Recurs against refusal to increase expert’s honorarium is dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra recursurilor deduse judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de completare dispozitiv, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2016, petentul A., expert contabil în cauză, a solicitat, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună completarea dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul suplimentării onorariului provizoriu acordat, în cuantum de 1.500 RON, la suma de 11.175 RON.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1813 A din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea de completare, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimaţii Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman şi Inspectoratul de Stat în Construcţii; a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul că a admis cererea expertului A. privind majorarea onorariului, în parte; a dispus majorarea onorariului cu suma de 3.000 RON, în sarcina aceleiaşi părţi procesuale ce a suportat şi restul onorariului, apelantul-pârât.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1813 A din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs petentul A. şi pârâtul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman.

3.1. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul A. a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 si pct. 8 C. proc. civ., în sensul admiterii în totalitate a cererii de suplimentare a onorariului cu suma de 11.175 RON.

Printr-un prim motiv de recurs, apreciat de recurent ca fiind încadrabil în ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta a arătat că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, având în vedere că din motivarea deciziei recurate nu se poate reţine niciun considerent pentru care acestuia i se cuvine majorarea onorariului doar cu suma de 3.000 RON şi nu cu întreaga sumă de 11.175 RON, pentru care a depus dovezi în probarea muncii efective depuse în cauză.

Se mai arată că, deşi instanţa de apel a reţinut complexitatea lucrării, volumul mare de muncă, numărul de ore lucrate, considerente care nu puteau conduce decât la admiterea în totalitate a cererii, instanţa de apel a dispus admiterea doar în parte a cererii de majorare onorariu.

În continuare, recurentul a susţinut că unicul argument pentru a dispune admiterea doar în parte a cererii sale a fost faptul că instanţa de apel nu şi-a însuşit în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, aspect care, în opinia recurentului, nu poate reprezenta un motiv pentru admiterea doar în parte a cererii sale întrucât instanţa era ţinută să analizeze munca efectiv prestată de recurent.

Totodată, recurentul a invocat şi faptul că expertul judiciar nu poate fi evaluat şi remunerat doar prin raportare la soluţia pe care o va pronunţa instanţa de judecată, în sensul acordării onorariului solicitat doar în cazul în care concluziile din lucrarea efectuată corespund argumentelor judecătorilor din hotărârea pronunţată.

Printr-un al doilea motiv de recurs, apreciat de recurent ca fiind încadrabil în ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., care prevăd că reducerea onorariului experţilor poate fi dispusă doar atunci când este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată, însă din cuprinsul deciziei recurate se identifică atât complexitatea cauzei, cât şi activitatea considerabilă efectuată de recurent.

Se arată şi că motivul reţinut, respectiv că instanţa nu şi-a însuşit în totalitate concluziile raportului, nu se încadrează în cazurile stabilite de dispoziţiile legale precitate pentru reducerea onorariului.

In continuare, recurentul a susţinut că reducerea motivată a onorariului în accepţiunea prevăzută de textul de lege precitat este contrazisă atât de argumentele instanţei de apel, cât şi de materialul probator neanalizat de instanţa de apel.

Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea, în parte, a deciziei recurate.

3.2. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, a solicitat casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul respingerii cererii de completare a deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, cu privire la majorarea onorariului expertului contabil, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că recurentul expert contabil ar fi formulat cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 444 C. proc. civ., în condiţiile în care decizia a cărei completare s-a solicitat a fost comunicată acestuia la 6 august 2021, iar cererea de completare a fost formulată la data de 15 octombrie 2021.

De asemenea, se mai invocă faptul că ar fi depus la dosar documente şi puncte de vedere cu privire la toate aspectele analizate prin expertiza contabilă, anume stabilirea cotelor eventual plătibile, stabilirea termenului de prescripţie, în raport de ordinul de începere a lucrărilor şi de recepţia lucrărilor, pentru fiecare proiect de investiţie în parte, aceasta furnizând toate informaţiile către expertul contabil, participând activ la realizarea expertizei şi înlesnind munca acestuia, aspectele evidenţiate prin punctele de vedere regăsindu-se în expertiza contabilă, motiv pentru care nu se impune majorarea onorariului expertului contabil.

Concluzionând, recurentul solicită admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, cu consecinţa respingerii cererii de majorare a onorariului expertului contabil, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

La 19 aprilie 2022, intimatul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului formulat de petentul A., motivat de faptul că nu au fost aduse argumente care să poată constitui motive de nelegalitate, în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, deşi au fost indicate motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., din dezvoltarea acestora rezultă că recurentul este nemulţumit de reducerea onorariului de expert, aspect care nu vizează nelegalitatea deciziei, ci temeinicia acesteia.

La 20 aprilie 2022, recurentul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de A., ca nefondat. A mai susţinut că, din lecturarea cererii de recurs, se reţin doar nemulţumiri cu privire la decizia instanţei de apel care, cel mult, ţin de temeinicia hotărârii.

La 19 aprilie 2022, intimatul Inspectoratul de Stat în Construcţii Bucureşti, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de recurentul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, casarea deciziei recurate şi respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca tardiv introdusă.

La 26 aprilie 2022, recurentul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman.

De asemenea, a susţinut faptul că motivele invocate de recurentul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, nu pot fi subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 13 mai 2022, recurentul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul A., prin care a susţinut tardivitatea formulării cererii de completare dispozitiv, întrucât potrivit art. 444 alin. (3) C. proc. civ., procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabilă inclusiv experţilor, nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicare pentru formularea cererii de completare atrăgând sancţiunea decăderii. Totodată, a invocat şi decizia Curţii Constituţionale nr. 597/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 28 septembrie 2023, au fost admise în principiu recursurile declarate de petentul A. şi de pârâtul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, împotriva deciziei nr. 1813A din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a fost fixat termen de judecată la 29 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Critica de nelegalitate formulată în cadrul recursului petentului, încadrabilă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., priveşte motivarea contradictorie a deciziei atacate, recurentul susţinând că, deşi instanţa de apel a reţinut complexitatea lucrării, volumul mare de muncă, numărul de ore lucrate, considerente care nu puteau conduce decât la admiterea în totalitate a cererii, a dispus admiterea doar în parte a cererii de majorare onorariu.

În privinţa acestui motiv de recurs, Înalta Curte porneşte în analiza sa de la semnificaţia prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., pe care se întemeiază acest motiv de critică, ce consacră trei ipostaze, şi anume lipsa oricărei motivări, situaţia în care motivarea conţine considerente străine de natura şi obiectul litigiului, precum şi situaţia în care motivarea cuprinde motive care sunt contradictorii.

Se reţine că, din perspectiva acestui motiv de recurs, contradicţia, atunci când priveşte doar argumentele instanţei de judecată, trebuie să fie una de natură să conducă la concluzia că hotărârea este practic nemotivată, asemenea situaţii întâlnindu-se, de exemplu, atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele, netemeinicia, sau atunci când se reţine caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc.

Din examinarea deciziei recurate, se observă că instanţa de apel a admis cererea de completare a dispozitivului, în sensul că a admis, în parte, cererea de majorare a onorariului domnului expert A., reţinând că raportul de expertiză realizat a fost unul amplu şi de o anumită complexitate, iar expertul judiciar a avut a răspunde, în mod amplu, şi unor obiecţiuni formulate la raportul de expertiză de către intimatul reclamant, însă a avut în vedere şi împrejurarea că, potrivit considerentelor deciziei civile pronunţate în cauză de către instanţa de apel, Curtea nu şi-a însuşit în totalitate concluziile acestui raport.

În aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a apreciat că se impune suplimentarea onorariului de expertiză cu suma de 3000 RON şi nu cu cea de 11.175 RON, cât a solicitat petentul, întrucât această din urmă sumă este vădit disproporţionată în raport cu complexitatea concretă a cauzei şi cu activitatea desfăşurată de domnul expert, ţinând seama de circumstanţele cauzei.

Prin urmare, considerentele instanţei de apel nu sunt contradictorii, ci complementare în susţinerea soluţiei de admitere, în parte, a cererii de majorare a onorariului, motivarea deciziei recurate fiind una clară, structurată şi coerentă, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, care vizează criteriile legale de apreciere a reducerii onorariului de expert.

Astfel, nu se poate susţine că instanţa nu a respectat exigenţele de motivare impuse de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Împrejurarea că recurentul petent nu este de acord cu motivarea instanţei de apel, sub aspectul soluţiei, nu echivalează cu o nemotivare şi nu determină incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile întemeiate pe aceste dispoziţii legale urmând a fi respinse, ca nefondate.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, apreciat de recurent ca fiind încadrabil în ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., care prevăd că reducerea onorariului experţilor poate fi dispusă doar atunci când este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată, însă din cuprinsul deciziei recurate se identifică atât complexitatea cauzei, cât şi activitatea considerabilă efectuată de recurent.

Înalta Curte reţine că nemulţumirea recurentului petent în ceea ce priveşte stabilirea de către instanţa de apel a cuantumului onorariului de expert, considerat insuficient faţă de complexitatea muncii depuse de acesta, nu constituie o critică de nelegalitate a soluţiei întrucât nu se invocă nesocotirea vreunui criteriu prevăzut de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., text de lege în baza căruia instanţa a procedat la stabilirea onorariului, ci constituie o problemă de netemeinicie, cu privire la marja în care a operat reducerea, ce ţine strict de aprecierea pe care instanţa de apel a făcut-o, aplicând criteriile prevăzute de lege cu privire la volumul şi complexitatea activităţii desfăşurate de expert, a cărei verificare este incompatibilă cu dispoziţiile care reglementează judecata în recurs.

Înalta Curte reaminteşte că, prin Decizia nr. 3/2020, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, câtă vreme instanţa de apel a aplicat criterii legale în aprecierea reducerii de onorariu şi a justificat o astfel de măsură, iar recurentul petent nu a demonstrat în recurs nelegalitatea criteriilor utilizate, recursul acestuia urmează a fi respins, ca nefondat.

Prin critica formulată în cadrul recursului de pârâtul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine că expertul contabil ar fi formulat cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 444 C. proc. civ., în condiţiile în care decizia a fost comunicată la 6 august 2021, iar cererea de completare a fost formulată la data de 15 octombrie 2021.

Potrivit art. 427 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă."

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unu capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale precitate rezultă că părţile din dosar pot formula cererea de completare a dispozitivului hotărârii în termenul de declarare a căii de atac împotriva hotărârii a cărei completare se solicită, termen care curge de la comunicarea acesteia.

Se reţine că cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 883A din 28 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost formulată de către petentul A., expert contabil desemnat în cauză, căruia nu i-a fost comunicată hotărârea a cărei completare a fost solicitată.

Prin urmare, în speţă, termenul prevăzut de art. 444 C. proc. civ. nu se poate raporta la momentul obiectiv al comunicării hotărârii, astfel încât nu se poate reţine că cererea a fost depusă cu nerespectarea termenului legal pentru a deveni incidentă sancţiunea decăderii din dreptul de a formula cererea de completare a dispozitivului.

De altfel, contrar susţinerilor din recurs ale recurentului pârât, se reţine că, deşi a fost prezent, prin consilier, la termenul de judecată din 14 decembrie 2021, nu a invocat excepţia de tardivitate a cererii de completare a dispozitivului, de îndată ce putea să o cunoască, în faţa instanţei învestite cu soluţionarea acesteia, concluziile sale fiind, conform menţiunilor din practicaua deciziei recurate, în sensul respingerii pe fond a cererii de majorare a onorariului expertului contabil.

În privinţa argumentelor pentru care recurentul apreciază că nu se impunea majorarea onorariului de expertiză, respectiv depunerea la dosar a documentelor şi punctelor de vedere care au înlesnit munca expertului contabil, se constată, similar recursului analizat anterior, că acestea constituie critici de netemeinicie cu privire la aprecierea instanţei de apel asupra proporţionalităţii onorariului de expert cu valoarea ori complexitatea cauzei şi cu munca prestată de acesta, a căror analiză nu se poate realiza în recurs, în raport de actuala structură a acestei căi de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate petentul A. şi de pârâtul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, împotriva deciziei nr. 1813A din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petentul A. şi de pârâtul Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman, împotriva deciziei nr. 1813A din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2023.