Nullity of cassation appeal against time-bar declaration due to late-filed grounds and failure to allege statutory grounds for quashing
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the ex officio nullity exception and annulled the appellant's cassation appeal, thereby leaving in force the Court of Appeal decision of November 7, 2022, which had declared the prior appeal time-barred (perimat) against the first-instance decision. The case involved a civil dispute between a plaintiff and a municipal sector authority, where the plaintiff challenged the Appellate Court's procedural ruling of time-bar via cassation. The decisive legal basis was Article 489(1) and (2) of the Civil Procedure Code, combined with Article 421(2), which imposes a strict five-day deadline for cassation against a time-bar declaration calculated from communication; the Court held the appeal null because the supplementary grounds were submitted tardily and the initial grounds failed to meet the exclusive grounds for quashing under Article 488(1), as they merely criticized the factual evaluation of evidence rather than alleging specific legal errors.
Legislator headnote
AI generatedart. 489 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 487 din C. proc. civ, art. 470 alin. (5) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal against time-bar declaration due to late-filed grounds and failure to allege statutory grounds for quashing: The case involved a civil dispute between a plaintiff and a municipal sector authority, where the plaintiff challenged the Appellate Court's procedural ruling of time-bar via cassation. The decisive legal basis was Article 489(1) and (2) of the Civil Procedure Code, combined with Article 421(2), which imposes a strict five-day deadline for cassation against a time-bar declaration calculated from communication; the Court held the appeal null because the supplementary grounds were submitted tardily and the initial grounds failed to meet the exclusive grounds for quashing under Article 488(1), as they merely criticized the factual evaluation of evidence rather than alleging specific legal errors.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main legal basis for admitting the exception of nullity and annulling the appeal due to late submission of motives and failure to fit within statutory grounds for quashing.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023
Deliberând asupra excepţiei nulităţii recursului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia nr. 863R din 7 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a constatat perimat recursul promovat de către reclamantul A. împotriva deciziei nr. 215 din 25 septembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin primar.
Împotriva acestei decizii, la 10 noiembrie 2022, reclamantul a declarat recurs, depunând motivele de recurs la 15 noiembrie 2022, precum şi o completare a acestor motive la 5 septembrie 2023.
În şedinţa publică din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte, în baza art. 489 din C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Având a soluţiona cu prioritate excepţia nulităţii recursului, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:
Dat fiind că, prin decizia civilă recurată, s-a constatat perimat recursul, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu special", iar, conform art. 487 din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs." În acest sens, art. 470 alin. (5) din C. proc. civ. prevede că "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii." Se mai reţine că, potrivit art. 489 din C. proc. civ.:
"(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Urmând a aplica în cauză aceste dispoziţii legale, se constată că decizia civilă recurată a fost pronunţată la 7 noiembrie 2022 şi comunicată recurentului-reclamant la 28 decembrie 2022, astfel cum atestă procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de apel. În raport cu această din urmă dată, rezultă că motivele de recurs ce au fost depuse la dosar, în completare, la 5 septembrie 2023, sunt formulate tardiv, cu depăşirea termenului imperativ de 5 zile, care se calculează începând cu 28 decembrie 2023 şi se împlineşte la 3 ianuarie 2023, conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ.. Or, dacă partea recurentă înţelege să-şi completeze memoriul de recurs după împlinirea termenului legal, noile motive invocate sunt lovite de nulitate, lipsindu-le aptitudinea de a învesti instanţa de recurs cu cercetarea lor, astfel cum se prevede în mod expres la art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivele de recurs depuse la 15 noiembrie 2022, cu respectarea termenului procedural prevăzut de art. 421 alin. (2) coroborat cu art. 487 şi art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că acestea nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., din moment ce recurentul-reclamant critică exclusiv modalitatea în care au fost coroborate mijloacele de probă, susţinând că instanţa de apel nu le-a interpretat obiectiv, dând eficienţă doar celor administrate de către pârâtă.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă şi/sau reevaluarea situaţiei de fapt.
Ca atare, faptele sunt stabilite în mod suveran de către instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică, pe baza hotărârii recurate, modalitatea în care au fost aplicate de către instanţa de apel normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor recursului.
În cauză, se constată că toate argumentele invocate prin memoriul de recurs depus la 15 noiembrie 2022 privesc exclusiv temeinicia deciziei recurate, neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că recursul este nul, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., pe calea acestei căi extraordinare de atac partea interesată neputând invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate dintre cele enumerate la art. 489 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu la termenul din 23 noiembrie 2023, şi va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 863R din 7 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2023.