Peremption of recourse for failure to proceed within six months

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

La termenul din 6 aprilie 2023, faţă de lipsa părţilor, constatând îndeplinite condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecata recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 13 decembrie 2023 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale enunţate, perimarea reprezintă o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii. Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În litigiul pendinte, se constată că părţile, legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 6 aprilie 2023, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii. Drept urmare, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă de la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii şi s-a împlinit la 6 octombrie 2023.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, cauza a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (6 aprilie 2023) şi până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă fiind perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.