Reimbursement of self-funded public grid expansion barred after gratuitous transfer to operator under 2013 co-financing methodology

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra recursurilor şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 18.02.2021, reclamanta Comuna Valu lui Traian a chemat în judecată pe pârâta S.C. E-Distribuţie Dobrogea S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să încheie contractul de cofinanţare pentru lucrarea intitulată "extindere alimentare cu energie electrică lotizări locuinţe individuale strada x" şi să îi plătescă, în principal, suma de 439.731,55 RON, reprezentând valoarea investiţiilor efectuate, iar în subsidiar, suma de 41.704 RON, fără TVA, reprezentând indicele de eficienţă economică.

La 26.03.2021, pârâta a depus la dosar o întâmpinare, invocând excepţia de inadmisibilitate a primului capăt de cerere şi, în consecinţă, susţinând că celelalte au rămas fără obiect; în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În urma stabilirii instanţei competente, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a calificat, la termenul de la 08.02.2022, excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere drept o apărare de fond şi ulterior a pronunţat sentinţa civilă nr. 321/15.03.2022, prin care a admis în parte acţiunea, a respins primele două capete de cerere ca nefondate, însă a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 41.704 RON, fără T.V.A., reprezentând indicele de eficienţă economică aferent lucrării intitulate "extindere alimentare cu energie electrică lotizări locuinţe individuale strada x" şi a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. E-Distribuţie Dobrogea S.A. a declarat recurs, iar Comuna Valu lui Traian, recurs incident.

După ce a calificat cele două căi de atac promovate ca apeluri, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a pronunţat decizia civilă nr. 447/07.12.2022, prin care le-a respins ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, ambele părţi au declarat recurs.

Prin memoriul său de recurs, recurenta-reclamantă Comuna Valu lui Traian a solicitat casarea deciziei atacate, susţinând că instanţa de apel a aplicat greşit art. 27 alin. (2) din Metodologia pentru evaluarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor pentru electrificarea localităţilor ori pentru extinderea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E., întrucât a reţinut că, deşi acest text este incident, ordinul nu este aplicabil integral, aşa încât a tras concluzia că nu este îndreptăţită la restituirea întregii investiţii.

În continuare, a citat dispoziţiile art. 10, 11 şi 22 din aceeaşi metodologie şi a subliniat că, deşi dreptul său de a i se returna valoarea investiţiei totale nu îi poate fi negat - atât timp cât lucrările au fost finalizate la data de 19.12.2017, capacitatea energetică de distribuţie a fost predată la 14.09.2018, prin contractul de comodat nr. x, iar studiul de fezabilitate a confirmat că lucrările sunt eficiente din punct de vedere energetic -, instanţa de apel a procedat contrar acestor dispoziţii, reţinând doar aplicabilitatea art. 27 alin. (2), nu şi a art. 10. A menţionat că prin studiul de fezabilitate nu era prevăzută şi posibilitatea restituirii investiţiei totale, ci doar a unei părţi, după parcurgerea etapelor prevăzute Ordinul A.N.R.E. nr. 75/2013, iar un astfel de drept a fost reglementat abia prin Ordinul nr. 36/2019.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea sa de recurs, S.C. E-Distribuţie Dobrogea S.A. a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanţei de apel, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

După o scurtă prezentare a etapelor procesuale anterioare, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei şi a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, a arătat că instanţa de apel a notat că intimata-reclamantă a refuzat încheierea contractului de cofinanţare, optând pentru realizarea anticipată a lucrărilor, din finanţare proprie, iar ulterior a reţinut aspecte contrare acestei statuări; astfel, din coroborarea adresei nr. x/17.10.2017, pe care a asimilat-o informării prevăzute de art. 12 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Preşedintelui A.N.R.E., cu răspunsul părţii adverse transmis prin adresa nr. x/17.10.2017, a apreciat că şi-a dat acordul pentru cofinanţare, potrivit art. 17 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019. Faţă de această statuare a instanţei de apel, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa a combinat dispoziţii din cele două ordine emise de A.N.R.E., iar pe de alta, a reţinut greşit că răspunsul autorităţii publice privind realizarea anticipată a finanţării ar rezulta din adresa nr. x/17.10.2017, documentul corect fiind adresa nr. x/03.03.2016.

A evocat art. 17 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 şi art. 12 şi 13 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 şi a arătat că instanţa de apel a reţinut greşit faptul că răspunsul său echivalează notificării prevăzute de art. 13 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 şi că adresa comunicată de autoritatea contractantă are valoarea confirmării prevăzute de art. 17 din aceeaşi metodologie, deoarece notificarea reglementată de acest text trebuie să fie expresă, fără a se putea atribui o asemenea valoare altui înscris, iar răspunsul autorităţii publice este supus unui termen, a cărui nerespectare echivalează cu neacceptarea ofertei de participare la cofinanţare.

A reiterat faptul că afirmaţia instanţei de apel, potrivit căreia un răspuns care echivalează notificării prevăzute de art. 13 din metodologia aprobată prin Ordinul 75/2013, coroborat cu răspunsul autorităţii publice din adresa nr. x/17.10.2017 de a asigura finanţarea anticipată a lucrărilor, conduce la concluzia confirmării participării la cofinanţare în conformitate cu art. 17 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E., este în contradicţie cu cele reţinute de aceeaşi instanţă, respectiv că din cuprinsul adresei comunicate la 03.03.2016 se observă că reclamanta a precizat că va realiza investiţia pe cheltuiala proprie. A menţionat că, prin aceste argumente, instanţa a combinat norme din ordine diferite, în loc să continue cu aplicarea prevederilor art. 14 şi art. 17 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 emis de Preşedintele A.N.R.E, aceasta fiind o eroare a instanţei de apel, care intră sub incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, recurenta-pârâtă a menţionat, cronologic, demersurile efectuate de autoritatea publică în procedura reglementată de Ordinul nr. 75/2013 emis de Preşedintele A.N.R.E, din care rezultă opţiunea acesteia pentru realizarea anticipată a lucrărilor cu propria finanţare integrală, astfel că este inexplicabil raţionamentul instanţei de apel conform căruia, din corespondenţa părţilor, ar rezulta confirmarea participării la cofinanţare, conform art. 17 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 emis de Preşedintele A.N.R.E, în condiţiile în care art. 19 din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 statuează că, dacă urmare a comunicării prevăzute la art. 15 alin. (4) din aceeaşi metodologie, autorităţile publice decid să finanţeze integral investiţia, aceasta se realizează de autoritatea publică în calitate de titular de investiţie, cu respectarea prevederilor în vigoare.

A mai arătat că instanţa de apel ar fi trebuit să observe, din analiza întregului probatoriu, că opţiunea de realizare a lucrărilor prin finanţare integrală din partea intimatei-reclamante nu poate fi justificată obiectiv prin nevoia de realizare anticipată a lucrărilor, atâta vreme cât, pentru executarea acestora, chiar reclamanta a emis autorizaţia de construire nr. x/14.03.2017, după un an de la comunicarea opţiunii, iar punerea în funcţiune a acestor capacităţi s-a realizat după întocmirea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/19.12.2017, deci la aproape 2 ani de la predarea studiului de fezabilitate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Ordinului nr. 75/2013 şi Ordinului nr. 36/2019, emise de Preşedintele A.N.R.E, precum şi ale Legii nr. 123/2012.

A arătat că, deşi instanţa de fond a realizat o analiză judicioasă a situaţiei de fapt dedusă judecăţii şi a stabilit, în mod corect, cadrul legal aplicabil, statuând în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului nr. 75/2013 emis de Preşedintele A.N.R.E., având în vedere data depunerii cererii de către reclamantă, 15.06.2015, acest raţionament nu a fost preluat şi de către instanţa de apel, care a stabilit că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 27 alin. (4) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 emis de Preşedintele A.N.R.E.

Recurenta-pârâtă a susţinut că această dezlegare nu este legală, cât timp partea adversă a menţionat că optează pentru realizarea anticipată a lucrărilor cu propria finanţare integrală, conform Ordinului nr. 75/2013, iar în temeiul prevederilor tranzitorii ale art. 27 alin. (2) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 nu se poate extinde aplicabilitatea prevederilor acestuia la situaţia reclamantei.

Totodată, a afirmat că prevederile art. 27 alin. (4) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 sunt destinate a reglementa acele situaţii în care, în urma îndeplinirii tuturor condiţiilor esenţiale (inclusiv acordul unităţii administrativ teritoriale de încheiere a contractului de cofinanţare), contractul de cofinanţare nu s-a încheiat până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

A mai arătat că, şi în ipoteza în care ar fi fost aplicabile prevederile art. 27 alin. (4) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 36/2019, instanţa de apel le-a aplicat scindat şi eronat, întrucât a reţinut că este îndeplinită cerinţa preluării reţelei electrice prevăzută de art. 27 alin. (4), conform contractului de comodat nr. x din 14.09.2018, modalitate de transfer prevăzută expres de art. 4 alin. (1) lit. a) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 31/2013 emis de A.N.R.E, în vigoare la data respectivă.

Recurenta-pârâtă a susţinut că, întrucât intimata-reclamantă a optat pentru realizarea integrală, din fonduri proprii, a investiţiei, exploatarea instalaţiilor se poate face în condiţiile art. 19 alin. (3) din metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013, potrivit cărora reclamanta avea obligaţia de a preda operatorului de distribuţie concesionar reţeaua electrică prin oricare dintre modalităţile prevăzute de Ordinul nr. 31/2013 emis de A.N.R.E; potrivit art. 4 din acest ordin, transferul de capacităţii energetice de distribuţie se realizează pe baza acordului de voinţă dintre persoana fizică/juridică deţinătoare care predă aceste capacităţi energetice de distribuţie şi operatorul de distribuţie concesionar, care le preia, iar în măsura în care concesionarul preia reţeaua electrică în condiţiile de eficienţă economică, plătind preţul de transfer în accepţiunea reglementării, trebuie încheiat un contract de vânzare care să asigure dobândirea de către operatorul de distribuţie concesionar a capacităţilor energetice de distribuţie în proprietate.

La 30.03.2023 S.C. E-Distribuţie Dobrogea S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de Comuna Valu lui Traian; în subsidiar, a solicitat respingerea lui ca nefondat.

Excepţia urmează a fi respinsă, întrucât memoriul de exercitare a căii de atac promovate de recurenta-reclamantă cuprinde critici de nelegalitate care aduc în dezbatere modul în care instanţa de apel a aplicat Metodologia pentru evaluarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor pentru electrificarea localităţilor ori pentru extinderea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E.; ca atare, acestea pot fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa a fost sesizată cu cererea reclamantei Comuna Valu lui Traian, care a solicitat ca pârâta S.C. E-Distribuţie Dobrogea S.A. să fie obligată să încheie un contract de cofinanţare pentru lucrarea intitulată "extindere alimentare cu energie electrică lotizări locuinţe individuale strada x" şi să-i achite, în principal, valoarea investiţiilor efectuate, în sumă de 439.731,55 RON şi în subsidiar, suma de 41.704 RON, cu titlu de indice de eficienţă economică; cererea a fost fundamentată în drept pe dispoziţii din Metodologia pentru evaluarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor pentru electrificarea localităţilor ori pentru extinderea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.).

Astfel cum a fost reţinută în etapele devolutive ale procesului, situaţia de fapt care a generat litigiul dintre părţi este plasată pe împrejurarea investirii, de către autoritatea publică reclamantă, în perioada 2013-2019, a sumei de 4.975.992,61 RON, pentru realizarea unor reţele electrice noi, în vederea asigurării cu energie electrică a unor cartiere de locuinţe recent edificate. În acest cadru, s-a reţinut că în urma corespondenţei purtate, reclamanta a comunicat pârâtei, prin adresa din 03.03.2016, opţiunea de a realiza anticipat lucrările, cu finanţare integrală proprie, că la 19.12.2017 a fost încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, iar la data de 14.09.2018, contractul de comodat nr. x, prin care reclamanta a transmis pârâtei, cu titlu gratuit, folosinţa capacităţilor energetice realizate.

Instanţele de fond au respins primele două capete de cerere, dar l-au admis pe ultimul, context în care curtea de apel, păstrând sentinţa tribunalului, a reţinut că nu Metodologia pentru evaluarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor pentru electrificarea localităţilor ori pentru extinderea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Preşedintelui A.N.R.E., este actul normativ incident, aşa cum reţinuse prima instanţă, ci dispoziţiile art. 27 alin. (4) din Metodologia pentru evaluarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor pentru electrificarea localităţilor ori pentru extinderea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E.

Cele două metodologii au fost emise în aplicarea Legii nr. 123/2012, iar cea aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E. a intrat în vigoare la 08.03.2019.

În condiţiile în care, în ambele memorii de recurs, este disputată metodologia incidentă - recurenta-reclamantă apreciind că pe temeiul celei aprobate în 2019 are dreptul să fie despăgubită -, Înalta Curte le va analiza grupat, urmând ca, în final, să prezinte concluziile incidente fiecărui recurs.

Pentru a verifica măsura în care este aplicabilă cea aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E., ia act că potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din aceasta, "Prevederile prezentei metodologii se aplică la soluţionarea cererilor de dezvoltare a reţelei electrice de distribuţie depuse la operatorul de distribuţie concesionar după data intrării în vigoare a acesteia".

Prin urmare, din perspectiva textului citat, prima condiţie a aplicabilităţii Metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E. constă în depunerea la operatorul de distribuţie concesionar a cererilor de dezvoltare a reţelei electrice de distribuţie la o dată situată ulterior intrării acesteia în vigoare.

Instanţele de fond au reţinut că autoritatea publică a depus la operatorul de distribuţie cererea la data de 15.06.2015 şi documentaţia aferentă la 11.12.2015; ca atare, acest demers a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E., 08.03.2019, aşa încât dispoziţiile art. 27 alin. (1) evocate nu atrag aplicabilitatea metodologiei aprobate prin respectul ordin.

În continuare, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 27 alin. (2) din aceeaşi metodologie, "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cererile de dezvoltare a reţelei electrice de distribuţie depuse la operatorul de distribuţie concesionar înainte de data intrării în vigoare a prezentei metodologii, pentru care la data intrării în vigoare a acesteia nu a fost încheiat contractul de cofinanţare şi nu au fost puse în funcţiune instalaţiile care fac obiectul cererii de dezvoltare a reţelei electrice de distribuţie, se soluţionează în conformitate cu prevederile prezentei metodologii".

Însă nici aceste prevederi nu justifică incidenţa Metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E., atât timp cât, chiar dacă părţile nu au încheiat un contract de cofinanţare, instalaţia respectivă a fost pusă în funcţiune anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E.

În conformitate cu art. 27 alin. (4) din aceeaşi metodologie, "Capacităţile energetice care au rezultat în urma lucrărilor de dezvoltare a reţelei electrice de distribuţie, finanţate din fonduri ale autorităţilor publice fără încheierea unui contract de cofinanţare cu operatorul de distribuţie concesionar şi care la data intrării în vigoare a prezentei metodologii erau puse în funcţiune, se pot prelua de operatorul de distribuţie în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la valoarea Ief stabilită în conformitate cu modelul de calcul din prezenta metodologie, pe baza valorii nete contabile a acestora la data preluării".

Or, atât timp cât la 14.09.2018 părţile au încheiat contractul de comodat nr. x, prin care recurenta-reclamantă transmisese recurentei-pârâte folosinţa, cu titlu gratuit, a capacităţilor energetice, o atare împrejurare, demonstrând preluarea lor, deja, de către operatorul de distribuţie concesionar, exclude aplicabilitatea dispoziţiilor citate în precedent.

Aşa fiind, Înalta Curte impune părţilor concluzia că, reţinând incidenţa art. 27 alin. (4) din Metodologia pentru evaluarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor pentru electrificarea localităţilor ori pentru extinderea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 36/2019 al Preşedintelui A.N.R.E., curtea de apel şi-a fundamentat decizia pe dispoziţii normative inaplicabile.

În aceste condiţii, după cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă, sunt incidente prevederile metodologiei anterioare, aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Preşedintelui A.N.R.E.

În esenţă, procedura pe care metodologia aplicabilă raporturilor dintre părţi o instituie presupune parcurgerea a trei etape, indicate în art. 5; ele sunt depunerea cererii de către autoritatea publică şi a documentaţiei aferente, întocmirea studiului de fezabilitate de către operatorul de distribuţie concesionar şi evaluarea lucrărilor de investiţii din punct de vedere al eficienţei economice şi, în final, informarea A.N.R.E. şi răspunsul către autoritatea publică privind rezultatele studiului de fezabilitate, cuprinzând, dacă este cazul, propunerea de coparticipare a autorităţii publice la finanţarea investiţiei solicitate.

Secţiunile 1-3 ale Capitolului V din Metodologia pentru evaluarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor pentru electrificarea localităţilor ori pentru extinderea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Preşedintelui A.N.R.E. reglementează detaliat, în art. 6-13, cele trei etape enunţate mai sus.

Analiza acestora demonstrează că, după primirea solicitării scrise a autorităţii publice, de dezvoltare a reţelei electrice de distribuţie, operatorul concesionar întocmeşte un studiu de fezabilitate, în vederea determinării eficienţei economice a investiţiei necesare pentru electrificarea localităţii sau pentru extinderea reţelei, în cadrul căruia se calculează, potrivit art. 10 alin. (1) din metodologie, indicatorii de performanţă prevăzuţi de H.G. nr. 28/2008. În măsura în care lucrările necesare sunt eficiente economic, potrivit criteriilor indicate în art. 10 alin. (4), operatorul de distribuţie concesionar are obligaţia de a asigura finanţarea investiţiei totale, iar dacă nu este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (4), atât operatorul, cât şi autoritatea publică participă la finanţare, potrivit distincţiilor indicate de art. 11.

În urma informării A.N.R.E., operatorul de distribuţie concesionar notifică autorităţii publice, potrivit art. 13, rezultatele studiului de fezabilitate, calendarul orientativ pentru realizarea lucrării şi propunerea de a participa, în condiţiile art. 11, la finanţarea lucrării sau menţiunea suportării de către autoritatea publică a cheltuielilor efectuate pentru realizarea studiului de fezabilitate, în cazul în care propunerea de coparticipare la finanţare nu este acceptată.

În continuare, capitolul VI din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Preşedintelui A.N.R.E. reglementează, în art. 14-19, finanţarea lucrărilor de investiţii necesare pentru electrificarea sau extinderea reţelei electrice de distribuţie a energiei electrice. Dacă art. 14, 15 şi 17 indică procedura de parcurs în cazul cofinanţării lucrării, iar art. 16 se referă la ipoteza în care lucrarea este finanţată integral de operator, art. 19 recunoaşte dreptul autorităţii publice de a decide, ca urmare a comunicării de către operator a calendarului de realizare a lucrărilor, să finanţeze integral investiţia.

În acest cadru normativ s-au derulat raporturile dintre părţi, în cadrul cărora recurenta-pârâtă a informat A.N.R.E. intenţia sa de a participa cu suma de 41.704 RON, fără TVA, la cofinanţarea lucrării, pe care a preconizat să o realizeze în 2017.

Nemulţumită de calendarul de realizare a lucrării, recurenta-reclamantă i-a comunicat recurentei-pârâte, prin adresa nr. x/03.03.2016, decizia de a finanţa ea însăşi, integral, lucrările, conduită îngăduită, după cum s-a constatat mai sus, de art. 19 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Preşedintelui A.N.R.E.

Înalta Curte mai reţine că, în conformitate cu art. 19 alin. (3) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 75/2013 al Preşedintelui A.N.R.E., după execuţia lucrării finanţate în condiţiile art. 19 alin. (1), autorităţii publice îi revine obligaţia de a-i preda operatorului de distribuţie concesionar reţeaua electrică prin oricare dintre modalităţile prevăzute de Metodologia privind reglementarea condiţiilor privind preluarea de capacităţi energetice de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul nr. 31/2013 al Preşedintelui A.N.R.E.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 31/2013 al Preşedintelui A.N.R.E., "Transferul de capacităţi energetice de distribuţie se realizează pe baza acordului de voinţă dintre persoana fizică/juridică deţinătoare a capacităţilor energetice de distribuţie care predă aceste capacităţi şi operatorul de distribuţie concesionar care preia aceste capacităţi, din iniţiativa oricăreia dintre părţi, prin următoarele modalităţi: a) prin contract cu titlu gratuit, respectiv contract de donaţie sau de comodat; b) prin contract de vânzare-cumpărare sau contract de închiriere".

În speţă, recurenta-reclamantă a ales, în vederea transferului către operatorul de distribuţie concesionar a reţelei pe care a finanţat-o integral, să se prevaleze de ipoteza reglementată de art. 4 alin. (1) lit. a) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 31/2013 al Preşedintelui A.N.R.E. şi să încheie un contract de comodat, cu titlu gratuit; acesta a purtat nr. x/14.09.2018.

În condiţiile în care recurenta-reclamantă a transmis operatorului concesionar, cu titlu gratuit, capacitatea energetică realizată prin efortul său financiar exclusiv, în temeiul actelor normative care îi recunoşteau o atare posibilitate, ea nu se poate desprinde, în mod unilateral, de raportul juridic în care a intrat, în urma propriei voinţe, opţiunea atunci manifestată fiind incompatibilă cu noua poziţie procesuală, în care, invocând o metodologie ulterioară, inaplicabilă în prezentul proces, în considerarea argumentelor prezentate, pretinde de la operatorul concesionar plata investiţiei; din această perspectivă, sunt fondate criticile recurentei-pârâte, care a înţeles să reproşeze raţionamentului prezentat de instanţa de apel atât o motivare contradictorie, cât şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cum recurenta-reclamantă urmăreşte, pe calea recursului promovat, să obţină, într-o eventuală rejudecare, valoarea investiţiilor efectuate, iar considerentele de mai sus demonstrează inexistenţa dreptului său la plata oricăror sume, de vreme ce a ales să transfere cu titlu gratuit reţeaua, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de Comuna Valu lui Traian.

În egală măsură, aceleaşi considerente relevă caracterul fondat al criticilor expuse de recurenta-pârâtă, care urmăreşte în mod legitim, în rejudecare, ca dreptul recurentei-reclamante la plata oricărei sume să nu fie recunoscut.

Aşa fiind, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de recurenta-pârâtă, decizia recurată va fi casată în parte, iar cauza va fi trimisă la instanţa de apel, spre o nouă judecată a apelului principal; dispoziţia de respingere a apelului incident, prin care Comuna Valu lui Traian urmărea să obţină valoarea investiţiilor efectuate va fi menţinută, pe temeiul argumentelor reţinute mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă Comuna Valu lui Traian.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. E-Distribuţie Dobrogea S.A. împotriva deciziei civile nr. 447/07.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza instanţei de apel, spre o nouă judecată a apelului principal.

Menţine dispoziţia de respingere a apelului incident.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Valu lui Traian împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.