Hotel room and undeclared space music royalties claim upheld; contractual penalties and treble damages affirmed.

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Civilă la data de 29.07.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată în calitate de pârâtă, societatea B. S.R.L., solicitând ca în urma dezbaterilor şi a probelor ce vor fi administrate, să fie pronunţată o hotărâre prin care să fie obligată pârâta:

1. la plata sumei de 3.541,04 RON (2.975,66 RON fără TVA) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.04.2018 - 30.06.2021;

2. la plata sumei de 2.543,50 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumei solicitate pe capătul 1 calculate până la data de 28.07.2021 şi în continuare la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remuneraţiei de mai sus;

3. la plata sumei de 4.489,28 RON (3.772,50 RON fără TVA) reprezentând triplul remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.07.2018-30.06.2021;

4. la plata sumei de 820,83 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumei solicitate pe capătul 3 calculate până la data de 28.07.2021 şi în continuare la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remuneraţiei de mai sus;

5. să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru toate spaţiile administrate, respectiv cele nedeclarate până în prezent;

6. la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2002/20.12.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 3541,04 RON - remuneraţii cu TVA aferente perioadei 1.04.2018-30.06.2021 plus 2543,50 de RON - penalităţi calculate până la data de 28.07.2021 şi în continuare până la plata datoriei principale, la plata sumei de 3772,50 de RON x 3 cu titlu de despăgubiri pentru comunicarea prestaţiilor artistice, până la data de 30.06.2021.

A fost respinsă în rest acţiunea, ca neîntemeiată, fiind obligată pârâta la plata sumei de 1000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1577 A din 31 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2002/20.12.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat, fiind obligat apelantul la plata sumei de 900 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta B. S.R.L., neîntemeiat în drept.

Prin motivele de recurs pârâta arată că, în mod greşit a fost obligată să plătească un total de 18.402,04 RON, ce include triplul sumei de 3772,50 RON, motivat de faptul că nu ar fi declarat spaţiile administrative ale societăţii.

Instanţa de apel a reţinut la pag. 4 că penalităţile de întârziere au fost acordate şi calculate de prima instanţă de fond în temeiul raporturilor contractuale consfinţite între părţi prin contractul de licenţă neexclusivă nr. 4949/29.11.2016.

Consideră că aspectul referitor la nedeclararea spaţiului administrativ este contrazis prin hotărârea recurată, în sensul că spaţiul a fost declarat prin însăşi contractul menţionat.

Apreciază că sancţiunea este nelegală şi depăşeşte caracterul contravenţional pe care legea i-l conferă.

Solicită schimbarea deciziei atacate, anularea în parte sentinţei şi respingerea acţiunii, având în vedere că suma de 2543,50 de RON nu reprezintă o obligaţie contractuală, iar suma de 3772,50 RON nu a fost legal cuantificată, prin obligarea sa la plata triplului acesteia fiind depăşit cuantumul presupusului debit conform Codului de procedură fiscală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Prin demersul judiciar înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L.:

1. la plata sumei de 3.541,04 RON (2.975,66 RON fără TVA) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.04.2018 - 30.06.2021;

2. la plata sumei de 2.543,50 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumei solicitate pe capătul 1 calculate până la data de 28.07.2021 şi în continuare la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remuneraţiei de mai sus;

3. la plata sumei de 4.489,28 RON (3.772,50 RON fără TVA) reprezentând triplul remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.07.2018-30.06.2021;

4. la plata sumei de 820,83 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumei solicitate pe capătul 3 calculate până la data de 28.07.2021 şi în continuare la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remuneraţiei de mai sus;

5. să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru toate spaţiile administrate, respectiv cele nedeclarate până în prezent.

Reclamanta a precizat că, pentru primele două petite ale cererii de chemare în judecată solicită angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, având în vedere existenţa convenţiei nr. 4949/29.11.2016 cu privire la camerele de hotel, iar pentru următoarele două capete de cerere a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale pentru spaţiile de lucru nedeclarate, aferente unităţii de cazare, respectiv recepţia hotelului şi restaurantul, invocând în argumentarea acţiunii introductive dispoziţiile art. 1349 şi art. 1350 C. civ., Legea nr. 8/1996 şi metodologiile cuprinse în Decizia ORDA nr. 120/2016 şi Decizia ORDA nr. 60/2019.

Înalta Curte constată că nu există pretinsa contradicţie semnalată de către recurentă câtă vreme primele două capete de cerere privesc remuneraţii pentru camerele de hotel, declarate şi pentru care s-a încheiat convenţia dintre A. şi pârâtă, iar pentru acestea se datorează remuneraţia şi penalităţile contractuale prevăzute de metodologie - pct. 3.4 din Metodologia emisă în baza Legii nr. 8/1996 şi aprobată prin Decizia ORDA nr. 120/2016, iar capetele 3 şi 4 din cerere privesc remuneraţii pentru comunicarea publică în restaurant şi recepţia hotelului, nedeclarate; pentru acestea Tribunalul a reţinut că se angajează răspunderea delictuală şi a acordat triplul remuneraţiilor conform art. 3.12 din metodologie, excluzând penalităţile de la 3.4 din acelaşi act normativ.

Aşadar, nu poate fi primită nici susţinerea recurentei în sensul că triplul remuneraţiilor nu este datorat întrucât nu ar reprezenta o obligaţie contractuală. Înalta Curte observă că pentru ipoteza faptei ilicite a fost adoptată prin Metodologia negociată şi opozabilă tuturor utilizatorilor de la data publicării în Monitorul Oficial forma despăgubirii constând în triplul sumelor care ar fi fost legal datorate dacă ar fi deţinută autorizaţia-licenţă neexclusivă pentru spaţiile nedeclarate.

Câtă vreme conduita recurentei-pârâte de a nu achita remuneraţii este cea care a generat prejudiciul pe care, în final, îl percep cei îndreptăţiţi a încasa aceste sume de bani, iar obligarea acesteia la plata triplului remuneraţiei care ar fi fost legal datorate reprezintă un criteriu legal pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi, în temeiul răspunderii civile delictuale, cu consacrare expresă în dispoziţiile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 şi în metodologia aplicabilă, în mod corect pârâta a fost obligată la plata acestor sume.

Faţă de aceste aspecte se constată că nu există o contradicţie în motivarea deciziei atacate, pentru că o parte din pretenţii sunt de natură contractuală, iar celelalte sunt de natură delictuală, iar fiecare dintre acestea are o argumentare în fapt şi în drept diferită.

Recurenta a mai susţinut că triplul remuneraţiilor de la pct. 3 al acţiunii depăşeşte cuantumul debitului şi contravine Codului de procedură fiscală, invocat generic, însă această alegaţie nu poate fi primită întrucât aceste sume nu au natura unor creanţe fiscale, ci reprezintă obligaţii de natură civilă, corelative utilizării unor drepturi conexe ale artiştilor, interpreţilor şi producătorilor de fonograme, subiecte de drept privat.

În legătură cu excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă, Înalta Curte reţine caracterul ei nefondat, motivele cererii de recurs încadrându-se, aşa cum rezultă din cele ce preced, în acela prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că nu există motive care să justifice casarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1577 A din 31 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Cât priveşte cererea formulată de intimată, de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, aceasta urmează a fi admisă iar, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă B. S.R.L. (căzută în pretenţii în recurs) la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A., conform tranzacţiei bancare de la dosar, care atestă efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1577 A din 31 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Obligă pe recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 1500 RON către intimata-reclamantă A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.