Defendant's appeal on treble copyright royalties for unlicensed music dismissed, liability upheld at 75,515.40 RON plus costs.

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 06.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a chemat-o în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 214.950,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea triplului remuneraţiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în:

1.1 în unitatea de cazare B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, Judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018;

1.2 în Restaurantul situat în B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, Judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018;

1.3 în Bar situat în B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, Judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018;

1.4 în Piscina situată în cadrul B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, Judeţul Giurgiu, în perioada mai 2015 - septembrie 2016, mai 2015 - septembrie 2016, mai 2017 - septembrie 2017;

1.5 în cadrul evenimentelor desfăşurate în incinta restaurantului situat în B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, Judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018;

1.6 în unitatea de cazare C., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, Judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018;

1.7 în Restaurantul situat în C., din Calea x, Loc. Mihăileşti, Judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie2018.

În subsidiarul primului capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 71.650,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 133.290,80 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 01.02.2018 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar captului 1 al cererii de chemare în judecată;

c) la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 02.02.2018 şi până la data plăţii efective a sumei de 71.650,00 RON.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 532/16.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea de majorare a onorariului, formulată de expert contabil D., a dispus majorarea onorariului provizoriu în sumă de 1.500 RON cu suma de 2.000 RON (onorariul definitiv fiind în sumă de 3.500 RON) şi a obligat reclamanta la plata diferenţei de 2.000 RON, dispoziţie executorie.

Tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamanta UCMR - ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.515,40 RON, reprezentând triplul remuneraţiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, modalităţile şi perioadele evidenţiate în cererea de chemare în judecată, şi anume în unitatea de cazare B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, judeţul Giurgiu, in perioada februarie 2015 - februarie 2018; în Restaurantul situat in B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, judeţul Giurgiu, in perioada februarie 2015 - februarie 2018; în Barul situat în B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; în piscina situată în cadrul B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, judeţul Giurgiu, in perioada mai 2015 - septembrie 2016, mai 2015 - septembrie 2016, mai 2017 - septembrie 2017; în cadrul evenimentelor desfăşurate în incinta restaurantului situat in B., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015- februarie 2018; în unitatea de cazare C., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018; în Restaurantul situat in C., din Calea x, Localitatea Mihăileşti, judeţul Giurgiu, în perioada februarie 2015 - februarie 2018.

Tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6.595 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 532 din 16 iunie 2020, a formulat apel pârâta A. S.R.L., apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 1768A din 08 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 532/16.06.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, ca nefondat, şi a obligat apelanta la plata sumei de 2.975 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 1768A din 08 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.R.L., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă. Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

5. Motivele de recurs.

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. şi a susţinut, cu privire la soluţia dată primului motiv de apel, că antrenarea răspunderii sale civile delictuale nu are niciun efect sau implicaţie asupra modalităţii de stabilire a obligării pârâtei la plata triplului remuneraţiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în punctele sale de lucru, conform art. 139 alin. (2) coroborat cu alin. (92) din Legea nr. 8/1996.

Instanţa de apel a considerat că antrenarea acestei răspunderi atrage şi obligarea la plata triplului remuneraţiilor, fără să facă analiza întrunirii sau nu a condiţiilor impuse de lit. a) a art. 139 cu prioritate, aplicând lit. b) în mod direct.

Intimata nu a făcut în niciun fel dovada consecinţelor economice negative, în special a câştigului nerealizat, a beneficiilor realizate pe nedrept de pârâtă sau a altor tipuri de daune.

Recurenta-pârâtă a arătat că soluţia dată celui de al doilea motiv de apel, este, de asemenea, nelegală, având în vedere că s-a reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, nu reiese o practică comercială a pârâtei de a exclude furnizarea de muzică în cadrul evenimentelor pe care le organizează, în contextul în care a depus la dosarul cauzei contractele de prestări servicii încheiate cu clienţii salonului conform cărora pârâta pune la dispoziţie doar incinta restaurantului pentru evenimentul solicitat de către client, iar nu şi muzica aferentă evenimentului.

Recurenta-pârâtă a susţinut că, faţă de Capitolul III pct. 2 din contract, nu difuzează clienţilor salonului muzică proprie emisă de aparatura sa.

Recurenta-pârâtă a considerat că soluţia dată celui de al doilea motiv de apel nu este motivată prin raportare la dispoziţiile art. 2 lit. b) din decizia ORDA nr. 198/2012, precum şi prin raportare la prevederile Legii nr. 8/1996 actualizată.

Referitor la soluţia de respingere dată celui de al treilea motiv de apel, recurenta-pârâtă a susţinut că aceasta este nelegală, întrucât instanţa de apel nu a expus motivele care susţin concluzia instanţei privind complexitatea activităţii desfăşurate de expert, mai ales în contextul în care în raportul iniţial nu au fost lămurite obiectivele, fiind necesară şi varianta a II-a a expertizei, efectuată strict ca urmare a culpei expertului de a nu lămuri împrejurările speţei deduse judecăţii.

6. Procedura în filtru.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 04 august 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia de primire de la 07 septembrie 2022 s-a dispus întocmirea de către magistratul-asistent a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, după efectuarea procedurilor de comunicare. Prin raportul întocmit s-a reţinut că urmează a se pronunţa completul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 09 mai 2023 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1768A din 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, fiind fixat termen de judecată la data de 28 noiembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat calea de atac promovată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Printr-un prim motiv de recurs, recurenta pârâtă a susţinut că instanţa de apel a considerat în mod greşit că antrenarea răspunderii sale delictuale implică automat obligarea sa la plata triplului remuneraţiilor şi, de asemenea, în mod greşit instanţa de apel nu a făcut analiza îndeplinirii în cauză a condiţiilor impuse de art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, aplicând în mod automat lit. b).

Criticile astfel expuse de recurenta pârâtă, încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au caracter nefondat.

Stabilind situaţia de fapt, instanţa de apel a reţinut existenţa autorizaţiei de licenţă neexclusivă nr. x/29.09.2014 şi încetarea de drept a acestui contract, conform art. 7, ca urmare a neplăţii de către utilizator a remuneraţiei aferente, intimata-reclamantă invocând acest mod de încetare a contractului, aspect de necontestat de către pârâtă în faza apelului.

Prin urmare, răspunderea recurentei pârâtei pentru activitatea de comunicare publică a fonogramelor în perioada februarie 2015 - februarie 2018 a fost în mod corect calificată de instanţa de apel ca fiind de natură delictuală. Recurenta pârâtă nu a criticat natura răspunderii sale astfel angajate, ci împrejurarea că instanţa de apel a obligat-o la plata triplului remuneraţiilor, aplicând automat lit. b) a art. 139 din Legea nr. 8/1996, fără a analiza întrunirea condiţiilor prevăzute de lit. a) a aceluiaşi articol.

În acest sens, instanţa de apel a reţinut că sunt aplicabile prevederile pct. 6 din Metodologia adoptată prin Decizia ORDA nr. 266/2011 şi că este corectă soluţia Tribunalului de a dispune obligarea la plata triplului remuneraţiilor pentru perioada 02.2015 - 02.2018.

Conform art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, la stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare:

a) fie criterii, cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;

b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a).

Pct. 6 din Metodologia adoptată prin Decizia ORDA nr. 266/2011 prevede că, pentru perioada pentru care utilizatorul nu a încheiat autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA, acesta are obligaţia de a plăti UCMR-ADA o sumă egală cu triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate dacă ar fi încheiat autorizaţia licenţă neexclusivă.

Dispoziţiile Legii nr. 8/1996 în forma în vigoare la momentul adoptării acestei metodologii cuprindeau reglementarea caracterului opozabil al acesteia în art. 1312 alin. (8), stabilind că hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părţilor de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.

În condiţiile concrete ale speţei, aplicarea lit. b) a art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 este corectă prin prisma împrejurării că nu a fost posibilă aplicarea criteriilor de la lit. a) pentru cuantificarea consecinţelor economice negative, aspect de fapt stabilit de instanţe, precum şi prin prisma împrejurării că obligarea pârâtei la plata triplului remuneraţiei care ar fi fost legal datorate reprezintă un criteriu legal pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi, cu consacrare expresă în dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 şi în metodologia aplicabilă.

De altfel, în situaţia în care recurenta nu a solicitat autorizaţie neexclusivă de utilizare a operelor muzicale comunicate public, despăgubirile solicitate şi acordate reclamantei, în numele titularilor drepturilor de autor încălcate, au un temei delictual; prin urmare, aceste despăgubiri, pe lângă caracterul reparator, au şi caracter sancţionator; în această situaţie, alegerea criteriului legal ce corespunde cel mai bine funcţiei reparatorii şi preventive pentru eventuale încălcări ulterioare, precum şi având caracter descurajant pentru alţi potenţiali utilizatori, dar şi pentru autorul faptei ilicite, este o opţiune celui păgubit, iar nu a celui care a săvârşit încălcarea (comunicare publică în lipsa autorizării şi fără plata remuneraţiilor legal datorate).

Recurenta-pârâtă a arătat că soluţia dată celui de al doilea motiv de apel, este, de asemenea, nelegală, în contextul în care a depus la dosarul cauzei contractele de prestări servicii încheiate cu clienţii salonului conform cărora pârâta pune la dispoziţie doar incinta restaurantului pentru evenimentul solicitat de către client, iar nu şi muzica aferentă evenimentului. Recurenta-pârâtă a susţinut că, faţă de Capitolul III pct. 2 din contract, nu difuzează clienţilor salonului muzică proprie emisă de aparatura sa. Recurenta-pârâtă a considerat că soluţia dată celui de al doilea motiv de apel nu este motivată prin raportare la dispoziţiile art. 2 lit. b) din decizia ORDA nr. 198/2012, precum şi prin raportare la prevederile Legii nr. 8/1996 actualizată.

Examinând susţinerile formulate în acest sens în faza apelului, instanţa a analizat probele administrate în cauză şi a reţinut că apelanta organiza evenimente în cadrul activităţii sale de prestări servicii, iar din documentele financiar-contabile puse la dispoziţia expertului au fost identificate un număr de 53 evenimente. De asemenea, instanţa de apel a apreciat că, din înscrisurile depuse în faţa primei instanţe nu reiese o practică comercială a apelantei de a exclude furnizarea de muzică din cadrul evenimentelor pe care le organizează, astfel încât a reţinut că apelanta datorează remuneraţia aferentă pentru evenimente, întrucât, în lipsa unor probe contrare, nu sunt plauzibile susţinerile apelantei în sensul că aceasta nu difuza niciun fel de muzică în cadrul evenimentelor pe care le organiza.

Astfel, pe de o parte, aceste critici nu pot fi reţinute prin prisma faptului că recurenta pârâtă tinde la susţinerea unei greşite stabiliri a situaţiei de fapt şi a unei aprecieri eronate a probelor, aspecte care, însă, nu intră sub cenzura instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se realizează exclusiv un control judiciar de legalitate, pe baza criticilor susţinute de parte, susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, deşi a susţinut nemotivarea deciziei prin prisma unor dispoziţii legale, recurenta pârâtă nu a arătat în concret în ce constă greşeala instanţei de apel sub acest aspect, situaţie în care nu este posibilă realizarea unui control de legalitate în această privinţă, considerentele instanţei de apel vizând exclusiv aspecte de fapt.

Recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel nu a expus motivele care îi susţin concluzia privind complexitatea activităţii desfăşurate de expert, în contextul în care în raportul iniţial nu au fost lămurite obiectivele, fiind necesară şi varianta a II-a a expertizei, efectuată strict ca urmare a culpei expertului de a nu lămuri împrejurările speţei deduse judecăţii.

Examinând decizia recurată, se constată că aceasta a fost motivată în drept, fiind indicate dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., conform cărora "instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său", instanţa de apel precizând că textul se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).

În raport cu dispoziţia legală arătată şi cu situaţia concretă din speţă, instanţa de apel a apreciat că este corectă soluţia primei instanţei de a majora onorariul expertului, considerând că suma de 3.500 RON este potrivită faţă complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de expert, al cărui raport de expertiză este indispensabil lămuririi situaţiei de fapt dedusă judecăţii în prezentul dosar.

Astfel, se constată că instanţa de apel a expus considerentele de fapt şi de drept care i-au justificat soluţia în privinţa acordării onorariului de expert, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nefiind întemeiat.

Pe de altă parte, stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de expert plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a expertului. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul expertului cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de expert reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1768A din 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Cât priveşte cererea formulată de intimata-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, aceasta urmează a fi admisă, recurenta-pârâtă aflându-se în culpă procesuală, dată fiind soluţia care urmează a se pronunţa asupra recursului declarat de aceasta.

În consecinţă, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, constând în onorariul de avocat achitat de parte conform ordinului de plată depus la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1768A din 8 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Obligă recurenta pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2023.