, deşi au formulat cerere de ajutor public judiciar, prin care au solicitat eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, această cerere a fost respinsă prin încheierea din 6 septembrie 2022, încheiere împotriva căreia nu au exercitat calea de atac a reexaminării.

Recurenta a solicitat instanţei de recurs să constate că nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de plată eşalonată a taxei judiciare de timbru şi că i s-a încălcat accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil.

A menţionat că prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului adoptată în anul 2013 se reglementează noi taxe, în cuantumuri mult mai mari. Raţiunile pentru care legea anterioară a fost extrem de criticată din perspectiva limitărilor dreptului de acces la justiţie nu numai că subzistă, ba chiar sunt şi mai numeroase.

Autoarea căii de atac consideră că reglementarea în materia taxelor judiciare de timbru, care fixează taxele de timbru la un nivel ce depăşeşte cu mult posibilităţile de plată ale justiţiabililor, conduce indubitabil la limitarea liberului acces la justiţie.

Statul, prin puterea sa legiuitoare şi executivă, este ţinut să acorde oricărei persoane toate facilităţile rezonabile de drept şi de fapt pentru a accede la instanţă, iar acest lucru trebuie să se reflecte prin stabilirea unor costuri accesibile ale procedurilor judiciare, care să nu împiedice încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept, ci să asigure efectivitatea dreptului de acces.

Scutirea, reducerea sau eşalonarea la plata taxelor judiciare de timbru nu constituie în actuala reglementare un remediu efectiv pentru limitările accesului la justiţie prin taxarea majorată, date fiind condiţiile concrete de acordare a acestora prin menţinerea pentru persoanele fizice a valorilor şi limitelor prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, modificată.

Aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în mod diferenţiat, în sensul că acţiunile evaluabile în bani au un cuantum diferit faţă de acţiunile neevaluabile, ar crea premisele unei discriminări între persoanele, care deşi se găsesc în situaţii asemănătoare, având speranţe legitime să obţină o restituire a pretenţiilor lor, ajung să beneficieze de un tratament juridic diferit.

De asemenea, asigurarea accesului la instanţă doar petenţilor care îşi pot achita taxele de timbru, reprezintă o încălcare a egalităţii în faţa justiţiei a tuturor cetăţenilor.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă, întrucât motivele de recurs invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

IV. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluţionare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25 aprilie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 21 septembrie 2023, cu citarea părţilor.

V. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei-reclamante A. S.R.L., de respingere a cererii de recurs, ca inadmisibilă, întrucât motivele de recurs invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în realitate, este vorba de excepţia nulităţii recursului, impunându-se calificarea corespunzătoare.

Admisibilitatea căii de atac se cenzurează din perspectiva recunoaşterii prin lege a respectivei căi de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 129 din Constituţia României şi prevederile art. 457 din C. proc. civ. or, în speţă, recurenta-pârâtă are deschisă calea de atac a recursului.

Înalta Curte reţine că nulitatea recursului nu intervine când este indicat în mod greşit temeiul de drept al motivelor de casare, deoarece instanţa nu este ţinută de textele de lege menţionate de parte, având în vedere dispoziţiile generale din noul cod privind posibilitatea instanţei de a face încadrarea corectă.

Recurenta-pârâtă din prezenta cauză a indicat drept temei al cererii de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă criticile formulate se circumscriu ipotezei de la pct. 5, întrucât vizează modalitatea de aplicare a normelor legale care reglementează o condiţie extrinsecă cererii de apel, respectiv timbrarea acesteia, a căror încălcare este sancţionată cu nulitatea conform art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

În acest context, nu poate fi reţinută apărarea intimatei legată de nulitatea recursului, nefiind incidente prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile aduse deciziei Curţii de Apel Craiova, prin care s-a admis excepţia netimbrării cererii de apel.

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă a susţinut faptul că nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de plată eşalonată a taxei judiciare de timbru şi că i s-a încălcat accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte reţine că obligaţia părţii de a achita taxa judiciară de timbru rezultă din conţinutul art. 1 şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, excepţie făcând acele situaţii expres prevăzute, în sarcina tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei cereri ori, cum este cazul în speţă, a unei căi de atac.

Determinarea momentului procesual la care partea are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru se realizează în raport cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevede că taxele judiciare de timbru se achită anticipat şi că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este ataşată cererii, părţii i se comunică obligaţia de prezenta dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă.

Lipsa dovezi plăţii taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată, în condiţiile art. 470 alin. (3) teza finală din C. proc. civ.

Succesiunea actelor de procedură din dosarul de apel relevă că prin rezoluţia de primire a dosarului, curtea de apel a stabilit în sarcina recurentei (atunci apelantă) obligaţia de a achita suma de 3.249 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, în solidar cu apelantul C..

La data de 30 iunie 2022 s-a comunicat apelanţilor obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.249 RON şi posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a ajutorului public judiciar la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit adreselor emise la 24 iunie 2022 şi proceselor-verbale de înmânare din 30 iunie 2022, înscrisuri aflate la dosarul de apel.

Procedând în modalitatea descrisă mai sus, instanţa de prim control judiciar s-a conformat pe deplin obligaţiilor prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recunoscând primirea adreselor, apelantul-pârât C., prin soţia sa D., a formulat o cerere, prin care a solicitat încuviinţarea plăţii eşalonate a taxei judiciare de timbru, cererea de acordare a ajutorului public judiciar fiind respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu de la 6 septembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Susţinerile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs, potrivit cărora nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de plată eşalonată a taxei judiciare de timbru, sunt lipsite de fundament, în condiţiile în care dovezile de comunicare a încheierii din Camera de Consiliu de la 6 septembrie 2022 se regăsesc la dosarul Curţii de Apel Craiova.

Împotriva acestei încheieri, nu s-a exercitat calea de atac a reexaminării, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că atât recurenta-pârâtă D., cât şi apelantul-pârât C. au cunoscut cuantumul taxei judiciare de timbru aferente apelului pe care îl declaraseră.

Nicio dispoziţie legală nu obligă instanţa ca, după ce a comunicat părţii obligaţiile care îi revin în chestiunea timbrajului, să procedeze apoi, în măsura în care a fost demarată procedura de acordare a facilităţilor la plata taxei, care a fost respinsă, la o nouă comunicare a aceleiaşi obligaţii. De altfel, nici recurenta nu a indicat vreun text legal care să impună o atare conduită în sarcina instanţei.

Mai mult, se cuvine subliniat că potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., părţile au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia.

Aşa fiind, comunicarea încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înţeleagă care este suma ce trebuie să fie achitată în calea de atac a apelului.

Tocmai în considerarea caracterului ei redundant, legea nu obligă instanţele judecătoreşti să notifice debitorului obligaţiei de timbrare, ulterior comunicării acestei încheieri, necesitatea îndeplinirii aceleiaşi obligaţii.

Cu toate acestea, apelanţii-pârâţi D. şi C. au fost citaţi pentru termenul din 18 octombrie 2022, cu menţiunea de a achita, în solidar, taxa judiciară de timbru în sumă de 3.249 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Întrucât apelanţii-pârâţi nu au prezentat dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac exercitate, instanţa de apel în mod legal a dat eficienţă sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a apelului până la primul termen de judecată, acordat la data de 18 octombrie 2022.

Aşa cum s-a arătat mai sus, remedierea lipsurilor cererii de apel au fost făcute la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, în procedura reglementată de art. 470 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., coroborat cu art. 200 din acelaşi cod, iar citaţiile emise la 8 septembrie 2022 vizau înştiinţarea părţilor despre cuantumul taxei şi termenul de judecată stabilit în cauză, la 18 octombrie 2022, dată până la care apelanţii puteau complini lipsa taxei judiciare de timbru.

În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate şi că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Referitor la cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., instanţa supremă constată că intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D. împotriva deciziei nr. 482/2022 din 18 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2023.