Eligibility for war refugee compensation under Law 189/2000 contingent on proof of ethnic persecution during forced relocation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the pension house, quashed the appellate court's judgment, and dismissed the claimant's action in the final instance, thereby denying the benefits sought. The dispute concerned the annulment of an administrative decision refusing to recognize the surviving spouse status of a citizen and grant financial entitlements under Law no. 189/2000 (approving O.G. no. 105/1999) for victims of ethnic persecution. The claimant argued that his deceased spouse had been forcibly relocated from a Romanian-administered locality in Cluj County between August 1944 and February 1945 due to tragic events. The Supreme Court held that the claimant failed to prove that the relocation was motivated by ethnic persecution within the statutory period (September 6, 1940, to March 6, 1945), as the origin locality remained under Romanian administration and the mere fact of leaving the home did not establish the required ethnic motive, thus precluding eligibility under Article 1(c) of Law no. 189/2000 and Article 2 of H.G. no. 127/2002.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for war refugee compensation under Law 189/2000 contingent on proof of ethnic persecution during forced relocation: Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul D.N., în calitate de soț supraviețuitor, a solicitat anularea hotărârii nr. 13210 din 1 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității sale de beneficiar al drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că datorită Dictatului de la Viena, la data de 30 august 1944, soția sa s-a refugiat împreună cu familia, din satul Poiana, în localitatea Mescreac, județul Alba, apoi în satul Băgău, comuna Lopade, județul Alba, unde a rămas până la 20 februarie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 855 din 23 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 13210 din 1 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de soț supraviețuitor în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că soția reclamantului a fost nevoită să părăsească împreună cu familia, localitatea de domiciliu, determinată de evenimentele tragice care au avut loc în august - septembrie 1944, cărora le-a căzut victimă, populația civilă din zona Turzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în motivele de casare, în esență, că instanța a făcut o apreciere eronată a situației de fapt.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că localitatea din care s-a mutat soția reclamantului, era liberă, că localitatea Poiana era în România, astfel că motivul plecării reclamantei din această localitate a fost altul, decât persecuția etnică.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente în cauză, se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale, eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarații cu martori.
În cauză, potrivit listelor eliberate de Arhivele Statului, Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana, județul Cluj, se afla sub administrația statului român.
Din împrejurarea că în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, reclamanta a părăsit localitatea de domiciliu (Poiana), nu se poate concluziona că s-a refugiat din motive etnice.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, soția sa a avut de suferit persecuții din motive etnice, nu poate beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
În consecință, față de cele ce preced, se va admite recursul, se va casa sentința nr. 855/2004 a Curții de Apel Cluj și în fond, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 855 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2005.