Peremption of a retrial by law due to failure to interrupt the six-month suspension period with a valid procedural act

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2022 sub nr. x/2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1598 din 14 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluţia din 28.04.2022 a fixat termen de judecată la 27 septembrie 2022 în vederea soluţionării contestaţiei în anulare.

Prin încheierea din 27 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că la apelul nominal nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

La data de 07.03.2023 contestatorul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

Prin încheierea din 17 octombrie 2023 instanţa a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de către contestator, având în vedere că aceasta nu a fost însoţită şi de o solicitare de judecată a cauzei în lipsă şi a menţinut măsura suspendării judecăţii dispusă prin încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2022, fixând termen la data de 12 decembrie 2023, în vederea discutării excepţiei perimării.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 27 septembrie 2022, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care contestatorul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În privinţa cererii de repunere pe rol formulată la data de 07.03.2023 (în interiorul termenului de perimare care curgea din 27.09.2022 şi s-ar fi împlinit la data de 27.03.2023), Înalta Curte constată, aşa cum s-a consemnat şi în încheierea de şedinţă din data de 17.10.2023, că această cerere nu poate primi valoarea unui act de procedură efectuat în vederea continuării judecăţii, pentru a opera întreruperea termenului de perimare conform art. 417 C. proc. civ.

Astfel, deşi a cerut instanţei în mod formal continuarea judecăţii, la termenul acordat la data de 17.10.2023 (pentru care a fost legal citat), contestatorul nu s-a prezentat pentru a participa la judecată, nu a învederat o imposibilitate de a se prezenta şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsa sa, motive pentru care se reţine că intenţia contestatorului a fost de a întrerupe perimarea şi nu de a se continua judecata în cererea cu care a învestit această instanţă.

În consecinţă, cererea din data de 07.03.2023 nu reprezintă un act de întrerupere a perimării în sensul normei evocate mai sus.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată contestaţia în anulare cu a cărei soluţionare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1598 din 14 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata B..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.