Appeal annulled as procedurally defective; costs awarded to defendant

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., a solicitat:

1) să se constate nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/20.02.2017 pentru cauză imorală;

2) pe cale de consecinţă, să se dispună anularea actului subsecvent constând în novaţia prin schimbare de debitor consimţită de creditor, cuprinsă în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare;

3) să se constate, ca urmare a desfiinţării actelor juridice arătate la pct. 1 şi 2, că părţile au revenit în situaţia anterioară, în sarcina pârâtei B. renăscând obligaţia de plată către reclamant a sumei de 80.000 euro, cu titlu de diferenţă de preţ, precum şi a penalităţilor contractuale de 0,07% pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum total de 44.128 euro (calculate pentru perioada 18.05.201-15.07.2019), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.05.201, modificat prin actul adiţional autentificat sub nr. x/29.09.2016;

4) să se constate stinsă, prin plată voluntară, obligaţia pârâtei B., efectuată în dosarul execuţional nr. x/2017, conform O.P. nr. x/15.07.2019.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 939 din 28 iunie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondată, excepţia insuficientei timbrări a cererii principale, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la capetele nr. 1 şi 2 din cererea principală şi a respins aceste capete, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.

A constatat rămase fără obiect excepţia lipsei de interes cu privire la capetele nr. 1 şi 2 din cererea principală, excepţia prescripţiei cu privire la capătul nr. 2 din cererea principală şi excepţia inadmisibilităţii capătului nr. 2 din cererea principală.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. cu privire la capetele nr. 3 şi 4 din cererea principală şi a respins aceste capete, cu privire la pârâta C., ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins capetele nr. 3 şi 4 din cererea principală, cu privire la pârâta B., drept consecinţă a respingerii capetelor nr. 1 şi 2, a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă C..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 1960 A din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 939 din 28 iunie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. şi C..

A obligat pe apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte C. cheltuieli de judecată în cuantum de 5.801,25 RON.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1960 A din 20 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamantul A. a declarat recurs.

După expunerea parcursului procesual al cauzei şi a unor consideraţii teoretice, indicând drept motive de nelegalitate ale hotărârii atacate dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1247 C. civ., este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie.

Deşi cauza pentru care a solicitat anularea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare este încălcarea unei norme de drept sancţionabile cu nulitatea absolută a actului juridic, respectiv existenţa unei cauze imorale, instanţa a respins cererea sa ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate activă, întrucât ar avea calitatea de parte doar în cadrul novaţiei prin schimbare de debitor, nu şi în cadrul promisiunii (ca negotium), aspect ce nu este contrar realităţii.

Cu toate acestea, viciul comportă asupra percepţiei cu privire la posibilitatea reclamantului de a "interveni" în soarta derulării promisiunii, având în vedere că, conform deciziei nr. 39A/14.01.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosar nr. x/2017, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, promisiunea, privită ca instrumentum, cuprinde 2 convenţii distincte.

Şi această afirmaţie este corectă, având în vedere că fiecare dintre cele două instituţii juridice poate "exista" fără concursul celeilalte. Însă, a considera că, în această situaţie, reclamantul ar fi fost de acord cu novarea obligaţiei, fără a i se urmări interesul de a-şi recupera restul de datorie prin raportare la situaţia juridică creată ca urmare a deciziei intimatei B. de a vinde imobilul cumpărat de la reclamant, este o afirmaţie falsă.

În realitate, dacă promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare dintre B., în calitate de promitentă-cumpărătoare şi C., în calitate de promitentă-vânzătoare, având ca obiect acelaşi bun imobil pe care reclamantul l-a vândut promitentei-cumpărătoare, vânzare în legătură cu care nu a fost achitat în integralitate preţul, nu s-ar fi încheiat, nici novaţia prin schimbare de debitor nu s-ar fi încheiat, întrucât reclamantul a urmărit, indiferent de situaţie, să îşi valorifice drepturile pe care le are.

Astfel, deşi aceste două instituţii pot coexista într-o modalitate independentă, intenţia părţilor a fost aceea de a le conferi celor două acte juridice o legătură indisolubilă, încheierea promisiunii de vânzare fiind factorul determinant pentru novarea obligaţiei vechi.

Nu se poate reţine faptul că reclamantul nu ar avea calitate procesuală activă, în condiţiile în care are atât calitate de creditor al noii datorii ca urmare a încheierii novaţiei, cât şi calitatea de declarant al promisiunii (privit ca instrumentum). Novaţia nu s-ar fi încheiat dacă nu s-ar fi pus problema transferului dreptului de proprietate cu privire la bunul imobil vândut de reclamant intimatei B., contract de vânzare din care izvorăşte creanţa nerecuperată de reclamant şi asupra căreia a novat.

In esenţă, cele două convenţii, deşi nu sunt încheiate de toate cele 3 părţi contractante, respectiv de părţile litigante din speţă, fiecare parte şi-a exercitat drepturile de care au putut dispune pentru a ajunge în această situaţie. Cum cele două convenţii au fost încheiate sub umbrela aceleiaşi promisiuni (ca instrumentum), este mai mult decât evident că reclamatul, chiar şi în calitate de declarant, are posibilitatea şi interesul să invoce nulitatea absolută a promisiunii (ca negotium), având în vedere că această promisiune produce efecte (negative în acest caz) şi în ceea ce priveşte posibilitatea reclamantului de a-şi recupera debitele restante.

Din interpretarea sistematică a promisiunii, rezultă intenţia neîndoielnică a părţilor de a grefa pe promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare o convenţie de transformare a obligaţiei (novaţia prin schimbarea debitorului).

Raportul dintre cele două acte este acela dintre un act principal şi un act subsecvent. În mod evident, promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare poate fiinţa ca un act juridic de sine stătător, în timp ce novaţia grefată nu îşi găseşte justificare decât în condiţiile în care în sarcina promitentei - cumpărătoare se naşte o obligaţie de plată faţă de promitenta-vânzătoare. În aceste condiţii, se impune ca novaţia, ca act subsecvent, să urmeze soarta actului principal şi să fie desfiinţată.

Astfel, analizând aspectele de fapt şi de drept, prin raportare la motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., se pot observa următoarele:

Ca urmare a invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale active în faza procesuală a fondului, instanţa de judecată s-a orientat să analizeze dispoziţiile legale privind promisiunea bilaterală de vânzare, ca să constate că reclamantul nu mai are nici calitatea de promitent-vânzător şi nici pe cea de promitent-cumpărător.

Deşi convenţia ca instrumentum cuprindea şi o novaţie, având în vedere aprecierea cu privire la incidenţa lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, instanţa a dispus aplicabilitatea acestei excepţii şi cu privire la petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, având în vedere că a solicitat anularea novaţiei subsecvent anulării promisiunii.

În acest sens, interpretarea dispoziţiilor privind nulitatea absolută a actelor juridice şi pe cele privind desfiinţarea contractului şi a actelor subsecvente (art. 1247 şi art. 1254 C. civ.) este eronată, conducând inclusiv la admiterea unei excepţii de natură procesuală, cu consecinţa neanalizării aspectelor de nulitate invocate.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă C. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii ce a învestit Înalta Curte, indicând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., după o amplă prezentare a parcursului procesual al cauzei şi a unor consideraţii teoretice, recurentul-reclamant a arătat că "interpretarea dispoziţiilor privind nulitatea absolută a actelor juridice şi pe cele privind desfiinţarea contractului şi a actelor subsecvente (art. 1247 şi art. 1254 C. civ.) este eronată, conducând inclusiv la admiterea unei excepţii de natură procesuală, care a făcut ca litigiul să nu poarte şi asupra analizării aspectelor de nulitate invocate."

Se constată că recurentul-reclamant invocă formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pretinzând încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1247 şi art. 1254 C. civ., fără a formula critici concrete de nelegalitate, dezvoltând argumente ce vizează interpretarea unui act juridic, care a fost suspus analizei într-un alt litigiu, chestiune ce a primit deja o dezlegare.

În ceea ce priveşte menţionarea prevederilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat doar că instanţele inferioare au soluţionat procesul fără a intrat în cercetarea fondului. Or, soluţia pronunţată de instanţă, respectiv admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, impunea necercetarea fondului, astfel încât nu se poate identifica norma procedurală ce nu ar fi fost respectată de instanţa de apel.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea concretă, susţinută factual, a dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată şi indicarea formală a unor texte de lege, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor de recurs în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă C. a sumei de 7.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1960 A din 20 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 7.500 RON către intimata-pârâtă C., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.