Exception of nullity of appeal for criticizing factual findings rather than applying legal grounds

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la 3 mai 2016, reclamanta Timpuri Noi S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 165, lotul x, compus din teren în suprafaţă de 544,96 mp şi corpurile de construcţii C 46-baracă, în suprafaţă de 12,93 mp, C46A-baracă, în suprafaţă de 10,19 mp, C47-imobil preluat în suprafaţă de 92,22 mp, C 47A-imobil preluat în suprafaţă de 97,58 mp, C48-imobil preluat în suprafaţă de 95,70 mp, C49A-imobil preluat în suprafaţă de 14,30 mp, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvenţională depusă la dosar, pârâta-reclamantă A. a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate privată asupra imobilului respectiv prin uzucapiunea de scurtă durată.

Prin sentinţa civilă nr. 377 din 20 ianuarie 2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei a IV-a civilă la 7 martie 2017.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2504 din 5 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea principală, a respins cererea reconvenţională ca nefondată, a obligat pârâta să lase reclamantei, în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul în suprafaţă de 65 mp, situat sub construcţie, aferent apartamentului proprietatea pârâtei şi care face parte din lotul nr. x proprietatea reclamantei, a respins în rest cererea principală ca neîntemeiată, a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în sumă de 1573,65 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în limita admiterii cererii principale, a luat act că reclamanta solicită cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, pe cale separată, a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat parţial, a compensat obligaţiile reciproce ale părţilor până la concurenţa sumei celei mai mici şi, în consecinţă, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 73,65 RON.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel pârâta A..

Prin decizia civilă nr. 1811A din 5 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins în totalitate cererea principală ca neîntemeiată, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., a menţinut dispoziţia din sentinţă privitoare la respingerea cererii reconvenţionale, a obligat intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 4.181,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (1.731,27 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, 1.250 RON reprezentând onorariu de avocat, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., şi 1.200 RON reprezentând onorariu de expert).

4. Procedura de filtru

Împotriva acestei decizii civile, la 13 februarie 2023, a declarat recurs reclamanta Timpuri Noi S.A., prin care a solicitat casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.

În susţinere, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., învederând că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile de drept material cuprinse în art. 563 din C. civ., sens în care a învederat, în sinteză, următoarele argumente:

(i) instanţa de apel a pronunţat soluţia exclusiv în baza raportului de expertiză judiciară, fără a analiza, prin prisma actelor de proprietate, aspectul suprapunerii suprafeţei de teren revendicate;

(ii) instanţa de apel nu a coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, lăsând expertul judiciar să rezolve litigiul, fără a exercita un control asupra raportului de expertiză şi fără a analiza actele ce au stat la baza expertizei;

(iii) expertul judiciar nu a observat că numărul poştal 1A nu corespunde în timp anilor 1960-1965 şi că particula A a fost adăugată la numărul poştal pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între intimată şi Administraţia Fondului Imobiliar cu altă cerneală;

(iv) terenul nu putea fi transmis oricum în proprietate, deoarece Primăria Municipiului Bucureşti nu avea în proprietate acest teren, aspect tranşat prin decizia civilă nr. 1078 din 28 aprilie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie.

La 11 aprilie 2023, intimata-pârâtă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recurenta nu invocă critici de nelegalitate, ci doar critici de netemeinicie, referitoare la modalitatea în care instanţa de apel a interpretat şi a coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin raportul din 31 mai 2023, s-a consemnat că decizia civilă recurată este supusă căii de atac a recursului, că cererea de recurs este formulată în termen şi este scutită de plata taxei judiciare de timbru, că în completul de filtru urmează a se aprecia asupra încadrării criticilor din memoriul de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., inclusiv asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

La 26 iunie 2023, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, care a dispus comunicarea acestuia către părţi şi a fixat termen la 23 noiembrie 2023, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Raportul a fost comunicat părţilor la 30 iunie 2023, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, care însă nu au depus puncte de vedere.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a se pronunţa cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., asupra excepţiei nulităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt. Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede, aşadar, interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

În prezenta cauză, se reţine că, deşi în memoriul de recurs a fost indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., totuşi acesta a fost invocat doar în mod formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunţată în urma interpretării şi aplicării greşite a normelor de drept material.

Dimpotrivă, se constată că toate argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel nu a coroborat în mod corespunzător mijloacele de probă administrate în cauză, sens în care combate, în mod special, concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie administrate în cauză. Simpla trimitere pe care recurenta-reclamantă o face la dispoziţiile art. 563 din C. civ. nu conduce la posibilitatea încadrării criticilor invocate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în condiţiile în care se invocă doar critici prin care se urmăreşte, în realitate, ca instanţa de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate şi să reevalueze situaţia de fapt stabilită în mod definitiv.

Din moment ce niciuna dintre criticile invocate de recurenta-reclamantă nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că este fondată excepţia nulităţii, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, şi va anula recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1811A din 5 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata A..

Anulează recursul declarat de pârâta Timpuri Noi S.A., prin lichidator judiciar C.I.T.R. Filiala Bucureşti S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1811A din 5 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2023.