Refugee status under Law No. 189/2000 requires proof of ethnic persecution, not mere relocation from a Romanian-administered locality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the County Pension House, quashed the Court of Appeal's ruling, and rejected the plaintiff's action in its entirety, leaving the administrative decision refusing benefits in force. The dispute concerned the recognition of refugee status under Law No. 189/2000 for a claimant who left her domicile in the Poiana locality between August 30, 1944, and February 20, 1945, following the Vienna Award. The Court determined that the lower instance erred in law by assuming ethnic persecution; because archival records confirmed the Poiana locality was under Romanian administration during the relevant period, the mere fact of relocation did not substantiate the mandatory requirement of suffering ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945, as stipulated by Law No. 189/2000 and Decree No. 105/1999.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Refugee status under Law No. 189/2000 requires proof of ethnic persecution, not mere relocation from a Romanian-administered locality: Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamanta M.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13254 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității sale, de beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datorită Dictatului de la Viena, la data de 30 august 1944 s-a refugiat împreună cu familia, din satul Poiana, în localitatea Mesereac, județul Alba, apoi în satul Băgău, comuna Lopade, județul Alba, unde a rămas până la 20 februarie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 853 din 23 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 13254 din 10 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost nevoită să părăsească, împreună cu familia, localitatea de domiciliu, determinată de evenimentele tragice care au avut loc în august - septembrie 1944, cărora le-a căzut victimă populația civilă din zona Turzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în motivele de casare, în esență, că instanța a făcut o apreciere eronată a situației de fapt.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că localitatea din care s-a mutat reclamanta, era liberă, că localitatea Poiana era în România, astfel că motivul plecării reclamantei din această localitate, a fost altul, decât persecuția etnică.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente în cauză, se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/199, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale, eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarații cu martori.
În cauză, potrivit listelor eliberate de Arhivele Statului - Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana, județul Cluj, se afla sub administrația Statului Român.
Din împrejurarea că în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, reclamanta a părăsit localitatea de domiciliu (Poiana), nu se poate concluziona că s-a refugiat din motive etnice.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, nu poate beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
În consecință, față de cele ce preced, se va admite recursul, se va casa sentința nr. 853/2004 a Curții de Apel Cluj și în fond, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 853 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2005.