Property restitution compensation valuation based on self-declared data versus statutory documentary requirements and cassation admissibility limits

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de validare nr. 5985 din 28 iul. 2020 şi a hotărârii nr. 2761/28.05.2020, cu consecinţa obligării pârâtelor să emită o decizie de validare şi o hotărâre conforme cu legislaţia în vigoare şi cu decizia civila nr. 805/07.11.2019 a Curţii de Apel Suceava, definitiva.

A soliciat, de asemenea, acordarea de compensaţii băneşti pentru toate bunurile ce au fost deţinute de autorul B., în localitatea Seletin, fostă URSS, în prezent Ucraina.

Prin cererea formulată la data de 12 ianuarie 2021 înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi şi, a solicitat anularea în parte a deciziei de validare nr. 6156 din 24.11.2020 a hotărârii nr. 2761 din 28.05.2020 cu consecinţa obligării intimatelor să emită o decizie de validare şi o hotărâre conforme cu legislaţia în vigoare şi cu decizia civilă nr. 805/07.11.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, precum şi acordarea de compensaţii băneşti pentru toate bunurile ce au fost deţinute de autorul B., în localitatea Selentin, fostă URSS, în prezent Ucraina.

Prin sentinţa nr. 81 din 11 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi s-a trimis dosarul spre competentă soluţionare secţiei I civile.

Cauza a fost rereînregistrtă pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă sub dosar nr. x/2020.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa nr. 647 din 15 aprilie 2022, Tribunalul Suceava a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti.

A respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea hotărârii nr. 2761/28.05.2020 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

A respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea prim pârâtei să acorde reclamantei despăgubiri pentru bunurile deţinute de autorul B., în localitatea Seletin, fostă URSS în prezent Ucraina.

A admis în parte contestaţia având ca obiect "Legea nr. 10/2001 - Legea nr. 164/2014", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti şi Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti.

A anulat în parte deciziile nr. 5985/28.07.2020 şi nr. 6156/24.11.2020 emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii şi hotărârea nr. 2761/28.05.2020 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a obligat pe prim pârâtul să emită o nouă decizie, în sensul stabilirii valorii compensaţiilor pentru construcţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, respectiv: suma de 291.901 RON pentru gaterul cu hala mare construit din lemn şi acoperit cu tablă, suma de 283.164 RON pentru moara pentru măcinat grâu şi porumb, construită din lemn şi acoperită cu tablă şi suma de 432.093 RON pentru atelierul mecanic.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei nr. 5985/28.07.2020 şi nr. 6156/24.11.2020 emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii şi hotărârii nr. 2761/28.05.2020 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, care nu au fost contrare sentinţei.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 1378 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A..

A admis apelul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 647 din 15 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, intimată fiind pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti.

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că:

A respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii nr. 2761 din data de 28.05.2020 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate, care nu au fost contrare deciziei.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1378 din 6 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti a declarat recurs.

Indicând motivul de nelgalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că decizia recurată este în parte netemeinică şi nelegală, motivat de faptul că a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind succeptibilă de casare întrucât în mod eronat instanţa de apel a fost de acord cu soluţia dată pe fondul cauzei, apreciind că evaluarea despăgubirilor pentru imobilele cu altă destinaţie decât cea de locuinţă (gater, moară şi atelier mecanic) "a pornit în mod corect de la datele furnizate de reclamantă, date la care fac trimitere şi prevederile art. 26 alin. (2), cap. IV din H.G. nr. 753/1998".

Sintagma "înscrisurile prevăzute în actualele norme metodologice" din cuprinsul art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 753/1998 face trimitere la prevederile art. 6 potrivit cărora prin "înscris", în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înţelege orice dovadă eliberată de instituţii arhive, primării, notariate, instanţe judecătoreşti, în legatură cu fostele proprietăţi, cum ar fi chitanţe de plată a impozitelor extrase de carte de imobil, planuri şi autorizaţii de construcţie, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătoreşti şi orice alte documente care se referă la existenţa bunurilor rămase în judeţele cedate.

Din simpla lecturare a acestor texte legale, pentru stabilirea despăgubirilor pentru aceste imobile sunt utile "orice documente care se refera la existenţa bunurilor rămase". Mai mult, textul indicat nu include în categoria "înscrisuri" declaraţiile date de solicitanţi sau declaraţii ale martorilor.

Din aceste motive apreciază că instanţa în mod eronat a îngăduit să se evalueze construcţiile gater, moară şi atelier mecanic în temeiul datelor furnizate de către reclamantă. În lipsa oricărui înscris, determinarea ipotetică a ariei desfăşurate a clădirilor nu se poate face pe baza precizărilor furnizate de reclamantă.

Mai mult, ca şi în cazul martorilor, susţinerile reclamantei trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a fi credibile, respectiv aceasta trebuie să fi cunoscut prin propriile simţuri realităţile pentru care declară şi să fi avut vârsta la care aceasta ar fi avut capacitatea cognitivă de a lua la cunoştinţă despre proprietăţile autorului.

Recurenta-pârâtă arată că informaţiile comunicate de către reclamantă nu pot fi credibile şi nu pot fi avute în vedere de instanţă la stabilirea despăgubirilor, astfel încât apreciază că fost încălcăte dispoziţiile art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 753/1998, întrucât instanţa de fond în mod nelegal a dispus efectuarea unei expertize tehnice acceptând, ca întindere ipotetică, suprafeţele declarate de către reclamantă.

În continuare, recurenta-pârâtă dezvoltă critici cu privire la valoarea bunurilor care au fost stabilite de către expert în temeiul prevederilor art. 26 din H.G.. nr. 753/1998, respectiv, în baza "fişelor de indicatori ai valorii de înlocuire pentru reevaluarea clădirilor, construcţiilor din cataloagele elaborate de Comisia centrală pentru inventarierea şi reevaluarea fondurilor fixe din anul 194", prevederi care nu au nicio legătură cu reglementările actuale din domeniul restituirii proprietăţilor.

În vederea punerii în aplicare a măsurii compensării băneşti, prin Legea nr. 164/2014 s-a stabilit că cuantumul despăgubirilor aferente bunurilor la care fac referire prevederile Legii nr. 290/2003 urmează a se stabili prin raportare la valorile şi limitele prevăzute în Anexa nr. 1 şi nr. 2 ale acestui act normativ.

Valoarea de despăgubire prevăzută în Anexa nr. 1 reprezintă valoarea actuală de piaţă a imobilelor de aceeaşi categorie cu cele abandonate în perioada 1940-1944, stabilită ca medie a vlorii din grila notarială aferentă judeţelor Suceava, Botoşani, Iaşi Vaslui şi Galaţi . Alegearea acestor judeţe a fost justificată de faptul că bunurile pentru care se acordă despăgubiri au fost deţinute de către solicitnţi pe teritoriile rămase în Republica Moldova şi Ucraina, aflate în prezent la graniţa cu judeţele precizate mai sus. La stabilirea valorii de despagubire s-a ţinut cont dacă bunurile s-au aflat în zone rurale ori în zone urbane şi de categoriile de imobile.

Astfel, au fost calculate valorile aferente unui-metru pătrat în cazul terenurilor intravilane urbane şi rurale, în cazul consţrucţiilor cu destinaţie de locuinţă din zonele urbane şi rurale, anexelor, terenurilor agricole, livezilor şi terenurilor-forestiere.

Precizează că legiuitorul nu a prevăzut că cetăţenii care au părăsit teritoriile rămase în Republica Moldova şi Ucraina au abandonat şi alte categorii de bunuri decât cele menţionate în Anexa 1 a Legii nr. 164/2014.

Din aceste motive, în analogie cu Anexa 1 a Legii nr. 164/2014, pentru determinarea valorii despăgubirilor "construcţiilor cu altă destinaţie de cea de locuinţă" (în cauză, pentru gater, moară şi atelier mecanic), puteau fi folosite valorile din grila notarială aferentă judeţelui Suceava, valori folosite în Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Astfel, s-ar avea în vedere suprafeţele declarate de reclamantă pentru gater, moară şi atelier mecanic, conform grilei notariale pe anul 2021 (ultimul an pentru care au fost întocmite) pentru judeţul Suceava, mediul rural al circumscripţiei judecătoreşti Câmpulung Moldovenesc, zonă limitrofă localităţii Seletin din Ucraina, valoarea despăgubirilor ar fi: Gater - 210 mp x/mp = 45.350 RON; Moară - 230 mp x/mp = 49.680 Iei; Atelier mecanic - 160 mp x/mp = 34.560 RON.

În concluzie, solicită a se avea în vedere faptul că valorile stabilite de expert, pentru nişte construcţii din lemn, acoperite cu tablă, sunt absurd de mari faţă valorile din grilele notariale, instrumente folosite în prezent pentru stabilirea valorii despăgubirilor pentru foştii proprietari.

În aceste condiţii, având în vedere că instanţa a stabilit că trebuie acordate despăgubiri pentru imobile a căror suprafaţă nu se cunoaşte, se poate face analogie cu prevederile art. 21 alin. (62) din Legea nr. 165/2013, unde se prevede că în cazul în care din documentele existente, nu se pot/poate stabili suprafaţa, se acordă măsuri compensatorii pentru o suprafaţă utilă de 21 mp. Astfel, valoarea despăgubirilor ar fi următoarea: Gater-21 mp x/mp = 4.536 RON; Moară - 21 mp x/mp = 4.536 RON; Atelier mecanic - 21 X 21.6 RON/mp = 4.536 RON.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şirespingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

5. Apărările formulate în cauză

La 24 noiembrie 2023 intimata-reclamantă A. a transmis prin email note scrise, invocând nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (1 septembrie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 28 noiembrie 2023, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii ce a învestit Înalta Curte, indicând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că în mod eronat instanţa de apel a validat soluţia pronunţată de prima instanţă, care a apreciat că evaluarea despăgubirilor pentru imobilele cu altă destinaţie decât cea de locuinţă (gater, moară şi atelier mecanic) "a pornit în mod corect de la datele furnizate de reclamantă, date la care fac trimitere şi prevederile art. 26 alin. (2), cap. IV din H.G. nr. 753/1998."

Se constată că recurenta-pârâtă invocă formal încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 753/1998, fără a formula critici concrete de nelegalitate.

Făcând referire la probatoriul administrat în cauză, recurenta-pârâtă a menţionat că în mod eronat instanţa a îngăduit să se evalueze construcţiile gater, moară şi atelier mecanic în temeiul datelor furnizate de către reclamantă, având în vedere că, în lipsa oricărui înscris, determinarea ipotetică a ariei desfăşurate a clădirilor nu se poate face pe baza precizărilor furnizate de reclamantă, apreciind că informaţiile comunicate de aceasta nu pot fi credibile şi nu pot fi avute în vedere de instanţă la stabilirea despăgubirilor.

Cu referire la acest aspect, instanţa de apel a reţinut că dreptul la despăgubiri al reclamantei a fost recunoscut în mod definitiv într-un litigiu anterior, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, în care s-a arătat că imposibilitatea obţinerii de documente de către reclamantă nu împiedică recunoaşterea dreptului părţii la compensaţii pentru bunurile ce au fost deţinute de autor în localitatea Seletin. Cum dreptul la obţinerea măsurilor reparatorii (în lipsa unor înscrisuri deoveditoare) a fost deja recunoscut în toate componentele sale, fiind pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, această chestiune nu mai poate fi invocată în cauza ce are ca obiect evaluarea despăgubirilor.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă referitoare la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

În finalul cererii de recurs, recurenta-pârâtă dezvoltă critici cu privire la cuantumul despăgubirilor care au fost stabilite de către expert în temeiul prevederilor art. 26 din H.G. nr. 753/1998.

Susţinerile referitoare la modalitatea de evaluare a bunurilor, conform expertizei efectuate în cauză, nu pot fi convertite într-un veritabil motiv de recurs întrucât nu prezintă aspecte de nelegalitate, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, reprezentând chestiuni de fapt, ce sunt analizate în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Statuând asupra valorii despăgubirilor, instanţele de fond au reţinut că imobilele fac parte din zona rurală (aspect necontestat de recurentă), iar în ceea ce priveşte echipamentele tehnologice aferente gaterului, morii şi atelierului mecanic, instanţa de apel a constatat că, prin decizia nr. 805 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în litigiul anterior ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, nu a fost recunoscut în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri sau compensaţii.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-pârâte din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea concretă, susţinută factual, a dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată şi indicarea formală a unor texte de lege, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor de recurs în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti împotriva deciziei nr. 1378 din 6 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.