Prescription of loan enforcement and mortgage rights upheld; cassation appeal dismissed for defective service of first-instance judgment

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate intervenită prescripţia extinctivă de 3 ani a dreptului de a cere executarea silită a sumei de 75.000 euro şi prescripţia de 10 ani a dreptului de a executa ipoteca instituită prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. x/02.07.2008 de BNP D. şi pe cale de consecinţă să dispună radierea ipotecii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 722 din 25 mai 2021, Tribunalul Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanţii B. şi A..

A constatat că în cauză a intervenit prescripţia dreptului de a solicita executarea silită a sumei de 75.000 euro şi prescripţia dreptului de a executa ipoteca instituită prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. x/02.07.2008 de BNP D..

A dispus radierea ipotecii instituită prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. x/02.07.2008 de BNP D..

A obligat pe pârât la plata către reclamanţi a sumei de 7395,07 RON reprezentând cheltuieli de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 1021 A din 28 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă cererea de repunere în termen şi a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinţei civile nr. 772 din 25 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1021 A din 28 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pârâtul C. a declarat recurs, cale de atac înregistrată la 27 iunie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs recurentul-pârât a expus pe larg situaţia de fapt şi parcursul judiciar al cauzei.

În ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei recurate, a arătat că în mod nelegal instanţa de apel a respins cererea de repunere în termenul de apel şi, drept urmare, a admis excepţia tardivităţii căii de atac, reţinând împlinirea termenului de apel la data de 1 iulie 2021, cu ignorarea faptului că, astfel cum a criticat şi a dovedit, sentinţa civilă apelată nu a fost comunicată în mod procedural la sediul cabinetului de avocat E., aşa cum se solicitase în cauză, şi nici la cutia poştală a pârâtului.

De asemenea, în mod greşit instanţa de apel a reţinut ca fiind împlinit termenul de apel la 4 noiembrie 2021, prin raportare la momentul executării silite efectuate cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate în dosarul de fond, întrucât pârâtului nu i-a fost comunicată hotărârea instanţei de fond, ci doar un înscris prin care era înştiinţat că a fost instituit poprire pe suma de bani.

Recurentul-pârât subliniază că nu i-a fost comunicată nicio hotărâre judecătorească împreună cu dosarul de executare silită, iar instanţa de apel în mod nelegal a motivat soluţia de respingere a cererii de repunere în termenul de apel pe înscrisuri necomunicate procedural, cărora le-a dat eficienţă juridică.

În finalul cererii de recurs, recurentul-pârât a adus critici hotărârii recurate, arătând că în mod neîntemeiat instanţa de apel l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, apreciind că, pe de o parte, sumele sunt necorespunzătoare cu valoarea reală a despăgubirilor solicitate de reclamantă, iar pe de altă parte, sunt exagerate în raport de volumul şi complexitatea cauzei.

5. Apărările formulate:

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului şi acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, în a căror dovedire a depus chitanţă.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (29 septembrie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 28 noiembrie 2023, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Deşi în cuprinsul cererii de recurs au fost indicate ca temei de drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate de recurentul-pârât sunt susceptibile de a fi analizate numai din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la greşita aplicare de către instanţa de apel a normelor de drept material vizând procedura de comunicare a hotărârii.

Cu referire la critica formulată de recurentul-pârât, în sensul că instanţa de apel ar fi apreciat în mod greşit că procedura de comunicare a sentinţei pronunţate de prima instanţă nu a fost viciată, verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute de instanţa de apel, că în mod legal sentinţa civilă nr. 772 din 25 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost comunicată pârâtului la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată la data de 31 mai 2021, aşa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul tribunalului. Se constată, de asemenea, că procesul-verbal de înmânare cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 164 C. proc. civ., procedura de comunicare fiind realizată prin depunere la cutia poştală în condiţiile art. 163 alin. (8) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât referitoare la faptul că sentinţa civilă apelată nu a fost comunicată în mod procedural la sediul cabinetului de avocat E., se constată că, într-adevăr, prin concluziile scrise depuse la dosar pârâtul a indicat domiciliul procesual ales la sediul cabinetului avocaţial.

Conform dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., "în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156."

Or, prin concluziile scrise, deşi şi-a ales domiciliul procedural la sediul cabinetului avocaţial, pârâtul nu a înţeles să indice şi persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, astfel cum dispune textul legal anterior redat. În lipsa unei atare menţiuni, procedura de comunicare nu poate fi îndeplinită în mod legal la domiciliul procesual ales.

Se constată, totodată, că instanţa a declarat dezbaterile închise şi a rămas în pronunţare la 11 mai 2021, iar pârâtul a depus concluziile scrise ulterior acestui moment, respectiv la 20 mai 2021 (astfel cum se atestă prin ştampila de înregistrare). Or, potrivit art. 394 alin. (4) C. proc. civ., "după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă."

În ceea ce priveşte nemulţumirea părţii referitoare la faptul că sentinţa primei instanţe nu i-a fost comunicată la cutia poştală, se constată că în cuprinsul procesului-verbal de înmânare (ce poate fi contestat doar conform art. 164 C. proc. civ. prin procedura înscrierii în fals) s-a consemnat faptul că destinatarul a fost absent, iar actele au fost depuse la cutia poştală, în condiţiile art. 163 alin. (3) C. proc. civ. - ce dispune comunicarea actelor de procedură prin depunere în cutia poştală a destinatarului (a nu se face confuzie cu situaţia în care destinatarul nu are cutie poştală - când procedura de comunicare se efectuează prin afişare pe uşa locuinţei destinatarului a unei înştiinţări, iar agentul trebuie să depună citaţia la sediul instanţei sau cel al primăriei - art. 163 alin. (9) C. proc. civ.).

Curtea Europeană a arătat că revine sarcina în primul rând celor interesaţi să depună orice diligenţă pentru protejarea propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, hotărârea din 4 mai 2004) şi că autorităţile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenţei trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot din 23 octombrie 2007).

O altă critică inserată în cuprinsul cererii de recurs face referire la faptul că în mod greşit instanţa de apel ar fi reţinut ca fiind împlinit termenul de apel la 4 noiembrie 2021, prin raportare la momentul executării silite efectuate cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate în dosarul de fond.

Din considerentele deciziei recurate, reiese că instanţa de apel a reţinut că data comunicării sentinţei pronunţate de prima instanţă a fost 31 mai 2021 şi în raport de această dată a apreciat, în mod legal, în aplicarea dispoziţiilor art. 181, art. 182, art. 184 şi art. 468 C. proc. civ., că ultima zi în care partea putea declara apel era 1 iulie 2021. Acestea au fost considerentele decizorii ale instanţei. În plus, faţă de aspectele anterior evidenţiate, Curtea a arătat că, în mod ipotetic, chiar dacă s-ar calcula ultima zi în care pârâtul putea declara calea de atac a apelului în raport de data comunicării hotărârii de către executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a acesteia (04.10.2021), termenul era împlinit la data de 04.11.2021, cererea de apel fiind şi în acest caz tardiv introdusă.

Criticile formulate în finalul cererii de recurs referitoare la faptul că instanţa de apel a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată "vădit exagerate în raport de volumul şi complexitatea cauzei", nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de stabilire a proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând o chestiune de temeinicie, iar nu de legalitate, presupunând o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

Înalta Curte reaminteşte că, prin Decizia nr. 3/2020 pronunţată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Ca atare, cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată în recurs este un motiv de netemeinicie şi nu de nelegalitate, astfel încât nu poate fi examinat din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii sunt nefondate, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurentul-pârât C. la plata sumei de 2500 RON către intimaţii-reclamanţi A. şi B., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 1021 A din 28 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurentul-pârât C. la plata sumei de 2500 RON către intimaţii-reclamanţi A. şi B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.