Arbitral annulment appeal dismissed for lack of specific illegality grounds and unstampability

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de arbitrare înregistrată la 31 mai 2019 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/2019, cerere ulterior precizată şi completată, reclamanta Asocierea A. S.A. - B. S.R.L., în contradictoriu cu parata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., a solicitat tribunalului arbitral ca, prin hotărârea arbitrală pe care o va pronunţa, să dispună: anularea notificării de reziliere emise în mod nejustificat şi abuziv de către pârâtă, precum şi a tuturor actelor subsecvente emise în temeiul notificării de reziliere; constatarea intervenirii rezilierii contractului nr. x/04.04.2019 din culpa beneficiarului, în temeiul sub-clauzei 16.2 (d) din contract, începând cu data de 20.05.2019; obligarea pârâtei beneficiar la restituirea scrisorilor de garanţie bancară (srisoarea de garanţie de bună execuţie nr. 505 în valoare de 3.134.774,40 RON, emisă de C. la data de 06.05.2016 şi scrisoarea de garanţie bancară pentru plata reţinerilor monetare nr. x în valoare de 150.000 RON emisă de D.

S.A. la data de 27.03.2017); revizuirea parţială a Stabilirii Modului de Soluţionare şi Evaluării la Data rezilierii nr. 11/75467/29.07.2020 şi a Certificatului Final de Plată emise de Inginerul DRDP Bucureşti în sensul obligării Beneficiarului la plata în întregime a sumelor reprezentând contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate de antreprenor până la încetarea contractului, precum şi a cheltuielilor suplimentare înregistrate de reclamantă, în baza prevederilor legale şi contractuale aplicabile, astfel cum au fost solicitate prin Situaţia Finală de Lucrări nr. x şi prin cererea de arbitrare; obligarea beneficiarului la plata către antreprenor a sumei de 13.800.427,02 RON plus TVA, reprezentând contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate de antreprenor până la încetarea contractului, precum şi a cheltuielilor suplimentare înregistrate de antreprenor în baza prevederilor legale şi contractuale aplicabile;

şi obligarea beneficiarului la restituirea sumei de 1.164.322,61 RON precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, calculate de la data executării nejustificate a scrisorii de garanţie bancară pentru plata avansului nr. x, emisă de E. S.A. la data de 18.08.2016 pana la data restituirii sumei de 1.164.322,61 RON.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată în temeiul art. 51 din regulile CCIR, în cuantum de 821.102,22 RON.

Prin sentinţa arbitrală nr. 41 din 14 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă în parte acţiunea arbitrală.

S-a dispus obligarea pârâtei la restituirea scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie (scrisoarea nr. 505 în valoare de 3.134.774,40 RON emisă de C. la data de 06.05.2016), fiind respinsă ca ramasă fără obiect cererea reclamantei de obligare a pârâtei la restituirea celorlalte garanţii bancare.

S-a dispus revizuirea parţială a Modului de Soluţionare şi Evaluare la data Rezilierii nr. 11/75467/29.07.2020 şi a Certificatului Final de Plată emise de inginerul DRDP Bucureşti, în sensul acordării către reclamantă a sumei de 1.388.633,60 RON pentru lucrări executate şi neplătite - lucrări drumuri, în loc de suma de 533.145,79 RON, precum şi suma de 64.242,17 RON cu titlu de modificări - lucrări drumuri în loc de suma de 41.855,99 RON, restul capitolelor din modul de soluţionare şi evaluare la data rezilierii nr. 11/75467/29.07.2020, şi a certificatului final de plată emise de inginerul DRDP Bucureşti rămânând nemodificate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.164.098,83 RON plus TVA reprezentând contravaloare lucrări executate şi modificări - lucrări drumuri.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a notificării de reziliere emise de pârâtă la data de 04.04.2019.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 1.164.322,61 RON, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 69.075,13 RON, TVA inclus, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

2. Împotriva aceste sentinţe arbitrale a formulat acţiune în anulare reclamanta A. S.A.- B. S.R.L., înregistrată sub nr. x/2022.

De asemenea, a formulat acţiune în anulare pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., înregistrată sub nr. x/2022.

Prin încheierea nr. 2F din 30 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost dispusă conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 9 din 30 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au fost respinse acţiunile în anulare, ca neîntemeiate.

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea recursului, reclamanta a invocat că litigiul ce a făcut obiectul dosarului arbitral nr. x/2019 trebuia judecat potrivit principiilor de drept ce guvernează dreptul administrativ, iar nu conform celor din dreptul comun, astfel cum în mod greşit a procedat tribunalul arbitral.

S-a arătat că Acordul Contractual nr. x/21.04.2016, având ca obiect "Construcţia variantei de ocolire Mihăileşti - Relicitare", este un contract forţat, condiţiile sale generale şi speciale, care cuprind în mod exclusiv clauze reglementate, fiind adoptate prin H.G. nr. 1405/2010 şi prin Ordinul nr. 146/2011.

În acest context, a susţinut reclamanta că aplicarea de către tribunalul arbitral a unor norme legale ce aparţin unei alte ramuri a dreptului decât cea care guvernează contractul ce a făcut obiectul litigiului reprezintă o încălcare a ordinii publice, a bunelor moravuri şi a dispoziţiilor imperative ale legii, împrejurare care, potrivit dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., atrage anularea Sentinţei arbitrale nr. 41/14.06.2022.

S-a arătat în final că, prin evidenţierea în cuprinsul acţiunii în anulare, a normelor de drept administrativ încălcate de către tribunalul arbitral, nu s-a invocat netemeinicia sentinţei arbitrale, astfel cum în mod greşit s-a apreciat în cuprinsul sentinţei recurate, ci a fost ilustrat modul în care rezultatul litigiului arbitral a fost viciat în favoarea pârâtei, ca urmare a aplicării eronate a unor principii şi dispoziţii legale.

De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe, a formulat recurs şi pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel iar, în subsidiar, admiterea acţiunii în anulare formulate de pârâtă, cu consecinţa desfiinţării în parte a hotărârii arbitrale.

În susţinerea recursului, pârâta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., ca urmare a nemotivării sentinţei recurate în ceea ce priveşte aspectele invocate prin acţiunea în anulare.

S-a susţinut că, prin nemotivarea sentinţei, i-a fost încălcat pârâtei dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit recurentei, sentinţa atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate în cadrul acţiunii în anulare, iar trimiterea la anumite prevederi legale generale, fără a fi prezentat raţionamentul juridic avut în vedere, echivalează cu nemotivarea sentinţei, impunându-se casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La data de 16 mai 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., cu privire la recursul reclamantei A. S.A., prin care au fost invocate excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului reclamantei.

La data de 6 iulie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de reclamanta A. S.A, cu privire la recursul pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Înalta Curte, asupra recursurilor formulate în cauză, reţine următoarele considerente:

Luând în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului reclamantei A. S.A., în calitate de Asociat - Lider al Asocierii A. S.A. - B. S.R.L., invocată prin întâmpinare, constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi anulat recursul, ca netimbrat.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de către persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, se reţine că, în cauză, recursul reclamantei nu a fost timbrat anticipat iar recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Astfel, s-a adus la cunoştinţa reclamantei obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 226.100,59 RON prin adresa emisă la 12 aprilie 2023, comunicată la 19 aprilie 2023, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, or, până la termenul de judecat acordat în cauză, obligaţia privind timbrajul cererii de recurs nu a fost îndeplinită.

Prin urmare, recursul reclamantei nu îndeplineşte una din condiţiile legale de exercitare a căii extraordinare de atac.

În egală măsură, se reţine că împotriva modului în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs, reclamanta a formulat cerere de reexaminare, înregistrată sub nr. x/2022/a2, care, prin încheierea din 3 mai 2023, a fost respinsă.

Nu în ultimul rând, se constată că, la termenul de judecată acordat pentru soluţionarea recursurilor, reclamanta, prin reprezentant convenţional, a pus concluzii de admitere a excepţiei netimbrării recursului propriu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 9 din 30 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Privitor la recursul pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Recursul formulat în cauză este supus unor limite deduse din natura juridică a acţiunii în anulare, care constituie o cale specială de atac împotriva unei hotărâri arbitrale definitive şi executorii, ce poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., acestea fiind de strictă interpretare şi neputând fi extinse prin analogie.

Aceste motive vizează, în ansamblu, condiţiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea părţilor concretizată prin convenţia arbitrală şi cauzele de nelegalitate expres stabilite de lege.

Acţiunea în anulare nu reprezintă o veritabilă cale de atac împotriva hotărârii arbitrale, întrucât nu declanşează un control devolutiv, de fond, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în arbitraj.

Cu alte cuvinte, scopul acţiunii în anularea hotărârii arbitrale nu este de a se verifica modul în care tribunalul arbitral a judecat pretenţiile ce i-au fost deduse spre soluţionare, stabilirea situaţiei de fapt, interpretarea probatoriului şi nici raţionamentul avut în vedere la pronunţarea soluţiei, sentinţa arbitrală neputând fi atacată din această perspectivă.

Pe de altă parte, recursul împotriva sentinţei prin care s-a respins acţiunea în anulare rămâne supus exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. şi obligă recurentul să prezinte, punctual, critici de nelegalitate împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel, numai acestea fiind admisibile şi având vocaţia de a fi examinate de instanţa de recurs, în condiţiile art. 483 alin. (3) din acelaşi cod.

Nu mai puţin, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acţiunii în anulare, astfel cum s-a statuat prin considerentul 66 din decizia nr. 1/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 284/24.03.2022.

În cauză, subsumat motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pârâta invocă încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, ca urmare a nemotivării sentinţei recurate în ceea ce priveşte aspectele invocate prin acţiunea în anulare.

Potrivit recurentei, sentinţa atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate în cadrul acţiunii în anulare, iar trimiterea la anumite prevederi legale generale, fără a fi prezentat raţionamentul juridic avut în vedere, echivalează cu nemotivarea sentinţei, impunându-se casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Se susţine astfel că, prin nemotivarea sentinţei, i-a fost încălcat pârâtei dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Criticile sunt neîntemeiate.

Prin acţiunea în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., pârâta şi-a exprimat dezacordul faţă de soluţia de constatare a rezilierii contractului din culpa beneficiarului, în raport cu probele administrate, fără a arăta care dispoziţii imperative ale legii au fost încălcate de tribunalul arbitral şi cum anume acestea au fost înfrânte.

De asemenea, pârâta a invocat, încălcarea dreptului la apărare, astfel cum este acesta prevăzut de legea procesual civilă, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Constituţia României şi regulile de procedură arbitrală, întrucât tribunalul arbitral nu ar fi luat în considerare cu ocazia analizării litigiului anumite apărări şi înscrisuri formulate şi depuse de pârâtă.

Prin sentinţa atacată curtea de apel a reţinut în esenţă că partea nu a arătat punctual în ce a constat încălcarea dreptului său la apărare, iar susţinerile generice privind neluarea în considerare a apărărilor formulate şi a înscrisurilor depuse în apărare nu se pot circumscrie tezei exprimate de pârâtă, în sensul încălcării dreptului său la apărare.

În acord cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., obligaţia instanţei de judecată este să răspundă motivat unei critici argumentate, astfel încât, pentru a face posibil controlul judiciar, invocarea încălcării dreptului la apărare nu se poate face în abstract, ci presupune indicarea circumstanţelor din care această încălcare rezultă.

Dimpotrivă, instanţa nu poate examina critica privind o pretinsă încălcare a dreptului la apărare câtă vreme partea formulează susţineri vagi, lipsite de acoperire argumentativă, aşa cum s-a întâmplat în cauză.

Rezultă astfel că în mod corect curtea de apel, analizând acţiunea în anulare, a constatat că susţinerile părţii în sensul unei pretinse încălcări a dreptului la apărare au fost formulate în mod formal, aceasta neindicând, în concret, asupra căror aspecte învederate de reclamantă, pârâta nu ar fi avut posibilitatea de a formula apărări.

Prin urmare, în contextul în care partea însăşi nu şi-a circumstanţiat criticile, astfel încât să fie relevată o încălcare a dreptului la apărare, nu se poate imputa valabil instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare faptul că nu ar fi răspuns motivelor invocate.

Nu în ultimul rând, critica pârâtei privind neluarea în considerare de către tribunalul arbitral a anumitor apărări sau înscrisuri, referindu-se la modul în care au fost apreciate susţinerile părţilor şi probele administrate, este o critică ce vizează temeinicia hotărârii arbitrale definitive, iar nu nelegalitatea acesteia, în sensul ipotezei prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., astfel că, în mod corect a fost respinsă acţiunea în anulare de curtea de apel.

Concluzionând, în cauză, acţiunea în anulare formulată de pârâtă a fost analizată strict în limitele criticilor indicate de parte şi a celor stabilite de lege. Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.) S.A. împotriva sentinţei civile nr. 9 din 30 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 9 din 30 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.) S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2023.