Recoupment of garnished municipal funds declared inadmissible for failure to frame cassation grounds

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 august 2021 pe rolul Tribunalul Sălaj, reclamantul Ministerului Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, a solicitat obligarea pârâtei Comuna Ileanda la plata sumei de 521.473,23 RON, suma achitată de către reclamant (conform extrasului de cont din data de 27.08.2018), precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă, ambele calculate de la data virării sumei de către reclamant (respectiv 27.08.2018) şi până la data plăţii efective a debitului.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1543 din 19 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în contradictoriu cu pârâta Comuna Ileanda.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 143/A din 4 mai 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj în contradictoriu cu intimata Comuna Ileanda împotriva sentinţei civile nr. 1543 din 19 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Sălaj.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 143/A din 4 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, reclamantul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel nu a făcut o justă şi corectă interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile speţei în raport cu cererile, apărările şi probele administrate.

Contrar hotărârii instanţei de fond, menţinută de instanţa de apel, raportat la apărările invocate şi documentele depuse, apreciează că a probat în condiţiile legii îndeplinirea tuturor condiţiilor materiale şi juridice ale acţiunii în restituire, prin care a solicitat obligarea Comunei Ileanda la plata sumei de 521.473,23 RON (precum si a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente), ce reprezintă prejudiciul cauzat Ministerului Finanţelor.

Instanţa de apel a dat o interpretare şi aplicare eronată a normelor de drept, dar mai ales contradictorie, ceea ce a condus la o soluţie fundamental greşită.

În mod greşit a interpretat instanţa de apel prevederile art. 790 C. proc. civ.. Aceste dispoziţii legale protejează creditorul urmăritor, căruia terţul poprit este obligat să îi achite sumele datorate de debitor, însă nu cu titlul unei obligaţii proprii, născute în temeiul acestor dispoziţii legale, ci pentru stingerea datoriei pe care debitorul urmărit o are faţă de acesta. Creditorul urmăritor, urmare a achitării de către terţul poprit a sumei cuvenite, nu mai poate solicita suma datorata şi de la debitorul urmărit. Dreptul său a fost satisfăcut prin plata efectuată de către terţul poprit. Prin urmare, plata a fost efectuată pentru stingerea datoriei Comunei Ileanda faţă de creditorul sau SC 2 Invest S.R.L. şi nu pentru executarea unei obligaţii proprii a terţului poprit, reclamantul din cauză.

Raportul de creanţă dintre debitor şi terţul poprit trebuie privit şi având în vedere prevederile art. 781 alin. (1) C. proc. civ. - "sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani... datorate debitorului ori deţinute în numele sau de o a treia persoana sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. În atare situaţie, a interpreta că între debitor şi terţul poprit trebuie să existe doar un raport civil de creanţa echivalează cu restrângerea sferei atât a subiecţilor popririi, cat si a obiectului acestuia, în contradicţie cu viziunea legiuitorului."

Instanţa de fond, se limitează în ceea ce priveşte analiza "faptei culpabile" vizând nerespectarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a instituit o obligaţie de plată, care a fost de natură a leza interesele creditorului 2 Invest S.R.L..

Practic instanţa recunoaşte fapta culpabilă, iar în speţă comportamentul UAT Comula Ilenda - inacţiunea - respectiv omisiunea, în neexecutarea obligaţiei faţă de creditor, care prin sucesiunea raporturilor de creanţă (validarea popririi) a avut consecinţa finală asupra terţului poprit.

În virtutea rolului său activ, instanţa trebuia să reconstituie desfăşurarea întregului proces psihic şi să constate existenţa vinovăţiei autorului faptei ilicite în intreaga succesiune a evenimentelor stabilite în cauzele soluţionate, în baza funcţiei principale a răspunderii civile - obligarea la repararea prejudiciului şi împrejurările în care s-a produs prejudiciul.

Răspunderea civilă delictuală poate fi antrenată în cazul neîndeplinirii oricăror obligaţii care afectează patrimonial o persoană şi nu numai atunci când există raporturi juridice directe cu acea persoană.

Răspunderea civilă delictuală nu se limitează doar la ipoteza în care se nasc raporturi juridice directe între creditor si debitor, aceasta se naşte şi în afara unor raporturi juridice directe dintre creditor si debitor, atunci când, printr-o încălcare culpabilă a unei obligaţii legale cu caracter general, persoana chemată în judecata aduce atingere unui drept al reclamantei, producandu-i astfel, un prejudiciu ce trebuie reparat.

Validarea popririi prin sentinţa civilă nr. 859/2017 nu a fost admisă în considerarea unui raport de creanţă, în sens clasic, existent între debitor şi terţul poprit, ci în baza faptului că terţul poprit deţine, în numele debitoarei, sume de bani, administrându-i conturile. Lecturând sentinţa civilă nr. 859/2017 pronunţată de Judecătoria Jibou, se poate constata că validarea popririi nu s-a dispus în considerarea faptului că terţul poprit Ministerul Finanţelor datorează sume de bani paratei, ci întrucât UAT Comuna Ileanda are cont bugetar deschis la Trezoreria Jibou.

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca Statul să facă o plata pentru altul, în sensul art. 1472 C. civ., este greu de admis ca ar fi omis să prevadă şi un caz special de subrogare legală, în sensul art. 1596 lit. e) C. civ.

Astfel datoria UAT Comuna Ileanda a fost stinsă prin plata efectuată de Ministerul Finatelor, în calitate de terţ poprit, din surse proprii, iar nu din contul pârâtei pe care îl administrează.

Prin hotărârea de validare a popririi nu s-a stabilit că Ministerul Finanţelor datorează suma de 521.473,23 RON UAT Comuna Ileanda, ci s-a dispus ca terţul poprit să plătească direct creditoarei toate sumele de bani datorate ori pe care le va datora în viitor debitorului.

Prin sentinţa de validare a popririi se face referire numai la imposibilitatea creditorului de a-şi realiza creanţa, în condiţiile în care debitorul nu alocă fondurile necesare pentru efectuarea plaţilor şi se prevalează de exceptarea anumitor fonduri de la executarea silită pentru buna sa funcţionare, fără a reieşi că ar viza o altă măsura.

Există la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare, din care rezultă că terţul poprit şi-a îndeplinit obligaţia privind procedura de poprire a conturilor unităţilor administrativ teritoriale.

Tot prin hotărâre indicată, instanţa a reţinut ca nu s-a făcut dovada de către creditoare a relei credinţe a terţului poprit. Faptul ca terţul poprit nu a pus în executare poprirea nu denotă de plano reaua-credinţa, în condiţiile în care terţul poprit îşi întemeiază refuzul pe dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.G. nr. 22/2002.

Textul de lege prevede imperativ modalitatea de poprire a conturilor UAT, în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte - RIL - Decizia civila nr. 1/2020, astfel că nu pot fi executate orice sume, ci doar cele reglementate în mod expres de lege, respectiv cele indicate în anexa 2 de către UAT, adică se achită din sumele aprobate cu aceasta destinaţie prin bugetele acestora.

Recurentul-reclamant apreciază că se impune a fi analizate efectele hotărârii de validare a popririi prin care a operat cesiunea de creanţă, iar Ministerul Finanţelor se subrogă legal în drepturile creditorului.

În continuare, arată că sunt întrunite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, astfel cum aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 1349 C. civ. si anume:

a) existenţa unui prejudiciu - dovedit prin recipisa de consemnare nr. x din 28.08.2018, Ministerul Finanţelor a achitat suma de 521.473,23 RON reprezentând debit şi cheltuieli de executare în Dosarul nr. x/2018 si conform Extrasului de Cont din 27.08.2018 x, a achitat suma de 521.473,23 RON din contul propriu.

b) existenţa unei fapte ilicite - nesocotirea hotărârilor judecătoreşti prin care a fost obligata parata la plata sumei.

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu - patrimoniul Ministerului Finanţelor a fost diminuat cu suma de 521.473,23 RON.

d) existenţa vinovăţiei pârâtului - este stabilită de Curtea de Apel Cluj prin decizia civila nr. 249/17.02.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă.

Potrivit acestei decizii, obligaţia de plată a fost stabilită într-un litigiu de achiziţii publice derulat potrivit art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006 în faza procesuală a recursului.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, comunicată, solicitând în principal respingerea recursului ca inadmisibil, invocând, în fapt, nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (23 august 2021), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 28 noiembrie 2023, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare cu prioritate asupra excepţiei nulităţii căii de atac pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii ce a învestit Înalta Curte, recurentul-reclamant, reluând aspectele prezentate prin cererea de apel, a arătat că că instanţa de apel nu a făcut o justă şi corectă interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile speţei în raport cu cererile, apărările şi probele administrate şi că a dat o interpretare şi aplicare eronată a normelor de drept, dar mai ales contradictorie, ceea ce a condus la o soluţie fundamental greşită.

Deşi a precizat că instanţa a interpretat în mod greşit prevederile art. 790 C. proc. civ., în continuare, recurentul-reclamant a înţeles să detalieze o serie de aspecte pur teoretice.

Redarea unor considerente teoretice sau jurisprudenţiale, precum şi enunţarea unor dispoziţii legale nu pot fi apreciate ca reprezentând critici de nelegalitate cu privire la decizia recurată, după cum nici chestiunile ce vizează situaţia de fapt (procesul anterior derulat între părţi, succesiunea actelor depuse în procedura de validare a popririi) nu pot fi convertite în vreunul dintre motivele de casare prevăzute lege, reprezentând critici ce privesc temeinicia hotărârii atacate.

În esenţă, prin prin hotărârea recurată au fost analizate condiţiile atragerii răspunderii cvile delictuale, fiind totodată confirmată soluţia pronunţată de prima instanţă de respingere ca tardivă a cererii modificatoare, repectiv a notelor de şedinţă înregistrate în data de 28.10.2022, note prin s-a accentuat importanţa efectelor hotărârii de validare.

Cererea de recurs trebuia să conţină critici pertinente ale hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Or, susţinerile prezentate de recurentă, precum: "În virtutea rolului său activ, instanţa trebuia să reconstituie desfăşurarea întregului proces psihic şi să constate existenţa vinovăţiei autorului faptei ilicite în intreaga succesiune a evenimentelor stabilite în cauzele soluţionate, în baza funcţiei principale a răspunderii civile", denotă faptul că partea nu are în vedere considerentele hotărârii instanţei de apel care, validând soluţia pronunţată de prima instanţă, a reţinut că "nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, nefiind indicată de reclamant prevederea legală încălcată de pârâtă care să-i confere caracter ilicit inacţiunii acesteia."

Cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca partea să formuleze critici de nelegalitate, prin raportare directă la soluţia şi considerentele hotărârii recurate.

Recurentul-reclamant s-a mărginit în a relua aspectele prezentate în faţa curţii de apel, fără a puncta prin formularea unor critici pertinente care sunt acele norme de drept greşit interpretate şi aplicate de către instanţă, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea atacată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei, fiind necesară o argumentare motivată a criticii în drept de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurent nu conţine critici propriu-zise, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În aceste condiţii, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj împotriva deciziei nr. 143/A din 4 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.