Jurisdictional conflict resolved; case assigned to Ploiești Court of Appeal under administrative-law basis per claimant's choice.

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Obiectul acţiunii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la 7 noiembrie 2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea deciziei nr. FN din 30 august 2022 şi suspendarea deciziei până la soluţionarea definitivă a cauzei.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 314 din 20 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă învestită cu soluţionarea litigiului a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la cauza cererii de chemare în judecată conform precizărilor reclamantului, precum şi la emitentul actului contestat.

Prin sentinţa civilă nr. 74 din 26 aprilie 2023, îndreptată prin încheierea din 17 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Această instanţă a apreciat că nu sunt incidente normele speciale de competenţă în materia contenciosului administrativ, întrucât hotărârea emisă de Biroul Naţional al B. nu a fost emisă în regim de putere publică, ci a fost emisă în temeiul procedurilor şi atribuţiilor reglementate de statutul partidului, adoptat în regim juridic de drept privat, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 95 alin. (1) C. proc. civ., norme de drept comun referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti.

2.2 Învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 979 din 15 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat judecarea cererii în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamantul, în baza art. 9 alin. (2) C. proc. civ., a precizat că temeiul de drept al acţiunii sale îl constituie Legea nr. 554/2004, astfel că pentru stabilirea competenţei nu prezintă relevanţă natura juridică a actului contestat şi nici calitatea pârâtei, acestea reprezentând chestiuni care ţin de admisibilitatea sau temeinicia acţiunii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă materială şi teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., determinat de modul diferit în care cele două instanţe au calificat cererea de chemare în judecată, raportat la temeiul de drept invocat de reclamant la termenul din 20 februarie 2023 în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, întrucât reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, aplicarea în proces a principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, prevăzut la art. 22 alin. (2) C. proc. civ., este limitată de principiul disponibilităţii, reglementat de art. 9 din acelaşi cod care, la alin. (2), prevede că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Aceasta înseamnă că o eventuală calificare juridică a pretenţiilor pe care o realizează instanţa de judecată nu poate duce la modificarea temeiului juridic pe care partea îl indică în mod expres, chiar şi în urma dezbaterilor contradictorii, menite tocmai să ducă la lămurirea corectă a cadrului judecăţii.

În acest sens, prevederile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., dând expresie raportului dintre principiul rolului activ al judecătorului şi cel al disponibilităţii părţilor, statuează că judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile au stabilit calificarea juridică şi motivele de fapt asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.

Ca atare, pentru identificarea regulilor de competenţă aplicabile, se are în vedere că, în litigiul pendinte, reclamantul a arătat expres că înţelege să deducă judecăţii o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Având în vedere cu prioritate acest reper, pentru verificarea şi stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza nu se impune calificarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv dacă acesta intră în sfera actelor care pot face obiect al controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, o asemenea operaţiune de interpretare şi aplicare a legii urmând a fi realizată de instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Din punct de vedere material, competenţa instanţelor de contencios administrativ este reglementată de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, care stipulează astfel: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În conformitate cu aceste dispoziţii, competenţa materială de soluţionare a cauzelor se stabileşte în raport de două criterii: rangul autorităţii care a emis ori încheiat actul în sistemul organelor administraţiei publice şi criteriul valoric, în cazul litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În aplicarea acestor prevederi, întrucât pârâta B. este o persoană juridică de drept public, structură centrală, conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 14/2003, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Referitor la competenţa teritorială, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stipulează că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prin urmare, în raport de temeiul juridic al acţiunii, astfel cum a fost precizat de reclamant, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în cadrul procesului civil, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă în circumscripţia căreia se afla domiciliul reclamantului, persoană fizică, la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.