VAT on collective management fees for radio broadcasting of musical works; appeal dismissed and costs awarded to the rights holder.

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

În deliberare asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Primul ciclu procesual.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti-Sectia a III-a civilă sub nr. x/2016 la data de 28 noiembrie 2016, reclamanta UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea acesteia la plata remuneraţiei în cuantum de 20.448 RON, reprezentând drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către pârâtă pe postul B., în trimestrele I 2015 - III 2016; plata către UCMR-ADA a sumei de 4.747,20 ron, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, calculate până la data de 03.11.2016 pentru întârzierea plaţii remuneraţiilor restante în cuantum de 20.448 RON, aferente trimestrelor I 2015 - III 2016; plata către UCMR-ADA a penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere, pentru perioada cuprinsă între data de 04.11.2016 şi data plăţii efective, aferente remuneraţiilor restante în sumă de 20.448 RON, datorate pentru trimestrele I 2015 - III 2016; plata cheltuielilor de judecată privind prezenta cauză.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 8/1996 a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare (în special art. 13 lit. g), art. 151, art. 1231 alin. (1) lit. d) şi alin. (2), art. 1312 alin. (2); Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de radiodifuziune publicată în M.OF. Partea I nr. 93/06.02.2007 prin Decizia ORDA nr. 432/07.12.2006; art. 969 şi urm. din vechiul C. civ.. art. 30, alin. (1), art. 148 şi urm. C. proc. civ. Convenţia de la Berna ratificată de România prin Legea nr. 77/1998.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 1251/22.09.2017, Tribunalul Bucureşti - sectia a III-a civilă a admis acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.448,00 RON, cu TVA inclus, reprezentând remuneraţie minimă pentru radiodifuzarea pe postul de radio a operelor muzicale B. în perioada trimestrele I 2015 - III 2016, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente acestei sume, în cuantum de 4747,20 RON, calculate până la data de 03.11.2016, precum şi în continuare începând cu data de 04.11.2016 şi până la plata efectivă a remuneraţiei; a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta A. S.R.L.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia nr. 583/A/16.05.2018 Curtea de Apel Bucureşti - sectia a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 16.800 RON şi la plata penalităţilor de întârziere în procent de 0,1% pe zi de întârziere, de la scadenţă până la plata efectivă a debitului principal.

Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs A. S.R.L. şi UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

4. Decizia pronunţată de instanţa de recurs.

Prin decizia civilă nr. 402 din 09 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor împotriva deciziei nr. 583A din data de 16 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel; a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Al doilea ciclu procesual.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 14 aprilie 2021, sub nr. x/2016*.

5. Decizia pronunţată de instanţa de apel în rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 998A din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

6. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 998A din 23 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

7. Motivele de recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În temeiul art. 453 din C. proc. civ., recurenta pârâtă a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Recurenta a susţinut că singurul aspect rămas în discuţie este cel al taxei pe valoare adăugată pentru remuneraţiile minime pentru radiodifuzarea pe postul de radio B. a operelor muzicale în trimestrele I 2015 - III 2016.

Faţă de acest aspect, recurenta a arătat că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că în speţă sunt aplicabile statuările cauzei CJUE C-501/19.

Astfel, în opinia sa, hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în data de 21.01.2021 în cauza C-501/19 nu este incidentă în prezenta cauză, întrucât obiectul sesizării se referă la comunicarea publică a operelor muzicale, iar nu la radiodifuzarea acestora. Or, recurenta a procedat la radiodifuzarea operelor, iar nu la comunicarea lor.

S-a mai susţinut de către recurentă că, aşa cum rezultă şi din prevederile art. 13 din Legea nr. 8/1996, comunicarea publică a unei opere şi radiodifuzarea acesteia nu sunt şi nu pot fi tratate în mod identic.

Prin urmare, considerentele cauzei CJUE 501/19 nu se pot aplica prin analogie şi în cazul radiodifuzării unei opere, întrucât Curtea s-a pronunţat prin analiza serviciului prestat de către titularul dreptului de autor în favoarea unui organizator de spectacole, consumator final, atunci când acesta este autorizat, printr-o licenţă neexclusivă, să comunice public opera titularului dreptului de autor.

În cauza de faţă, UCMR-ADA şi-a întemeiat pretenţiile privind obligarea pârâtei la plata remuneraţiei pentru radiodifuzarea operelor muzicale şi a penalităţilor de întârziere aferente pe prevederile Autorizaţiei Licenţă Neexclusivă de Utilizare a Operelor Muzicale pentru Emisiuni nr. 10 din data de 07.07.2011.

Motivele de recurs au fost comunicate intimatei la data de 15 septembrie 2022, conform dovezii de primire de la dosarul recurs.

8. Procedura în filtru.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 14 iulie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia de primire de la 19 august 2022 s-a dispus întocmirea de către magistratul-asistent a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, după efectuarea procedurilor de comunicare. Prin raportul întocmit la 15 septembrie 2021 s-a reţinut că urmează a se pronunţa completul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 mai 2023 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 998A din 23 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, fiind fixat termen de judecată la data de 28 noiembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a reproşat instanţei de apel că în mod greşit a reţinut că în cauză este aplicabilă decizia pronunţată de CJUE în cauza C-501/19, întrucât obiectul sesizării se referă la comunicarea publică a operelor muzicale, iar nu la radiodifuzarea acestora, or recurenta a procedat la radiodifuzarea operelor, iar nu la comunicarea lor.

S-a mai susţinut de către recurentă că, aşa cum rezultă şi din prevederile art. 13 din Legea nr. 8/1996, comunicarea publică a unei opere şi radiodifuzarea acesteia nu sunt şi nu pot fi tratate în mod identic, precizând că UCMR-ADA şi-a întemeiat pretenţiile privind obligarea pârâtei la plata remuneraţiei pentru radiodifuzarea operelor muzicale şi a penalităţilor de întârziere aferente pe prevederile Autorizaţiei Licenţă Neexclusivă de Utilizare a Operelor Muzicale pentru Emisiuni nr. 10 din data de 07.07.2011.

Motivul de recurs este nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 402/09.03.2021, pronunţată în judecarea recursului în primul ciclul procesual, casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, pentru ca instanţa de apel să procedeze la aplicarea la speţă a celor statuate de CJUE în Cauza C-501/19.

Motivarea deciziei menţionate conţine dezlegarea în drept asupra motivului de recurs invocat de recurenta pârâtă în prezenta fază procesuală. Astfel, în decizia de casare s-a reţinut că "mecanismul utilizării drepturilor patrimoniale de autor prin radiodifuzare este identic mecanismului utilizării aceloraşi drepturi prin comunicare publică directă (tipul de utilizare care a generat trimiterea preliminară), din perspectiva calificării ca fiind o prestare de servicii cu titlu oneros a titularilor de drept autor asupra operelor muzicale în beneficiul radiodifuzorilor (utilizator/consumator final), întrucât şi radiodifuzorul este autorizat printr-o licenţă neexclusivă să radiodifuzeze aceste opera, în schimbul plăţii unor remuneraţii, percepute sau colectate de organismul de gestiune colectivă desemnat, care acţionează în nume propriu, dar în contul acestor titulari de drepturi de autor.

Atât dreptul patrimonial de a autoriza sau a interzice comunicarea publică, precum şi cel de a autoriza sau interzice radiodifuzarea sunt supuse gestiunii colective obligatorii, potrivit prevederilor art. 1231 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 8/1996, utilizatorii având obligaţia legală de a solicita, înainte de utlilizarea dreptului patrimonial specific, eliberarea unei autorizaţii licenţă neexclusivă de la organismul de gestiune colectivă desemnat drept colector al remuneraţiilor respective, în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile şi cu respectarea Metodologiilor adoptate în aplicarea legii, conform procedurii prevăzute de actul normativ de referinţă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată de CJUE în Cauza C-501/19 este aplicabilă cauzei de faţă, înlăturând argumentul instanţei de apel privind aplicabilitatea prin analogie a Deciziei nr. 48/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept."

Astfel, criticile recurentei-pârâte A. S.R.L. potrivit cărora instanţa de apel ar fi reţinut greşit aplicabilitatea, în prezenta speţă, a principiilor expuse de CJUE în cauza C-501/19, sunt nefondate, această chestiune fiind dezlegată definitiv în primul ciclu procesual.

Pe cale de consecinţă, în mod corect a reţinut instanţa de apel că şi radiodifuzarea de opere muzicale în temeiul unei licenţe neexclusive, în schimbul plăţii unor remuneraţii colectate de organismul de gestiune colectivă în contul titularilor de drepturi de autor, reprezintă o prestare de servicii cu titlu oneros în beneficiul radiodifuzorilor, generatoare a obligaţiei de plată a taxei pe valoare adăugată.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 998A din 23 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cât priveşte cererea formulată de intimata-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, aceasta urmează a fi admisă, recurenta-pârâtă aflându-se în culpă procesuală, dată fiind soluţia care urmează a se pronunţa asupra recursului declarat de aceasta.

În consecinţă, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, constând în onorariul de avocat achitat de aceasta conform ordinului de plată depus la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 998A din 23 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Obligă recurenta pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2023.