Revision application for contradictory judgments of the same degree rejected as time-barred under strict one-month deadline

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 49 din 15 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. (decedat pe parcursul litigiului, având ca moştenitori pe B., C., D., E.) împotriva deciziei civile nr. 181 din 31 martie 2022, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi F. şi G..

Împotriva acestei decizii civile, la 12 mai 2023, au formulat revizuire B., C., D. şi E., în calitate de moştenitori ai lui A., invocând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 13 iunie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi formarea unui alt dosar, care a fost înregistrat sub nr. x/2023 şi în cadrul căruia a fost pronunţată decizia civilă nr. 161 din 19 septembrie 2023, prin care Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a revizuirii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei I civile la 22 iunie 2023.

Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare.

În şedinţa publică din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei tardivităţii, Înalta Curte o va admite şi va respinge cererea de revizuire ca tardivă, pentru următoarele considerente.

Cererea de revizuire de faţă este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenţii susţinând că există două hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, sens în care au învederat că, prin decizia civilă nr. 49 din 15 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 280 din 12 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

În acest context, termenul pentru declararea revizuirii în cauză este cel reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Astfel, se constată că ultima hotărâre, în sensul dispoziţiilor precitate, este decizia civilă nr. 49 din 15 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015. Această hotărâre este definitivă de la data pronunţării sale, respectiv 15 martie 2023, în conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ., astfel că de la acest moment curge termenul de o lună pentru declararea căii de atac a revizuirii.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) din C. proc. civ. privind calculul termenelor procedurale, rezultă că termenul de o lună s-a împlinit la 18 aprilie 2023. Or, cererea de revizuire a fost transmisă instanţei, prin fax, la 11 mai 2023, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ceea ce conduce la respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată.

Referitor la termenul de declarare a revizuirii, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este de menţionat că, prin mai multe decizii, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a constatat că acestea sunt constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, Decizia nr. 495 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 20 octombrie 2020, Decizia nr. 351 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 6 decembrie 2021, Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021, sau Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022, Decizia nr. 545 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 8 februarie 2023).

În esenţă, Curtea Constituţională a reţinut că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depend, în mod direct, de cunoaşterea argumentării care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, întrucât, în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre, cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate, iar, pentru a verifica existenţa triplei identităţi, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci doar soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor.

Curtea Constituţională a reţinut că, deşi, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, totuşi revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. Curtea a observat că, în ceea ce priveşte considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri, ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri.

Curtea Constituţională a subliniat că, în contextul în care termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri, nu se poate reţine împiedicarea accesului la justiţie al părţii şi nici a dreptului la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Având în vedere aceste aspecte şi constatând că cererea de revizuire ce face obiectul analizei de faţă a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cauză devin aplicabile prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel; actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Faţă de aceste considerente, în baza art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 49 din 15 martie 2023, pronunţate de către Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii, invocată din oficiu.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii B., C., D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 49 din 15 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2023.