Unreviewability of filtering panel decisions in criminal revision proceedings under the Romanian Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Analizând cu prioritate excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2023 pe rolul acestei instanţe, contestatorul A. a declarat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 180 din 7 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1473 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2022.

În motivare, a susţinut că instanţa de recurs a calificat în mod greşit obiectul deciziei nr. 1163 din 16 aprilie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti ca fiind contestaţie la executare formulată în temeiul art. 712 alin. (1) C. proc. civ. În aprecierea contestatorului, cauza nu are ca obiect contestaţie la titlul executoriu, deoarece curtea de apel a calificat-o drept cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 796 din 7 martie 2017, întemeiată pe art. 443 C. proc. civ. Mai arată că, urmare a acestei erori neintenţionate, instanţa de recurs a considerat că, prin referirea la decizia nr. 1163 din 16 aprilie 2019, partea tinde la reevaluarea limitelor învestirii prin cererea de revizuire.

Printr-o altă critică, contestatorul a precizat că a solicitat instanţei de recurs să reţină autoritatea de lucru judecat a motivelor pe care le-a invocat intimata Regia Autonomă de servicii publice în cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 796 din 7 martie 2017.

De asemenea, a menţionat că prin decizia nr. 656 din 13 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova a fost anulată decizia civilă nr. 1616 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, care are autoritate de lucru judecat. Rezultă astfel, că o instanţă inferioară, prin decizia nr. 656 din 13 mai 2021, care are ca obiect contestaţie la executare, anulează o hotărâre pronunţată de o instanţă superioară, ceea ce contravine normelor de procedură şi art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În drept, contestatorul a indicat dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

2. Decizia atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 180 din 7 februarie 2023, pronunţată în complet de filtru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1473 din 19 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi a celor ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

3. Apărările formulate în cauză

La 5 octombrie 2023, în termen legal, intimata Regia Autonomă de servicii publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, întrucât decizia atacată este pronunţată de instanţa de recurs în complet de filtru.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a menţionat că este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 504 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare, se constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Conform principiului legalităţii, instituit de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate avea ca obiect numai o hotărâre definitivă, indiferent însă în ce etapă procesuală a fost pronunţată, iar în conformitate cu art. 503 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., contestaţia în anulare poate avea ca obiect hotărârile instanţelor de recurs ori hotărârile date în apel, atunci când acestea din urmă sunt date fără drept de recurs.

Cu toate acestea, există situaţii în care legiuitorul a prevăzut expres fie că nu se poate exercita contestaţie în anulare împotriva unor hotărâri judecătoreşti, fie că nu se poate exercita nicio cale de atac, nici împotriva unor hotărâri şi nici a unor măsuri dispuse de instanţă.

În cauză, prin decizia nr. 180 din 7 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1473 din 19 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată contestaţia în anulare a fost pronunţată de instanţa de recurs în complet de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acţiunii - 25 iunie 2018), care stipulează următoarele:

"în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Din interpretarea textului legal reiese că, în completul de filtru, se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din acelaşi act normativ, precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, procedura examinării admisibilităţii recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Sub aspectul inadmisibilităţii contestaţiei în anulare sunt relevante dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care stipulează că decizia pronunţată de instanţa de recurs în completul de filtru nu este supusă niciunei căi de atac.

Cum dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că decizia contestată în prezentul litigiu nu este supusă niciunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., în temeiul art. 508 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei 180 din 7 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei 180 din 7 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.