Appeal annulled as unmotivated; council’s incidental appeal ineffective; tort claim for €70,000 left rejected.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 14 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, Consiliul Judeţean Timiş, Instituţia Prefectului judeţului Timiş şi Primăria Valcani, prin primar, obligarea acestora în solidar şi indivizibil, la plata sumei de 70.000 euro sau a echivalentului în RON, potrivit cursului BNR din ziua plăţii, cu titlul de despăgubiri civile.

Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Judeţean Timiş a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Aceeaşi excepţie a fost invocată şi de către pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş prin întâmpinare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 729 din 31 mai 2022, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, Consiliul Judeţean Timiş, Instituţia Prefectului Judeţului Timiş şi Primăria Valcani, prin primar, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 325 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 729 din 31 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, Consiliul Judeţean Timiş, Instituţia Prefectului Judeţului Timiş şi Primăria Valcani, prin primar. A respins apelul incident declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş împotriva aceleiaşi sentinţe, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi cu intimaţii pârâţi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, Instituţia Prefectului Judeţului Timiş şi Primăria Valcani, prin primar.

4. Recursurile

Împotriva deciziei nr. 325 din 6 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă au declarat recurs principal reclamantul A. şi recurs incident Consiliul Judeţean Timiş.

4.1 Recursul principal al reclamantului A.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că a dobândit în anul 2014 dreptul de proprietate asupra unei cote ideale de teren înscrise în CF x Cociohat, jud. Timiş, în suprafaţă de 39,82 ha. Dreptul de proprietate asupra imobilului i-a fost recunoscut prin act notarial şi prin hotărâri judecătoreşti definitive, în baza cărora a fost înregistrat ca plătitor de impozit.

După achiziţionarea terenului, pârâţii au modificat harta cadastrală, în sensul că numărul CF x Cociohat a fost eliminat.

A menţionat că, deşi plăteşte, încă din anul 2014, impozit pe teren, imobilul nu mai există în mod faptic. Terenul a fost înregistrat la Primăria Dudeştii Vechi, care a fost divizată, apărând o nouă comună, Valcani, fără a se face delimitarea teritorială şi a se cunoaşte cu exactitate în ce zonă se află nr. cadastral x Cociohat şi la care dintre aceste două primării recurentul ar trebui să plătească impozitul.

Situaţia de fapt referitoare la schimbarea hărţii cadastrale după dobândirea dreptului de proprietate de către recurentul-pârât şi luarea sa în evidenţă ca plătitor de impozit nu a fost contestată de pârâţi.

Recurentul-reclamant a susţinut că, în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea poate fi antrenată şi în cazul celei mai mici culpe, existând o suspiciune rezonabilă în legătură cu favorizarea, de către instanţa de apel, a instituţiilor din judeţul în care funcţionează.

A arătat că a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nerespectarea principiului contradictorialităţii (art. 14 pct. 6 C. proc. civ.), iar instanţa de apel a făcut aceeaşi greşeală reţinând în considerente că nu s-a probat caracterul ilicit al faptei reclamate, deşi nu s-a pus în discuţie această chestiune, aspect ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a afirmat că nu a reuşit să încunoştinţeze instanţa de apel despre schimbarea hărţii cadastrale şi despre faptul că nu se poate desfiinţa dreptul de proprietate, fapta ilicită a pârâţilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 1349 C. civ., fiind incident, astfel, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2 Recursul incident al pârâtului Consiliul Judeţean Timiş

Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra faptului că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, consiliul judeţean este organul deliberativ de la nivel judeţean, fără personalitate juridică şi care nu are calitate procesuală pasivă de a sta în faţa instanţelor de judecată, cu excepţia unor situaţii limitate, când acţiunile promovate privesc acte sau obligaţii stabilite de legiuitor în sarcina sa.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 109 din O.U.G. nr. 57/2019, a susţinut că poate avea calitate procesuală pasivă doar unitatea administrativ teritorială, respectiv Judeţul Timiş, iar nu Consiliul Judeţean Timiş. Acesta din urmă are calitate procesuală pasivă doar în acţiunile formulate împotriva actelor emise de organul deliberativ sau care au legătură cu atribuţiile stabilite în sarcina acestuia.

Recurentul-pârât a arătat că, în mod eronat instanţa de apel a reţinut că au fost aduse critici legate de capacitatea procesuală, iar nu de calitatea procesuală. Chiar dacă dispoziţiile legale invocate cu privire la distincţia dintre consiliul judeţean şi judeţ au legătură cu capacitatea acestora, a menţionat că şi consiliul judeţean are capacitate procesuală, precum şi calitate procesuală în litigiile în care sunt contestate actele emise în exercitarea atribuţiilor sale, stabilite prin lege.

Această ipoteză nu este incidentă în cauză, nefiind invocate obligaţii stabilite de lege în sarcina consiliului judeţean, motiv pentru care nu are calitate procesuală pasivă.

A apreciat că instanţa trebuia să facă distincţie între cele două noţiuni, de consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, constituită în scopul coordonării activităţilor consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor de interes judeţean, şi judeţ, ca unitate administrativ-teritorială, alcătuită din comune, oraşe şi, după caz, municipii, subiect juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală şi a conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare.

Recurentul-pârât a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Timiş cu referire la lipsa identităţii dintre persoana pârâtului şi subiectele raportului juridic dedus judecăţii. Analizând acest aspect, a susţinut că Tribunalul Timiş, în mod neîntemeiat a respins excepţia pe motiv că, potrivit principiului disponibilităţii, cât timp reclamantul a pretins că prejudiciul i-a fost creat de pârâţii indicaţi în cererea de chemare în judecată, poate fi reţinută identitatea prevăzută de art. 36 C. proc. civ.

Chiar dacă reclamantul are posibilitatea, potrivit principiului disponibilităţii, să cheme în judecată pe cine consideră necesar, instanţa este obligată să verifice calitatea procesuală a părţilor litigiului, mai ales dacă a fost invocată o excepţie în acest sens.

În situaţia în care instanţa considera, pe fondul cauzei şi în urma aprecierii materialului probator administrat, că se poate stabili în ce măsură le incumbă pârâţilor obligaţia corelativă a dreptului pretins de reclamant, aceasta trebuia să procedeze la unirea excepţiei cu fondul, iar nu să o respingă pe considerentul că reclamantul cheamă în judecată pe cine consideră necesar. Procedând astfel, recurentul-pârât a arătat că instanţa a lipsit de conţinut dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., potrivit cărora calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi persoana căreia i se pretinde o obligaţie în raportul juridic dedus judecăţii.

Cât timp instanţele de fond şi de apel nu au dedus din cuprinsul cererii de chemare în judecată sau din apelul reclamantului dacă există sau nu identitate între persoana pârâtului şi persoana pretins a fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii, considerând că acest lucru se poate stabili doar după analiza fondului şi administrarea probatoriului, recurentul-pârât a apreciat că excepţia trebuia să fie unită cu fondul cauzei, iar nu să fie respinsă ca urmare a invocării principiului disponibilităţii părţilor.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 21 martie 2023, recurentul-pârât Consiliul Judeţean Timiş a solicitat respingerea recursului principal.

Intimata-pârâtă Comuna Valcani, prin primar, a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii recursului principal, din perspectiva neîncadrării criticilor în dispoziţiile legale invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. Prin întâmpinarea depusă la recursul incident, intimata-pârâtă a solicitat admiterea recursului incident.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimata Comuna Valcani, prin primar, şi de recurentul-pârât Consiliul Judeţean Timiş, solicitând respingerea apărărilor formulate. De asemenea, a depus întâmpinare la recursul incident.

La termenul de judecată din 16 noiembrie 2023, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de nulitate a recursului, invocată de intimata-pârâtă Comuna Valcani, prin primar, prin întâmpinare, din perspectiva neîncadrării motivelor recursului principal în dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

6.1 În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Comuna Valcani, prin primar, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs", iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin art. 483 C. proc. civ., recursul a fost conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, ca un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile îşi pot apăra drepturile subiective, înlăturând efectele hotărârii atacate în condiţiile reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, este necesar ca recurentul să invoce - iar susţinerea să fie apreciată ca fiind întemeiată - că, în cazul hotărârii atacate cu recurs, se regăsesc motivele prevăzute de textul legal menţionat.

Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză de reclamant nu se circumscrie dispoziţiilor legale enunţate.

Prin decizia nr. 325 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 729 din 31 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Consiliul Judeţean Timiş, Instituţia Prefectului Judeţului Timiş şi Primăria Valcani, prin primar. A respins apelul incident declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş împotriva aceleiaşi sentinţe civile, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. şi cu intimaţii-pârâţi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Instituţia Prefectului Judeţului Timiş şi Primăria Valcani, prin primar.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că în calea de atac a apelului au fost formulate critici ce au vizat, pe de o parte, aspecte legate de calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Judeţean Timiş, iar pe de altă parte, statuările instanţei de fond asupra răspunderii civile delictuale.

În ceea ce priveşte excepţia calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Timiş, curtea a constatat că, în mod corect tribunalul a dispus respingerea acesteia, în contextul în care, cu respectarea principiului disponibilităţii, reclamantul a înţeles să se judece în contradictoriu, alături de pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, şi cu pârâţii Instituţia Prefectului, Primăria Valcani, prin primar, şi Consiliul Judeţean Timiş, fiind apreciate ca fiind juste statuările în sensul că doar pe fondul cauzei şi în urma aprecierii materialului probatoriu administrat, se poate stabili în ce măsură le incumbă acestora obligaţia corelativă a dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată.

Referitor la aspectele invocate de reclamant, instanţa de apel a reţinut că dreptul de proprietate asupra cotei părţi de x, înscrise în CF nr. x Cociohat, a fost dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 octombrie 2014 de Biroul Notarului Public B., de la vânzătoarele C. şi D., dreptul acestora fiind recunoscut şi stabilit în mod teoretic prin decizia civilă nr. 30/2012 a Tribunalului Arad, întrucât terenul nu se afla în circuitul civil.

Având în vedere că imobilul înscris în CF nr. x Cociohat era amplasat într-o zonă care a făcut obiectul legilor funciare de restituire, iar în cartea funciară nu au mai fost făcute operaţiuni, identificarea topografică fiind înlocuită cu cea cadastrală, în acord cu prevederile art. 31 alin. (3) şi (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi de publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General al ANCPI, a apreciat că registrul de carte funciară are doar rol informativ cu privire la istoricul său.

Observând temeiul de drept în baza căruia reclamantul a promovat demersul judiciar, curtea a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în sensul art. 1357 C. civ., este necesară întrunirea cumulativă a condiţiilor referitoare la existenţa prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, respectiv a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Instanţa de apel a constatat că prejudiciul reclamat în cauză constă în faptul că recurentul nu se poate folosi de dreptul său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. x Cociohat, fapta ilicită indicată fiind chiar atitudinea pârâţilor care nu îi permit să beneficieze de imobil.

Aplicând dispoziţiile legale pretins încălcate (art. 1357 C. civ.) în acord cu doctrina şi practica judiciară în materie, curtea a constatat că recurentul-reclamant nu a probat, în condiţiile art. 249 C. proc. civ., caracterul ilicit al faptei, aspectul privitor la încasarea impozitului anual pe teren putând fi încadrat, cel mult, în sfera unei plăţi nedatorate, cu remediile aferente acesteia, nefiind întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâţilor.

Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei adoptate prin decizia recurată, respectiv de respingere a apelului principal al reclamantului, precum şi a apelului incident al pârâtului împotriva sentinţei nr. 729 din 31 mai 2022 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Prin cererea principală de recurs, reclamantul A. a arătat că a achiziţionat o suprafaţă de teren de 39,82 ha, pentru care a fost înregistrat ca plătitor de impozit la Primăria Dudeştii Vechi. Ca urmare a divizării acestei unităţi administrativ teritoriale, a luat naştere o nouă comună, Valcani, fără a se face delimitarea teritorială şi a se cunoaşte exact în ce zonă se află nr. cadastral x Cociohat (la care figura imobilul în discuţie) şi la care dintre cele două primării recurentul ar trebui să achite impozitul.

Recurentul-reclamant a afirmat că a criticat în apel hotărârea instanţei de fond pentru nerespectarea principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 14 pct. 6 C. proc. civ., iar curtea, prin decizia recurată, a încălcat acelaşi principiu reţinând greşit că nu s-a probat caracterul ilicit al faptei pârâţilor, fiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A susţinut că, în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea poate fi antrenată şi în cazul celei mai mici culpe, existând o suspiciune rezonabilă în legătură cu favorizarea, de către instanţa de apel, a instituţiilor din judeţul în care funcţionează.

În ceea ce priveşte fapta ilicită a pârâţilor, recurentul-reclamant a arătat că aceasta constă în încălcarea dispoziţiilor art. 1349 C. civ., ceea ce atrage aplicarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceste susţineri ale recurentului-reclamant nu constituie critici veritabile ale argumentelor expuse de instanţa de apel, care fundamentează soluţia deciziei recurate, ci nemulţumiri referitoare la judecata realizată în etapa procesuală anterioară, care nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Deşi recurentul-reclamant a invocat în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamând încălcarea principiului contradictorialităţii, din expunerea de motive nu se pot decela chestiunile care nu au fost puse în discuţia părţilor de către instanţa de apel şi care să permită formarea unei opinii a instanţei de recurs cu privire la incidenţa motivului de recurs invocat. De altfel, instanţa de apel a avut a analiza, faţă de temeiul de drept invocat în cererea de chemare în judecată, elementele răspunderii civile delictuale, în raport de care a apreciat asupra temeiniciei soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

De asemenea, indicarea ca temei de drept, în recurs, a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este suficientă, în lipsa unor motive de recurs care, dezvoltate, să permită încadrarea în norma de drept indicată, din perspectiva aspectelor invocate, referitoare la încălcarea normelor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, prin care recurentul să combată raţionamentul judiciar conţinut în hotărârea atacată.

Ca atare, o indicare formală a acestora sau o aparenţă de motivare a cererii nu poate fi privită ca un recurs motivat, recurentul-reclamant având obligaţia de a expune concret argumentele de natură juridică faţă de care apreciază că soluţia instanţei de apel este nelegală, în sensul de a formula critici în legătură cu soluţia pronunţată asupra apelului, în legătură cu condiţiile necesar a fi întrunite pentru aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1357 şi următoarele C. civ.

Această modalitate de motivare a recursului reiese din însuşi conţinutul alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., care condiţionează exercitarea acestei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în apel, numai pentru motive de nelegalitate.

Mai trebuie reţinut că modalitatea în care recurentul-reclamant a înţeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., astfel cum prevede art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale deciziei nr. 325 din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 325 din 6 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

6.2 Examinând recursul incident al pârâtului Consiliul Judeţean Timiş, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 491 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Art. 472 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că, "Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe"; (alin. (2) "Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Această reglementare legală instituie caracterul accesoriu al recursului incident faţă de recursul principal, existenţa şi modalitatea de soluţionare a acestuia depinzând de cele ale recursului principal.

Înalta Curte, în raport de soluţia ce urmează a fi adoptată în ceea ce priveşte recursul principal, respectiv, de anulare a acestuia, pentru neîncadrarea criticilor formulate în vreunul din motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., în aplicarea dispoziţiilor art. 491 alin. (1) coroborate cu cele art. 472 alin. (2) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului incident, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 325 din 6 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.