Confirmation of State Public Ownership over Police Facility and Rejection of Municipal Claim Based on Absence of Pre-1991 Title

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Brăila, iar ulterior, ca urmare a declinărilor de competenţă, pe rolul Tribunalului Brăila, fiind strămutată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I, astfel cum a fost modificată, completată şi precizată, reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Brăila, Consiliul Local al Municipiului Brăila şi Poliţia Locală Brăila şi terţii chemaţi în judecată cu poziţie procesuală de reclamanţi Ministerul Afacerilor Interne şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat:

- constatarea dreptului de proprietate publică a Statului Român şi a dreptului de administrare al Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila, asupra imobilului situat în Brăila, str. x, jud. Brăila;

- evacuarea din imobilul situat în Brăila, str. x, jud. Brăila a pârâţilor Unitatea Administrativ Teritorială Brăila şi Poliţia Locală Brăila, precum şi repunerea în posesie şi administrare asupra imobilului a Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila.

Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Brăila nr. 11/2006, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2017 pârâta Poliţia Locală Brăila a invocat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 prin care s-a aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu privire la imobilul situat în Brăila, str. x, jud. Brăila.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2017, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a dispus disjungerea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 şi înregistrarea unui dosar separat, sub nr. x/2017.

Parcursul procesual al dosarului nr. x/2017:

Prin sentinţa civilă nr. 705 din 2 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, invocată de intimatul Guvernul României.

A admis excepţia de nelegalitate parţială a H.G. nr. 1705/2006, invocată de Poliţia Locală Brăila şi a constatat nelegalitatea H.G. nr. 1705/2006, în ceea ce priveşte includerea în domeniul public a imobilului situat în mun. Brăila, str. x, inventariat cu denumirea O9.04 nr. M.F.P.x, cod clasificare 8.19.01.

Prin decizia civilă nr. 2165 din 17 aprilie 2019 pronunţată de ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-au admis recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Brăila, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Brăila şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 13/30.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 160 din 14 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal invocată de Ministerul Afacerilor Interne.

S-a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a HCL nr. 1705/2006 în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei privind acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, Ministerul Afacerilor Interne, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Poliţia locală Brăila, Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin primar, Consiliul Local Municipal Brăila şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila.

Prin decizia civilă nr. 510 din 30 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Fond - Tribunalul Vrancea:

La termenul de judecată din 9 martie 2021 stabilit în cadrul dosarului nr. x/2017, instanţa a admis excepţia conexităţii invocată de reclamant şi în temeiul art. 139 C. proc. civ. a dispus conexarea cauzei înregistrată sub nr. x/2017* la dosarul nr. x/2014.

La termenul de judecată din 18 martie 2021 instanţa:

1) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Ministerul Finanţelor Publice prin întâmpinarea aflată la dosarul Judecătoriei Brăila;

2) a admis în principiu cererea formulată de reclamant în temeiul art. 68 C. proc. civ. (astfel cum a fost aceasta precizată prin înscrisul aflat la fila x verso vol. I al Tribunalului Vrancea) de chemare în judecată a terţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Afacerilor Interne, care au dobândit astfel poziţia procesuală de reclamanţi în cauză;

3) a luat act de renunţarea reclamantului (formulată prin cererea precizatoare aflată la dosarul Tribunalului Vrancea) la judecarea capătului de cerere, astfel cum a fost acesta precizat prin înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Brăila, având ca obiect rectificare carte funciară şi la soluţionarea cauzei şi în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila şi cu Consiliul Local al municipiului Brăila;

4) a dispus scoaterea din cauză a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila şi rămânerea în proces a Consiliul Local al municipiului Brăila, faţă de invocarea de către reclamant, prin cererea precizatoare aflată la dosarul Tribunalului Vrancea, a nelegalităţii Hotărârii Consiliului Local Brăila nr. 11/2006, precum şi rămânerea în judecată a Guvernului României, faţă de invocarea de către pârâta Poliţia locală Brăila, prin înscrisul aflat la dosarul Tribunalului Vrancea, a excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006;

5) a respins, ca rămase fără obiect, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila şi Consiliul Local al municipiului Brăila prin întâmpinările depuse la dosar şi excepţia necompetenţei materiale a tribunalului cu privire la capătul de cerere având ca obiect rectificare carte funciară invocată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila;

6) a respins ca nesusţinută excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila şi Consiliul Local al municipiului Brăila;

7) a respins, ca rămasă fără obiect, excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului de a formula acţiunea în rectificare invocată de pârâta Poliţia Locală Brăila;

8) a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării de către reclamantă a cererii precizatoare în sensul de solicitare ca instanţa să se pronunţe asupra nelegalităţii Hotărârii Consiliului Local Brăila nr. 11/2006, excepţie invocată de Poliţia Locală Brăila prin răspunsul la întâmpinare;

9) a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 1586/2012 a Tribunalului Brăila, cu privire la solicitarea reclamantului de anulare a Hotărârii Consiliului Local Brăila nr. 11/2006, excepţie invocată de Poliţia Locală Brăila prin cererea de repunere pe rol a cauzei, pentru motivele consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 18 martie 2021, care face corp comun cu hotărârea.

2. Sentinţa Tribunalului Vrancea:

Prin sentinţa civilă nr. 132 din 8 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Vrancea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârâta Poliţia Locală Brăila prin întâmpinare.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Inspectoratul de Poliţia Judeţean Brăila, invocată de pârâta Poliţia Locală Brăila prin întâmpinare, excepţia lipsei de interes - invocată de pârâta Poliţia Locală Brăila prin întâmpinare şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea dreptului de proprietate publică şi evacuare, invocată de pârâta Poliţia Locală Brăila prin întâmpinare.

A fost admisă excepţia de nelegalitate a HCL Brăila nr. 118/30.01.2006, invocată de reclamantul Inspectoratul de Poliţia Judeţean Brăila şi s-a constatat nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006.

De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, inadmisibilitatea invocată de pârâtul Guvernul României în legătură cu excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 invocată de Poliţia Locală Brăila.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 invocată de Poliţia Locală Brăila.

A fost admisă cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliţia Judeţean Brăila şi reclamanţii Ministerul Afacerilor Interne şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu pârâţii Poliţia locală Brăila, Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin primar, Consiliul Local Municipal Brăila şi Guvernul României.

A constatat dreptul de proprietate publică al reclamantului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi dreptul de administrare al reclamantului Ministerul Afacerilor Interne prin reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila asupra imobilului situat în Brăila, str. x, jud. Brăila.

A dispus evacuarea pârâtelor Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin primar şi Poliţia Locală Brăila din imobilul situat în Brăila, str. x, jud. Brăila şi a repus pe reclamanţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila în posesie şi administrare cu privire la imobilul precizat.

A obligat pe pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin primar şi Poliţia Locală Brăila, în solidar, la plata către reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila a sumei de 20.744 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă:

Prin decizia civilă nr. 203/A din 25 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii Poliţia Locală Brăila şi Municipiul Brăila împotriva sentinţei civile nr. 132 din 8 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Vrancea.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 203/A din 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pârâţii Poliţia Locală Brăila şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila au declarat recurs.

a) Recursul declarat de pârâta Poliţia Locală Brăila:

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, respingerea acţiunii formulate de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila ca inadmisibilă, menţinerea H.C.L Brăila nr. 118/14.07.2001 şi menţinerea H.C.L Brăila nr. 11/30.01.2006, fiind expuse următoarele critici:

- este nefondată soluţia instanţa de apel prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila, fiind aplicate eronat prevederile art. 36-38 C. proc. civ., întrucât o acţiune în revendicare nu poate fi pornită de o terţă persoană, care nu are calitatea de proprietar, iar acţiunea nu se justifică a fi soluţionată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice;

- Curtea de Apel Galaţi a făcut o apreciere contradictorie cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a H.G. nr. 1705/2006 ce a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 13/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi respinsă prin hotărârea recurată în prezenta cauză, fără a ţine cont de faptul că nu a fost respectat art. 20 din Legea nr. 213/1998;

- în mod eronat, instanţa a calificat cererea de chemare în judecată şi precizările reclamantului ca fiind o acţiune ce are mai multe capete de cerere principale, fiind nefondată soluţia instanţei de apel privind excepţia inadmisibilităţii acţiunii, sens în care invocă încălcarea prevederilor art. 35 C. proc. civ.

- subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7, recurentul- pârât a arătat că instanţa nu era competentă să judece nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 şi HCL Brăila nr. 118/14.07.2001, întrucât competenţa materială aparţine Tribunalului Brăila care deja se pronunţase prin hotărârea nr. 1586 FCA/11.05.2012, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2011.

În mod eronat, instanţa a unit fondul cu excepţiile de nelegalitate, având în vedere că HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 a mai făcut obiectul cererii de anulare formulate de IPJ Brăila în dosarul nr. x/2011, cerere respinsă ca tardivă de Tribunalul Brăila.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

b) Recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila prin primar, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează următoarele critici:

- aplicarea greşită a art. 36-38 C. proc. civ., în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila;

- instanţa de apel a soluţionat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998;

- Curtea de Apel Galaţi a analizat selectiv înscrisurile depuse de Municipiul Brăila datate din perioada 1868-1950 şi a reţinut în mod eronat că prin Decretul nr. 455/28.12.1949 ar fi fost dispusă trecerea în proprietatea Statului a imobilului situat în Municipiul Brăila, str. x, având în vedere că din procesul-verbal nr. x/22.05.1950 rezultă că imobilul în litigiu a trecut în folosinţa şi nu în proprietatea Comandamentului de Pompieri.

5. Apărările formulate în cauză:

Recurentul-pârât Poliţia Locală Brăila a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila, prin care a solicitat admiterea recursului .

Intimatul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Intimatul-reclamant Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate .

Recurenta-pârâtă Poliţia Locală Brăila a formulat răspuns la întâmpinările Ministerului Afacerilor Interne şi Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimaţi, iar cu privire la excepţia nulităţii recursului arată că a invocat motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 9 februarie 2023, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimatul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne.

A admis în principiu, recursurile declarate de pârâţii Poliţia Locală Brăila şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila împotriva deciziei nr. 203/A din 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

A fixat termen cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursurilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, în conditiile în care atât pârâtul Municipiul Brăila prin primar, cât şi pârâta Poliţia Locală Brăila au invocat incidenţa aceloraşi dispoziţii legale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că analiza aceste critici urmează a fi făcută împreună.

Din perspectiva dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct8 C. proc. civ.,Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv de recurs (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, ceea ce însă nu se verifica în cauză.

Astfel, Înalta Curte reţine că, ipotezele circumscrise acestui motiv de recurs (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză ceea ce însă nu se verifica în cauză.

Cum din cererea de chemare în judecată, cu precizările ulterioare existente la dosar, acţiune formulată iniţial de IPJ Brăila dar însuşită implicit de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în contextul atragerii în litigiu a acestei părţi în calitate de reclamant prin procedura intervenţiei forţate reglementată de art. 68-70 C. proc. civ., rezultă atât cadrul procesual, limitele învestirii precum şi obiectul dedus judecatii ce vizează 3 capete de cerere şi anume de revendicare, de constatare a existenţei dreptului de administrare formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâţii Poliţia Locală Brăila şi Municipiul Brăila (acţiune pornită iniţial tot de reclamantul IPJ Brăila dar însuşită expres de MAI) şi respectiv capăt de cerere de evacuare a pârâţilor întemeiat de reclamant pe existenţa unui drept de folosinţă asupra imobilului ce i-a fost acordat de adevăratul proprietar al imobilului, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, cum bine a reţinut instanta de apel, calitatea procesuală activă este dată de identitatea dintre reclamant şi cel ce se pretinde titular al dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecăţii.

Din această perspectivă, şi în conditiile în care acţiunea formulată iniţial de IPJ Brăila a fost însuşită atât de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi de MAI, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile recurenţilor legate de aplicarea greşită a dispozitiilor art. 36-38 C. proc. civ., în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila.

Or, faţă de obiectul dedus judecătii, cum atât pârâtul Municipiul Brăila cât şi reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice au invocat deţinerea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, în condiţiile în care Municipiul Brăila a invocat dispozitiile HCL nr. 11/2006, iar Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat Decizia nr.x/1950, Decretul nr. 1086/1950, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004 şi H.G. nr. 1705/29.11.2006, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a făcut o legală aplicare şi interpretare a dispozitiilor ce reglementează acţiunea în revendicare, reţinând în mod legal şi corect că asupra imobilului din litigiu "pârâtul Municipiul Brăila nu a putut prezenta un titlu de proprietate, în senul art. 557 C. civ. actual sau în sensul art. 645 C. civ. vechi, titlu care să fie anterior Constituţiei din anul 1991. Numai reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a prezentat un titlu de proprietate, în sensul art. 645 C. civ. vechi, cu privire la acest imobil, titlu anterior Constituţiei din 1991".

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile recurenţilor legate de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte susţinerea pârâtului Municipiul Brăila că instanţa de apel a analizat toate inscrisurile datate din perioada 1868-1950, în condiţiile în care aceste critici ce vizează modul de interpretare al probelor nu se circumscriu motivelor de nelegalitate astfel cum sunt reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7, recurenta-pârâtă Poliţa locală Brăila a arătat că instanţa nu era competentă să judece nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 şi HCL Brăila nr. 118/14.07.2001, întrucât competenţa materială aparţine Tribunalului Brăila care deja se pronunţase prin hotărârea nr. 1586 FCA/11.05.2012, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2011 cerere respinsă ca tardivă de Tribunalul Brăila. În ceea ce priveste susţinerea recurentei că instanţa nu era competentă să judece cererea vizând nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006, întrucât competenţa materială aparţinea Tribunalului Brăila, Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 510/30.01.2020 pronunţată de ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 având ca obiect excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, invocată în cauză de pârâta Poliţia locală Brăila a fost stabilită competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, ca instanţă în faţa căreia a fost invocată, dat fiind caracterul incident al acestei excepţii.

Din perspectiva deciziei enuntate, Înalta Curte reţine că este nefondată susţinerea recurentei în ce priveşte necompetenţa materială a instanţei în soluţionarea cererii ce vizează nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006, dat fiind faptul că prin decizia enunţată, în regulator de competenţă a fost stabilită competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă. În ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.,Înalta Curte reţine că potrivit acestor dispoziţii "casarea unor hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, iar potrivit art. 430 C. proc. civ. are autoritate de lucru judecat de la pronunţare hotărârea ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident.

Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Criticile legate de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., au fost susţinute din perspectiva faptului că Tribunalul Brăila se pronunţase asupra HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 prin hotărârea nr. 1586 FCA/11.05.2012, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2011, cerere respinsă ca tardivă de Tribunalul Brăila.

În ce priveşte autoritatea de lucru judecat, reglementată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză a două sau mai multor dosare, dintre care cel puţin unul dintre acestea să fie soluţionat, aşa cum reiese din dispoziţiile alin. (1) art. 430 C. proc. civ. Or, aşa cum legal şi corect s-a reţinut de instanţele de fond, în cauză nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi în condiţiile în care fundamentul/obiectul raportului juridic dedus judecăţii sau, mai concret, temeiul de drept al acţiunilor/cererilor, nu este identic, întrucât în litigiul pendinte nelegalitatea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 a fost invocată în temeiul art. 4 din Legea 554/2004, iar acţiunea din dosarul nr. x/2011 al Tribunaluluiu Brăila în care s-a pronunţat sentinta civilă nr. 1586/2012, a avut ca obiect anularea HCL Brăila nr. 11/30.01.2006 în temeiul Legii nr. 215/2001 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, procedură în care s-a constatat tardivitatea acţiunii în anulare.

Or, în prezenta cauză, invocarea şi admiterea excepţiei de nelegalitate a HCL Brăila nr. 11/2006 au avut ca efect, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înlăturarea actului administrativ cu caracter individual a cărui nelegalitate a fost constatată, din sistemul probator de care se prevalează pârâţii, neprezentând, din această perspectivă, relevanţă, judecata anterioară. În fine, critica privind greşita soluţionare a excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 este nefondată în condiţiile în care, contrar susţinerilor recurentelor, nu a existat o hotărâre definitivă pronunţată într-o acţiune în anularea actului administrativ şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 care să fie opozabilă tuturor destinatarilor normei.

Procedând la analiza legalităţii aplicării dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, în mod corect instanţa de apel a apreciat că imobilele în care îşi desfăşoară activitatea unităţi ale Ministerului de Interne aparţin domeniului public al statului, cel în cauză nefăcând obiect al unei proceduri de trecere în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, astfel că Municipiul Brăila a revocat dreptul de folosinţă al IJP Brăila cu depăşirea atribuţiilor conferite de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.

Analizând existenţa titlului de proprietate ce a stat la baza inventarierii imobilului în domeniul public al statului, instanţa de apel a reţinut existenţa Decretului nr. 455/1949 prin care statul a dispus de bunul proprietatea sa cedând dreptul de folosinţă asupra acestuia Ministerului de Interne şi a constatat inexistenţa unui titlu de proprietate al unităţii administrativ teritoriale asupra bunului. Cum anterior anului 1990 nu a existat o distincţie între domeniul public al statului şi cel al unităţilor administrativ teritoriale şi un drept de proprietate distinct al acestora, statul putea dispune de toate bunurile aflate în proprietatea sa, sens în care a transmis dreptul de folosinţă ministerelor care au utilizat imobilul pentru unitatea de pompieri, ulterior pentru inspectoratul judeţean de poliţie.

Recurentele nu au opus argumente care să infirme legalitatea raţionamentului judiciar al instanţei de apel, aceasta procedând la o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale. Din perspectiva celor expuse, cum niciuna din criticile recurenţilor nu se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Poliţia Locală Brăila şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila împotriva deciziei nr. 203/A din 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Poliţia Locală

Brăila şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila împotriva deciziei nr. 203/A din 25 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.