Inadmissible revision for contradictory judgments lacking triple identity where res judicata was previously considered

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 33/R din 8 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă excepţia decăderii recurentei-pârâte din dreptul de a motiva recursul, excepţie invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 06.07.2021.

A fost admis recursul declarat de recurenta - pârâtă A., în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi B., C., ambii în calitate de succesori ai defunctului C. (decedat la data de 23.07.2020), D. şi E., împotriva sentinţei civile nr. 904/14.08.2020, pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004, care a fost schimbată în parte, în sensul că:

Au fost admise în parte cererile formulate şi precizate de reclamanţii B. şi C. (ambii în calitate de succesori ai defunctului C., decedat la data de 23.07.2020), D. şi E., în contradictoriu cu pârâta A..

A fost obligată pârâta să achite reclamanţilor următoarele sume reprezentând diferenţa dintre valoarea creanţei datorate acestora în temeiul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură (respectiv, valoarea părţilor sociale la data de 31.12.2004, actualizată cu indicele preţurilor de consum, la care se adaugă partea de profit calculată în raport cu Hotărârea nr. 501/13.06.2005 a Consiliului de Administraţie al pârâtei) şi valoarea achitată de pârâtă la data de 25.11.2004: suma de 20.177,78 RON (RON) - reclamanţilor B. şi C., ambii în calitate de succesori ai defunctului C.; suma de 6.083,64 RON (RON) - reclamantei D.; suma de 20.997,76 RON (RON) - reclamantului E..

A fost obligată pârâta să achite reclamanţilor sumele mai sus-menţionate actualizate în raport cu rata inflaţiei de la data de 01.01.2005 şi până la data pronunţării prezentei.

A fost obligată pârâta să achite reclamanţilor dobânda legală aferentă debitului principal începând cu data pronunţării prezentei şi până la data plăţii efective.

Au fost compensate cheltuielile de judecată ocazionate părţilor în toate ciclurile procesuale.

2. Revizuirea formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri au promovat cerere de revizuire revizuenţii D., B., E. şi C., în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de decizia civilă nr. 74/R din data de 26 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2012, şi în raport de sentinţa civilă nr. 817/26.03.2012 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia civilă nr. 8/AP/05.04.2013 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/C/11.03.2014 a Curţii de Apel Oradea, toate pronunţate în dosarul nr. x/2011.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, sub nr. dosar x/2022

La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2022, în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Oradea, instanţa a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuenţi, în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de sentinţa civilă nr. 817/26.03.2012 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia civilă nr. 8/AP/05.04.2013 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/C/11.03.2014 a Curţii de Apel Oradea, toate pronunţate în dosarul nr. x/2011, aceasta fiind înregistrată sub un nou dosar, cu nr. x/2022

La acelaşi termen de judecată, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Oradea, iar prin decizia civilă nr. 224 din 29 septembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Oradea, invocată de instanţă din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 33/R din data de 8 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de sentinţa civilă nr. 817/26.03.2012 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia civilă nr. 8/AP/05.04.2013 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/C/11.03.2014 a Curţii de Apel Oradea, toate pronunţate în dosarul nr. x/2011, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, revizuenţii au arătat, în esenţă, că decizia civilă nr. 33/R din 8 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. x/2004 este potrivnică hotărârilor judecătoreşti, definitive şi irevocabile, pronunţate în dosar nr. x/2011 al Judecătoriei Cărei, respectiv este potrivnică sentinţei civile nr. 817/26 martie 2012 a Judecătoriei Carei, deciziei nr. 8/AP din 5 aprilie 2013 a Tribunalului Satu Mare şi deciziei nr. 91/C/11 martie 2014, irevocabilă, a Curţii de Apel Oradea.

Arată că decizia în privinţa căreia au formulat cererea de revizuire este o hotărâre dată de o instanţă de recurs, fiind îndeplinită prima condiţie prevăzută de art. 322 din vechiul C. proc. civ.. De asemenea, decizia atacată evocă fondul cauzei.

De asemenea, decizia atacată este potrivnică hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţe de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fiind îndeplinită şi ce-a de a treia condiţie prevăzută de lege pentru admiterea ei.

Hotărârea atacată este potrivnică hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosar nr. x/2011, definitive şi irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, deoarece dispune asupra unor sume aferente anului 2005, pronunţându-se implicit şi asupra legalităţii actelor juridice şi contabile care reflectă asemenea sume, cu toate că era intrat în puterea lucrului judecat faptul că revizuenţii nu mai justifică niciun interes legitim faţă de anul 2005, deoarece de la data de 25.11.2004 au devenit străini de societatea intimată.

Astfel că, ultima instanţă de recurs, prin decizia civilă nr. 33/R din 8 decembrie 2021, a dispus asupra unor sume reprezentând o majorare a capitalului social al societăţii din anul 2005 (dispusă prin Hotărârea nr. 501/2005 a Consiliului de Administraţie şi reflectată ca atare şi în Bilanţul aprobat pentru finele anului 2005), în condiţiile în care revizuenţii nu mai aveau calitatea de asociaţi încă din anul 2004.

Prin urmare, dispoziţiile din decizia atacată sunt potrivnice hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Carei şi nu pot fi duse la îndeplinire, deoarece ar urma ca revizuenţii, străini de societate (în 2005 nu aveau calitatea de asociaţi), contrar celor stabilite în dosar nr. x/2011, să încaseze sume aferente bilanţului anului 2005, cu destinaţie de capital (stabilite prin Hotărârea nr. 501/2005), adică să diminueze nelegal capitalul social al intimatei prevăzut în Bilanţul anului 2005.

Cu alte cuvinte, ar însemna ca revizuenţii să beneficieze de sume din Hotărârea nr. 501/2005 a Consiliului de Administraţie, chiar dacă s-a constatat pe cale judiciară în dosarul nr. x/1011, că aceştia nu mai justifică un interes legal şi nu au nici calitate procesuală activă în contestarea sau modificarea pe cale judiciară a sumei sau destinaţiei banilor prevăzuţi în această hotărâre.

Revizuenţii nu au solicitat să fie plătiţi din sume aferente anului 2005, ci au învestit instanţa de judecată să oblige pârâta la plata sumelor cuvenite conform art. 34 din Legea nr. 36/1991, astfel cum rezultă indubitabil din acţiunile introductive şi din precizările de acţiune depuse la 22.11.2004 şi 22.12.2004, după ce intimata a acceptat să le achite nişte sume derizorii, pretinzând că le-a dat mai mult decât li se cuvine.

Respectând statuările intrate în puterea lucrului judecat prin hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în dosar nr. x/2011, revizuenţii nu au solicitat obligarea societăţii intimate la plata unor sume aferente activităţii societăţii din anul 2005 sau din capitalul societăţii anului 2005 şi nu au solicitat diminuarea capitalului social aferent anului 2005, care era mărit cu suma de 38.641.386.829 RON, prevăzută în Hotărârea nr. 501/2005, ci au solicitat cota parte din profitul prevăzut în Bilanţul aprobat pentru finele anului 2004, în suma totală de 54.097.068.000 RON. În aceeaşi ordine de idei, revizuenţii nu au învestit instanţa să stabilească o cotă de diminuare a capitalului social al societăţii din anul 2005, ci au învestit instanţa, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 36/1991, să le stabilească şi să dispună plata părţii cuvenite din profitul societăţii, potrivit bilanţului aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat calitatea lor de asociaţi, respectiv anul 2004.

3. Apărările formulate de părţi

Intimata A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire

Prin notele scrise depuse la dosar la 6 ianuarie 2023, intimata a invocat, pe lângă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, şi lipsa de interes în promovarea cererii de revizuire.

La termenul din 6 aprilie 2023, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei de interes a cererii formulate de revizuenţi, reţinând cauza în pronunţare asupra acestora.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, faţă de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul normei legale evocate, este supusă, între altele, condiţiei ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice existenţei lucrului judecat, iar raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se poate solicita, în condiţiile reglementate de textul respectiv, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătoreşti, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Observând cerinţele art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte reţinut că în cauză nu este întrunită una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv ca hotărârile pretins potrivnice să fi fost pronunţate în aceeaşi cauză, în rezolvarea aceluiaşi raport juridic dedus judecăţii, deci între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză.

În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 din vechiul C. civ., conform căruia "Este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Din această perspectivă, hotărârile pretins potrivnice - decizia civilă nr. 33/R din 8 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014, şi sentinţa civilă nr. 817/26.03.2012 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia civilă nr. 8/AP/05.04.2013 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/C/11.03.2014 a Curţii de Apel Oradea, toate pronunţate în dosarul nr. x/2011- nu au fost date în una şi aceeaşi pricină şi între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fiind vorba de hotărâri prin care s-au soluţionat acţiuni cu obiecte diferite.

Astfel, litigiul soluţionat prin 33/R din 8 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014 a avut ca părţi pe reclamanţii D., B., E. şi C. şi pe pârâta A., având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre partea socială calculată de către pârâtă şi partea socială reală şi reactualizată formată din depuneri în numerar şi cota parte din fondurile societăţii reactualizată

Pe de altă parte, litigiul finalizat hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2011 a avut aceleaşi părţi, iar ca obiect principal nulitatea absolută a tuturor hotărârilor consiliului de administraţie şi a adunărilor generale a asociaţilor din perioada 2004-2010, nulitatea absolută a tuturor hotărârilor cenzorilor din perioada 2004-2010 şi să se constate că A. nu este statutară.

Aşadar, rezultă cu evidenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză, între aceleaşi persoane, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, aşa încât nu se poate susţine cu temei că cele două cereri de chemare în judecată ar fi urmărit aceeaşi finalitate şi că prin pronunţarea deciziei recurate a cărei revizuire s-a solicitat, s-ar fi încălcat principiul autorităţii de lucru judecat.

O altă condiţie impusă pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepţia puterii de lucru judecat.

În acest sens, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiţii de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate şi în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

În speţă, nici această condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită, având în vedere considerentele deciziei civile nr. 33/R din 8 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014, prin care se constată că instanţa de recurs a ţinut cont de puterea de lucru judecat a celor hotărâte în litigiul anterior, reţinând la pagina 64 din hotărârea atacată următoarele:

"Sub acest aspect, mai este de observat că, prin decizia civilă nr. 8/Ap/05.04.2013, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/R/11.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că, deşi adunarea generală nu a dezbătut cererile părţilor reclamante privind retragerea din asociaţie şi nici nu a adoptat vreo hotărâre în privinţa acestor cereri, prin eliberarea contravalorii părţilor sociale (reţinându-se că, în urma cererilor exprese de eliberare a contravalorii părţilor sociale din data de 30.08.2004, reclamanţilor li s-au eliberat la data de 25.11.2004, de către pârâtă, sumele nete de: 115.031.029 RON pentru reclamantul E., 110.539.840 RON pentru reclamantul C. şi 33.330.536 RON pentru reclamanta D.), rezultă că pârâta a acceptat retragerea acestor asociaţi, nefiind prevalent caracterul formal al retragerii, sens în care se impune a se concluziona în sensul că retragerea reclamanţilor din societatea agricolă recurentă-pârâtă a avut loc la data de 25.11.2004".

Prin urmare, puterea de lucru judecat a hotărârilor din litigiul anterior a fost analizată prin decizia a cărei revizuire se solicită. O eventuală reanalizare a acesteia în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, ar echivala cu exercitarea controlului judiciar în ceea ce priveşte modul de soluţionare de către instanţa de recurs a excepţiei autorităţii de lucru judecat. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate.

Sub acest aspect se reţine că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu fie repuse în discuţie (cauza Brumărescu împotriva României), CEDO a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive doar în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei. Competenţa instanţelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat şi simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare.

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.

Pe de altă parte, instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni", constantă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afirmată de exemplu în Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7 iulie 2009.

Pe temeiul de drept sus-menţionat, coroborat cu dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

Văzând prevederile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe revizuenţi la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând 1/2 din onorariul de avocat, achitat cu ordinul de plată nr. x din 17.01.2022 depus la dosar, diferenţa de 1/2 fiind aferentă dosarului din care s-a disjuns prezenta cerere de revizuire, respectiv dosarul nr. x/2022, către intimata A., la solicitarea acesteia, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii D., B., E. şi C. împotriva deciziei civile nr. 33/R din 8 decembrie 2021 a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2004.

Obligă pe revizuenţi la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2023.