Civil appeal peremption following suspension pending criminal trial: interruption of six-month inactivity period
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to declare the appellant’s civil appeal perished, which rendered the lower instance judgment obliging the local administrative unit to pay the claimant the disputed sum and penalties final and enforceable. The dispute arose from a civil action for payment of invoice value where the appellate court had suspended proceedings pending the resolution of a related criminal case for fraud; however, after the criminal proceedings regarding fraud were dismissed, the criminal matter was split, with tax evasion charges transferred to another jurisdiction, and the appellant failed to resume civil proceedings within the statutory six-month deadline. The decisive legal basis was Article 416(1) of the Civil Procedure Code, which provides for the perishment of legal remedies if the case remains inactive for six months due to the fault of the party, as the statute of limitations began to run upon the finality of the criminal dismissal in September 2020 and expired in March 2021, before the appellant’s late attempt to maintain the suspension or interrupt the perishment period.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 214 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Civil appeal peremption following suspension pending criminal trial: interruption of six-month inactivity period: Concluzionând, a arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării fiind suspendat pe perioada suspendării judecăţii potrivit art. 418 alin. (1) din acelaşi cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată în data de 28.11.2017 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Civilă, sub nr. x/2017*, în urma declinării prin sentinţa civilă nr. 1521 din 25.10.2017 a Judecătoriei Roşiori de Vede, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta UAT Comuna Zîmbreasca prin Primar, Instituţia Primarului Zîmbreasca, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 202.368 RON, contravaloarea facturii nr. x din 12.11.2014 şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate de la scadenţă şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Teleorman
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a obligat pârâta UAT Comuna Zâmbreasca, prin Primar, să achite reclamantei suma de 202.368 RON, contravaloarea bunurilor, şi 0,5% penalităţi de la data 12.12.2014 până la achitarea efectivă, precum şi să achite reclamantei suma de 5.152 RON cheltuieli de judecată - taxă de timbru.
3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin încheierea din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării recursului, conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018
Prin decizia nr. 796A din 20 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia perimării şi a constată perimat apelul formulat de apelanţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca - prin Primar şi Instituţia Primarului împotriva sentinţei civile nr. 38/25.01.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă în dosarul nr. x/2017.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 796A din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin motivele de recurs aceasta a susţinut, în esenţă, că nu este împlinit termenul de perimare al recursului, curtea de apel făcând o aplicare greşită a normelor procedurale.
A arătat că instanţa a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018
Dosarul penal nr. x/2018 a fost conexat la dosarul penal nr. x/2017, declinat către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt unde a fost reunit la dosarul nr. x/2017, şi soluţionat în faza de urmărire penală cu emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată a inculpatului B. în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Olt în primă instanţă.
În atare condiţii, recurenta a opinat că suspendarea cauzei dăinuie până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Olt.
Mai arată recurenta că, la data pronunţării soluţiei de perimare a apelului, dosarul penal nr. x/2018 nu era soluţionat printr-o hotărâre definitivă, cursul perimării fiind suspendat până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Olt. Aceasta întrucât, în cazul în care în dosarul Tribunalului Olt se va pronunţa o soluţie definitivă de condamnare pentru evaziune fiscală, cu consecinţa anulării "achiziţiilor" ce se vor dovedi ca fiind fictive, se va demonstra fără putinţă de tăgadă că pretinsa operaţiune în temeiul căreia aceasta a fost chemată în faţa instanţei civile este de asemenea fictivă/lovită de nulitate.
Prin urmare, susţine că, în mod greşit, instanţa de apel nu a reţinut că urmărirea penală efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cu privire la dosarul nr. x/2017, la care a fost conexat dosarul nr. x/2018 al Parchetului de lângă Judecătoria Roşiori de Vede, ce face în prezent obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Olt, continuă să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează să se dea în soluţionarea pretenţiilor civile ale A. S.R.L., subzistând motivul de suspendare a cauzei.
Concluzionând, a arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării fiind suspendat pe perioada suspendării judecăţii potrivit art. 418 alin. (1) din acelaşi cod.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
În data de 14 iunie 2022, recurenta-pârâtă a formulat o nouă cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 5 C. proc. civ., prin care a completat, practic, motivele de recurs iniţiale.
În susţinerea motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., recurenta a arătat că membrii completului de judecată ce a soluţionat cauza sub aspectul perimării sunt alţii faţă de cei care au dispus suspendarea cauzei, componenţa completului de judecată modificându-se în mod continuu, cu încălcarea principiului continuităţii consacrat la art. 214 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia "Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii."
În opinia recurentei, această împrejurare este de natură a o prejudicia, în contextul în care judecătorii pe a căror opinie s-a întemeiat soluţia de suspendare a cauzei au fost înlocuiţi de mai multe ori după repunerea pe rol a cauzei în vederea judecării tocmai a măsurii dispuse de aceştia.
În acest context, recurenta a solicitat emiterea unei adrese către Curtea de Apel Bucureşti în vederea înaintării actelor ce atestă necesitatea modificărilor succesive operate, respectiv dacă înlocuirile au avut loc cu respectarea planificării de permanenţă şi a Regulamentului de ordine interioară, în vederea verificării incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 413 alin. (2), art. 418 alin. (1) şi a art. 416 C. proc. civ.
După reluarea chestiunilor ce ţin de istoricul dosarelor penale prezentate şi în declaraţia iniţială de recurs, a arătat că la momentul reluării judecăţii în 18 iunie 2021, când s-a verificat subzistenţa măsurii suspendării, a manifestat rol activ în dovedirea necesităţii menţinerii măsurii suspendării, însă instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 416 C. proc. civ.
A mai arătat că greşit a reţinut instanţa de apel faptul că "dacă apelanta consideră relevantă desfăşurarea urmăririi penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală ar fi trebuit să solicite repunerea pe rol în termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. şi să solicite o nouă suspendare a judecăţii", deoarece cauza penală nu a fost soluţionată definitiv, urmărirea penală fiind continuată în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală imputată intimatei-reclamante şi reprezentantului în fapt al acesteia, cu privire la operaţiuni fictive aflate în strânsă legătură cu pretenţiile ce fac obiectul fondului dosarului şi cu înscrisurile administrate în cauză.
Având în vedere că, potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413 C. proc. civ., soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 413 şi ale art. 416 şi urm. din C. proc. civ.
În susţinerea criticii privind aplicarea greşită a art. 416 din C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel nu a analizat condiţia culpei părţii interesate de continuarea judecăţii, limitându-se la a prezuma desistarea acesteia de la judecarea cauzei.
În acest sens, a învederat că în sarcina sa nu se poate reţine nicio culpă întrucât reprezentarea subiectivă a acesteia a fost aceea că dosarul penal nu a fost soluţionat prin hotărâre definitivă atât timp cât cercetările au continuat cu privire la înscrisuri aflate în strânsă legătură cu soluţionarea cauzei şi cu fapte ce vizează operaţiuni fictive. Într-o altă cauză, în care sunt aceleaşi părţi, dar având alt obiect (întrucât se pretind alte sume de bani), Tribunalul Teleorman a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2018 şi ulterior a menţinut suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2017
Prin urmare, instanţa de apel nu a analizat condiţia culpei recurentei ca şi condiţie esenţială pentru aplicarea sancţiunii perimării, aceasta răsturnând prin comportamentul său procesual prezumţia simplă de culpă ce reiese din prevederile legii, astfel încât a fost pronunţată o soluţie cu aplicarea greşită a art. 416 C. proc. civ.
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 iunie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie, aflate la dosarul de recurs.
Prin rezoluţia de primire a dosarului din 27 iunie 2022 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare, potrivit art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar, prin încheierea din 11 mai 2023, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 796A/2022 din 20 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, fiind stabilit termen de judecată la data de 16 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului declarat în cauză.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă prin cererea completatoare de recurs formulată în data de 14 iunie 2022 au fost invocate tardiv, cu depăşirea termenului de 5 zile de la pronunţarea deciziei nr. 796A/2022 din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., şi nu a fost formulată cerere de repunere în termen. În raport cu această constatare, Înalta Curte urmează să înlăture de la analiză motivele de recurs formulate tardiv, urmând a proceda la analiza legalităţii deciziei recurate prin raportare doar la motivele de recurs iniţial formulate, care pot fi circumscrise motivului de casare reglementat prin punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
În speţă, prin încheierea din data de 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluţionarea apelului declarat de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, şi Instituţia Primarului împotriva sentinţei civile nr. 38/25.01.2018 a Tribunalului Teleorman, secţia I civilă, până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2018, având în vedere săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "Instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii care urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel".
Pornind chiar de la conţinutul textului de lege reţinut de curtea de apel ca temei al suspendării judecăţii, reiese că instanţa poate dispune această măsură atunci când apreciază că soluţionarea dosarului depinde în mod hotărâtor de modul în care organele de cercetare penală soluţionează plângerea penală cu privire la o anumită infracţiune ce se pretinde a influenţa situaţia litigioasă dedusă judecăţii.
Astfel, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a pretins obligarea pârâtelor Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, şi Instituţia Primarului la plata sumei 202.368 RON, contravaloarea facturii nr. x din 12.11.2014 şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, calculate de la scadenţă şi până la data plăţii efective.
Acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, pârâta UAT Comuna Zâmbreasca, prin primar, fiind obligată să achite reclamantei suma de 202.368 RON, contravaloarea bunurilor, şi 0,5% penalităţi de la data 12.12.2014 până la achitarea efectivă.
În etapa procesuală a apelului, pârâta căzută în pretenţii a formulat cerere de suspendare a cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că aceasta a formulat două plângeri penale privind modul de emitere a unor facturi fiscale, printre care şi factura nr. x/12.11.2014, în baza căreia se solicită pretenţiile ce fac obiectul prezentului dosar, arătând şi faptul că a făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva numitului B., reprezentant legal al intimatei S.C. A. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Astfel, la pronunţarea asupra solicitării de suspendare a judecăţii apelului, instanţa a avut în vedere înscrisurile aflate la filele x, depuse în susţinerea cererii formulate chiar de către apărătorul apelantei-pârâte Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, din care reiese faptul că în cadrul dosarului penal nr. x/2018 este începută urmărirea penală privind săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) C. pen.
La data de 26 februarie 2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede a dispus conexarea, la dosarul nr. x/2018 a dosarului nr. x/2018, având ca obiect plângerea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, împotriva aceleiaşi persoane, B., pentru o altă faptă de înşelăciune.
Ulterior, prin ordonanţa din data de 23 decembrie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede a dispus reunirea dosarului nr. x/2018 şi a dosarului nr. x/2017, care privea infracţiunea de evaziune fiscală, într-unul singur, sub nr. x/2017.
Prin ordonanţa de clasare, disjungere şi declinare a cauzei din 20.08.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi, în temeiul art. 286 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 58 alin. (1) şi (3), art. 41 alin. (1), art. 46 şi art. 36 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea şi declinarea cauzei având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.
Ordonanţa de clasare a fost comunicată Primăriei Zâmbreasca, prin primar, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, rămânând definitivă la data de 18 septembrie 2020, prin neatacare.
Aşadar, de la data de rămânerii definitive a ordonanţei prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit în data de 18 martie 2021, fără ca recurenta din prezenta cauză să facă vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii apelului.
Nu poate fi primită susţinerea recurentei în sensul că termenul de perimare ar curge de la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Olt, întrucât acela privea o altă infracţiune, în legătură cu care Curtea de Apel Bucureşti nu a analizat oportunitatea suspendării judecăţii apelului, la momentul 2018.
Aşa cum s-a arătat anterior, atunci când pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, a solicitat instanţei suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aceasta a avut în vedere doar faptul că s-a dispus începerea urmării penale cu privire la fapta de înşelăciune, imputată reprezentantului legal al societăţii reclamante, apreciind că această faptă care urma să fie cercetată are înrâurire cu privire la soluţia ce urmează a fi pronunţată în prezentul dosar.
Legiuitorul, atunci când a reglementat, prin norma prevăzută la art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., posibilitatea de a fi suspendată judecarea cauzei, a avut în vedere modul în care constatarea de către organele de cercetare penală a săvârşirii infracţiunii, a faptei imputate persoanei împotriva căreia s-a dispus urmărirea penală, ar putea influenţa soluţia din dosarul civil, şi nu a legat această măsură de soluţionarea definitivă a unui anumit dosar penal, fără a avea în vedere finalitatea anterior menţionată.
De altfel, în situaţia în care pârâta aprecia relevantă şi soluţia ce urma să fie pronunţată de către Tribunalul Olt cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, partea avea posibilitatea ca, după solicitarea repunerii cauzei pe rol, urmare a îndeplinirii condiţiei pentru care dosarul a fost suspendat prin încheierea din 14 septembrie 2018, să formuleze în faţa instanţei o nouă cerere de suspendare, de data aceasta invocând înrâurirea pe care fapta de evaziune fiscală ar putea-o avea asupra soluţiei ce urma a se da în cauză.
Or, cum cererea de menţinere a măsurii suspendării, în raport cu nesoluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, despre care face vorbire recurenta-pârâtă în motivele de recurs, a fost formulată la data de 10 iunie 2021, după împlinirea termenului de perimare (la 18 martie 2021), Înalta Curte constată că aceasta nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare.
În raport cu toate cele reţinute anterior, văzând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 18 septembrie 2020 şi s-a împlinit la data de 18 martie 2021, în mod legal Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 796A pronunţată în data de 20 mai 2022, a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil, de natură a întrerupe cursul perimării.
În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a se dispune respingerea recursului astfel susţinut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Zâmbreasca, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 796A/2022 din 20 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.