Eligibility for ethnic refugee pension benefits: insufficiency of witness testimony to prove status under Emergency Ordinance No. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, leaving in force the Court of Appeal's judgment that rejected the claimant's action. The dispute concerned a request to annul a decision by the County Pension House and to compel the grant of retirement benefits based on refugee status under Emergency Ordinance No. 105/1999, which the claimant asserted applied to her residence in Brașov between 1942 and 1947. Although the pension authority later issued a separate administrative decision granting benefits for a shorter period (1940–1945), the court held that the initial claim was meritless because the claimant failed to provide sufficient proof of ethnic refugee status, specifically noting that the sole witness was only two years old during the relevant period and thus could not offer direct knowledge of the facts. The decision rests on the procedural requirement for the claimant to establish the substantive criteria for refugee status as a prerequisite for the specific benefits claimed under the cited normative acts.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for ethnic refugee pension benefits: insufficiency of witness testimony to prove status under Emergency Ordinance No. 105/1999: Pe parcursul judecății, Casa Județeană de Pensii Maramureș a depus la dosarul cauzei, hotărârea nr. 109 din 11 decembrie 2004, prin care reclamantei D.R. i s-a admis cererea și i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 (aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000), pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004, precizând că ulterior, D.R. a formulat o nouă cerere, însoțită de acte doveditoare.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta D.R. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea hotărârii nr. 1860 din 28 ianuarie 2004 și obligarea acestei autorități să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind refugiată în perioada 1942 - 1947, din comuna Bicaz, județul Sălaj, în Brașov.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 424 din 17 martie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de refugiată din motive etnice, având în vedere că martora O.M. nu putea cunoaște în mod direct, la vârsta de 2 ani, aspectele legate de refugierea reclamantei sau a părinților săi.
Pe parcursul judecății, Casa Județeană de Pensii Maramureș a depus la dosarul cauzei, hotărârea nr. 109 din 11 decembrie 2004, prin care reclamantei D.R. i s-a admis cererea și i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 (aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000), pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004, precizând că ulterior, D.R. a formulat o nouă cerere, însoțită de acte doveditoare.
Având în vedere cele de mai sus și cum în cauză instanța de fond a soluționat litigiul dedus judecății, în raport cu actele și declarațiile martorilor depuse la dosarul cauzei, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.R. împotriva sentinței civile nr. 424 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.