Renunciation of property for essential error regarding road boundaries upheld; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 10 decembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin primar, a solicitat instanţei să dispună:

- anularea în parte a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate, cu încheiere de autentificare nr. x/23.05.2019 emis de BNP B., în ce priveşte suprafeţele de teren de 205 mp şi 162 mp, identificate conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară;

- dezmembrarea terenului de 1650 mp în trei parcele în suprafaţă de 1283 mp, 205 mp şi 162 mp, identificate prin raportul de expertiză tehnică;

- rectificarea CF nr. x Cluj-Napoca, în sensul înscrierii parcelei în suprafaţă de 1283 mp, cu destinaţie drum, în favoarea Municipiului Cluj-Napoca, înscrierea în cartea funciară a parcelelor în suprafaţă de 205 mp şi 162 mp, rezultate în urma dezmembrării în favoarea reclamantei, conform raportului de expertiză tehnică.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 328 din 10 iunie 2022 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi, în consecinţă:

S-a dispus anularea în parte a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate, autentificată cu încheierea de autentificare nr. x/23.05.2019 emisă de BNP B., în ceea ce priveşte suprafeţele de teren de 204 mp şi 159 mp, ce fac parte din terenul cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, în suprafaţă de 1650 mp, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. C..

S-a dispus dezmembrarea terenului cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, în suprafaţă de 1650 mp, în trei parcele noi, în suprafeţe de 1287 mp, 159 mp şi 204 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. C..

S-a dispus rectificarea CF nr. x Cluj-Napoca, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului în suprafaţă de 1650 mp şi înscrierii parcelei în suprafaţă de 1287 mp, cu destinaţie drum, în favoarea Municipiului Cluj-Napoca.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a parcelelor noi, în suprafaţă de 159 mp şi în suprafaţă de 204 mp, rezultate în urma dezmembrării, în favoarea reclamantei.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 14/A din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 328 din 10 iunie 2022 a Tribunalului Cluj.

A obligat pe apelant să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 2.380 RON, cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 14/A din 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin primar a declarat recurs.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1207 şi art. 1208 din C. civ.

Hotărârea instanţei de apel este în totalitate nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1207 C. civ. deoarece, la data întocmirii actului autentic de renunţare la dreptul de proprietate, planul urbanistic de detaliu şi autorizaţia de construire a hotelului erau deja aprobate, iar amenajarea străzii Trifoiului la ampriza de 10 metri era deja finalizată.

În atare situaţie prevederile art. 1207 C. civ. nu sunt aplicabile, deoarece în cazul din speţă nu ne aflăm în prezenţa existenţei unei erori esenţiale în ceea ce priveşte suprafaţa de teren ce a făcut obiectul declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate.

Mai mult decât atât, în înscrisul autentic de renunţare se face menţiunea expresă că numitul D., asociat şi administrator al firmei S.C. A. S.R.L., declara că înainte de semnarea actului a fost informat de către notarul public cu privire la efectele juridice ale actului pe care-1 încheie, a înţeles semnificaţia termenilor juridici şi constatând că acesta corespunde voinţei sale, a semnat înscrisul, asumându-şi obligaţia de a respecta obligaţiile, conform principiului bunei credinţe.

De altfel, apreciază faptul ca dispoziţiile art. 1207 C. civ. nici nu sunt aplicabile în cazul din speţă deoarece declaraţia de renunţare la dreptul de proprietate făcută de către reclamanta S.C. A. S.R.L. nu reprezintă un contract şi nici un act unilateral, ca izvor de obligaţii, pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile art. 1325 C. civ. care stipulează că "dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale".

Renunţarea la dreptul de proprietate este prevăzutaă în mod expres de dispoziţiile art. 562 alin. (2) din C. civ., ca modalitate de stingere a dreptului de proprietate şi singura condiţie care trebuie îndeplinită constă în încheierea actului în forma autentică, fără să intereseze în vreun fel scopul/cauza pentru care a fost încheiat acel act şi fără să existe sau să se nască un raport obligaţional intre reclamanta şi subscrisul pârât.

Potrivit art. 889 C. civ., renunţarea reprezintă modalitatea de exprimare a consimţământului titularului dreptului de proprietate, în sensul radierii înscrierii dreptului său în cartea funciara. Odată cu înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare, dreptul de proprietate se stinge. Pentru a fi valabilă, renunţarea trebuie exprimată în forma autentică la notarul public şi apoi înregistrată la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară.

Chiar dacă în urma radierii dreptului de proprietate a renunţătorului, imobilul devine proprietatea unităţii administrativ-teritoriale pe teritoriul căreia este situat acesta, între cele două părţi nu se naşte niciun raport obligaţional prin încheierea actului de renunţare la dreptul de proprietate, situaţia fiind oarecum asemănătoare cu cea a moştenirii vacante.

Mai mult decât atât, dacă reclamanta ar fi avut într-adevăr intenţia de a renunţa la dreptul de proprietate numai asupra terenului ocupat efectiv de str. x, pe lângă faptul că avea posibilitatea să insereze acest lucru în actul autentic, printr-o simplă măsurătoare ar fi putut înlătura aşa-zisa reprezentare greşită a realităţii cu privire la ocuparea de drumul public str. x şi suprafaţa reală ocupată.

În concluzie, raportat la faptul că în actul autentic de renunţare la dreptul de proprietate se face referire expresă la suprafaţa exactă de teren de 1650 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, număr cadastral x şi nu se face nicio trimitere la suprafaţa efectivă ocupată de drumul public str. x, în mod evident solicitarea de constatare a nulităţii actului pe motiv de eroare privind reprezentarea greşită a realităţii sau lipsa cauzei nu are niciun temei legal.

Cea de-a doua critică din cuprinsul cererii de recurs se referă la faptul că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 1208 C. civ. - "Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile".

Pentru a conduce la anularea contractului, eroarea trebuie să fie esenţială, scuzabilă şi neasumată. Prin art. 1208 se sancţionează neîndeplinirea de către pretinsa victimă a erorii a obligaţiei de a se informa cu prilejul încheierii contractului, asemănător cu sancţionarea obligaţiei de informare a contractantului în ipoteza dolului prin reticenţă.

Dacă reclamanta S.C. A. S.R.L., la data încheierii actului prin care a renunţat la dreptul de proprietate, avea dubii în ceea ce priveşte suprafaţa de teren ce doreşte să o cedeze, avea posibilitatea ca, pe lângă studierea documentaţiilor şi efectuarea măsurătorilor în teren, să apeleze la serviciile unui topograf care cu eforturi minime ar fi lămurit orice întrebare.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (10 decembrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 23 noiembrie 2023, preschimbat ulterior la 28 noiembrie 2023, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii şi apoi asupra fondului recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., se constată că în cuprinsul cererii de recurs se identifică susţineri de natură a fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arătând că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1207 şi art. 1208 din C. civ.

Având în vedere că recursul poate fi examinat din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., excepţia nulităţii urmează a fi respinsă.

Înalta Curte constată însă că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, se reţine, în esenţă, că reclamanta A. S.R.L. a formulat o declaraţie de renunţare la dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 1.650 mp, având categoria de folosinţă drum, constatând ulterior că terenul respectiv nu se utilizează în întregime ca drum public, în urma expertizei fiind identificate două parcele excedentare străzii şi adiacente terenului rămas în proprietatea reclamantei, având destinaţia de spaţiu verde. Astfel, prin demersul său judiciar, reclamanta a solicitat anularea declaraţiei de renunţare, pentru eroare - viciu de consimţământ, în privinţa părţii de teren ce excede suprafeţei ocupate de drumul public.

Apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 1206 şi art. 1207 C. civ., dat fiind că reclamanta s-a aflat în eroare aspra calităţii de drum public a întregii suprafeţe de teren la care a renunţat, prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată şi a dispus anularea în parte a declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate, în ceea ce priveşte cele două parcele ce nu sunt utilizate ca drum public, soluţie ce a fost menţinută de instanţa de apel.

Printr-o primă critică, recurentul-pârât a arătat că hotărârea atacată este în totalitate nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1207 C. civ. deoarece, la data întocmirii actului autentic de renunţare la dreptul de proprietate, planul urbanistic de detaliu şi autorizaţia de construire a hotelului erau deja aprobate, iar amenajarea străzii Trifoiului la ampriza de 10 metri era deja finalizată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1207 C. civ., "(1) Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului.

(2) Eroarea este esenţială:

1. când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;

2. când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat;

3. când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

(3) Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.

(4) Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare."

Faţă de conţinutul textului legal anterior redat, a cărui încălcare şi aplicare greşită se reclamă prin cererea de recurs, motivarea recurentului, în sensul că nu există eroare întrucât la data întocmirii actului autentic de renunţare la dreptul de proprietate, planul urbanistic de detaliu şi autorizaţia de construire a hotelului erau deja aprobate, nu îşi găseşte o justificare coerentă.

Făcând o legală aplicare a dispoziţiilor art. 1207 C. civ. din perspectiva îndeplinirii primei condiţii pentru reţinerea erorii ca viciu de consimţământ a unui act juridic, şi anume ca eroarea să fie esenţială, instanţa de apel a constatat că reclamanta a formulat declaraţia de renunţare la suprafaţa de teren de 1.650 mp proprietatea sa având convingerea că întreaga suprafaţă făcea parte, potrivit planului urbanistic de detaliu, din drumul public, renunţarea la proprietatea terenului fiindu-i solicitată reclamantei în cursul procedurii de autorizare a construirii imobilului.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, eroarea a fost esenţială, suficient de gravă încât, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi determinat-o pe reclamantă să nu fi încheiat actul juridic sau să îl fi încheiat în alte coordonate, pentru stabilirea caracterului esenţial având importanţă intenţia urmărită de reclamantă la momentul renunţării la dreptul său de proprietate - aceea de a se reglementa din punct de vedere juridic situaţia drumului public (aspect necontestat de către pârâtă).

Această intenţie a fost probată prin depoziţia martorilor audiaţi în cauză şi reiese, de altfel, din chiar cuprinsul declaraţiei notariale de renunţare la dreptul de proprietate, în cuprinsul căreia s-a reţinut cu privire la terenul respectiv categoria de folosinţă "drum", scopul renunţării fiind convingerea că parcela de teren va fi înscrisă în cartea funciară în proprietatea municipiului Cluj-Napoca, ca fiind drum public.

În continuare, în cuprinsul cererii de recurs recurentul-pârât a arătat că dispoziţiile art. 1207 C. civ. nici nu sunt aplicabile în speţă deoarece declaraţia de renunţare la dreptul de proprietate făcută de către reclamanta S.C. A. S.R.L. nu reprezintă un contract şi nici un act unilateral, ca izvor de obligaţii, pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile art. 1325 C. civ. care stipulează că "dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale".

Susţinerea recurentului, pe lângă faptul că nu elucidează ce este până la urmă declaraţia de renunţare la dreptul de proprietate, ignoră şi dispoziţiile art. 1165 C. civ. care enumeră izvoarele obligaţiilor, astfel: "Obligaţiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii."

În pofida unei formulări mai puţin sintetizate, rezultă că izvoarele obligaţiilor au fost structurate în două mari categorii: pe de o parte, obligaţii izvorâte din acte juridice - acestea fiind contractele şi actele unilaterale - şi, pe de altă parte, obligaţii izvorâte din fapte juridice. Având în vedere această clasificare, reiese că declaraţia de renunţare la proprietate este un act unilateral, căruia i se aplică dispoziţiile legale privitoare la contracte, potrivit art. 1325 C. civ.

Se constată, aşadar, că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a art. 1207 C. civ.

Cea de-a doua critică din cuprinsul cererii de recurs se referă la faptul că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 1208 C. civ., ce sancţionează neîndeplinirea de către pretinsa victimă a erorii a obligaţiei de a se informa cu prilejul încheierii contractului şi prevede că:

"Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile".

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, o simplă măsurătoare nu ar fi fost suficientă pentru a identifica faptul că parcela ce a făcut obiectul declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate nu era în categoria de folosinţă "drum", fiind nevoie, astfel cum a reţinut instanţa de apel şi cum rezultă din expertiza judiciară întocmită în cauză, de lucrarea unui expert topograf care să suprapună menţiunile din cartea funciară cu situaţia planurilor urbanistice, astfel încât nu se poate reţine a fi o neglijenţă imputabilă reclamantului.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea recursului sunt nefondate, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin primar împotriva deciziei civile nr. 14/A din 18 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.