Material error correction bar: substantive property extent and compensation scope immune from Art. 281 CPC revision due to res judicata

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă la 16 martie 2007, sub nr. x/2007, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 135 din 25 ianuarie 2007 emise de Primarul Municipiului Huşi, prin care a fost a fost respinsă notificarea înregistrată la Primăria Huşi sub nr. x din 15 august 2001.

În motivare, reclamanta a susţinut că în mod greşit i-a fost respinsă cererea privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2,5 ha, situat în Huşi, str. x, aflat în proprietatea sa, pe motiv că este ocupat de construcţii, respectiv de stadionul municipal, precum şi că suprafaţa de teren a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 pe numele său, eliberându-se titlul de proprietate nr. x din 25 iunie 2001, deşi suprafaţa reconstituită are doar 1 ha şi 500 mp, neavând nimic în comun cu terenul solicitat în baza Legii nr. 10/2001.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) şi art. 47 din Legea nr. 10/2001.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 459 din 29 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a admis contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva dispoziţiei nr. 135 din 25 ianuarie 2007 emise de Primarul Municipiului Huşi, pe care a anulat-o. A constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Huşi, str. x, jud. Vaslui, în suprafaţă de 2,5 ha, prin acordarea de despăgubiri, în sensul art. 11 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptăţită, conform art. 3, 4, 2 alin. (4) şi 47 din Legea nr. 10/2001 la restituirea bunului preluat abuziv de stat, prin actul de donaţie încheiat în anul 1950, aceasta făcând dovada calităţii de proprietar la momentul deposedării abuzive prin actul dotal încheiat cu bunicii săi în anul 1948.

În baza art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, tribunalul a arătat că, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Instanţa a constatat că dreptul de proprietate al reclamantei asupra celor 2,50 ha dobândite prin actul dotal nu a fost contestat, iar imobilul pentru care s-a solicitat restituirea nu ar fi putut intra sub incidenţa art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 şi nici a art. 34 din Legea nr. 1/2000.

Ţinând cont de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, ca urmare a identificării şi măsurătorilor efectuate, tribunalul a reţinut că suprafaţa de teren în litigiu nu a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în cadrul procedurii speciale a Legii nr. 18/1991. Iar, din decembrie 2022, când a fost constatată nulitatea absolută a donaţiei făcute de reclamantă în favoarea statului, în anul 1950, aceasta a devenit, prin repunerea în situaţia anterioară a părţilor, proprietara imobilului situat în Huşi, str. x, în suprafaţă de 2,50 ha, putându-se bucura de toate atributele dreptului de proprietate, beneficiind de un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Tribunalul a constatat, potrivit probatoriului administrat în cauză, că terenul aflat în proprietatea reclamantei este ocupat de stadionul municipiului Huşi (1 ha şi 3.343,30 mp), 356,08 mp stradă, 1.205 mp şi 699,54 mp teren, pe care se află două blocuri, şi 2.970,83 mp cu construcţii subterane (alei, canalizări, conducte de apă, gaze), şi, că nefiind liber, nu poate fi restituit în natură.

Faţă de această împrejurare, instanţa a arătat că singura modalitate de rezolvare a solicitării reclamantei este acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv prin acordarea despăgubirilor în condiţiile legii.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 203 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelurile formulate de reclamanta A. şi de pârâtul Primarul Municipiului Huşi împotriva sentinţei nr. 459 din 29 aprilie 2008 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că faptul că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 nu îi înlătură acesteia dreptul la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, prin raportul de expertiză întocmit în cauză stabilindu-se că aceasta nu are drept de proprietate reconstituit pentru terenul donat conform Decretului nr. 478/1954.

Iar, în situaţia în care există neconcordanţă în titlurile de proprietate emise de Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, autorităţile locale au la dispoziţie alte mijloace procedurale, însă nu Legea nr. 10/2001.

Curtea a constatat că imobilul preluat abuziv de stat este bun propriu al reclamantei, care este persoană îndreptăţită (fapt necontestat), că este situat în intravilanul municipiului Huşi şi supus regimului juridic al Legii nr. 10/2001 şi că nu face parte din categoria celor exceptate prin art. 8 din lege.

Sub aspectul măsurilor reparatorii a restituirii în natură sau prin echivalent, situaţia de fapt la data notificării şi a soluţionării contestaţiei au fost apreciate ca fiind stabilite prin expertiza tehnică întocmită în cauză.

Reţinând că reclamanta nu a renunţat expres la măsurile reparatorii în echivalent pentru terenul aferent stadionului, despăgubirile au fost determinate pentru imobilul preluat abuziv, în limita a 2,5 ha, dispoziţiile art. 1, 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură fiind considerate aplicabile numai atunci când terenurile nu sunt ocupate, afectate de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică, cerinţe constatate a nu fi îndeplinite în cauză.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 9353 din 17 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei nr. 203 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că, potrivit art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilităţii de restituire în natură a terenului solicitat prin notificare, entitatea învestită are obligaţia de a identifica cu exactitate imobilul şi vecinătăţile şi, totodată, de a verifica destinaţia actuală a acestuia, pentru ca acordarea măsurii reparatorii să nu afecteze existenţa şi utilizarea normală a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică.

Înalta Curte a arătat că în această sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate să servească nevoilor comunităţii, inclusiv amenajările de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcurile şi grădinile publice, stadioanele, pieţele pietonale etc.

Dacă se constată astfel de situaţii, a apreciat că restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafeţe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, respectiv nu sunt destinate a deservi nevoile comunităţii.

Instanţa a reţinut că, din actele cauzei a reieşit că terenul care a făcut obiectul notificării este afectat integral de lucrări de amenajare publică, din raportul de expertiză tehnică rezultând că, din suprafaţa preluată de stat (1,85 ha), 1,33 ha este ocupată de Stadionul Municipal Huşi, 1.205 mp de blocurile 9 şi 18, 356,08 mp de Aleea x, iar 2.970,84 mp de elemente de sistematizare pe orizontală (construcţii subterane şi supraterane, alei, canalizare, conducte de apă şi gaze).

Faptul că stadionul municipal are nevoie de lucrări de întreţinere a fost apreciat că nu are ca efect încetarea utilităţii publice, în condiţiile în care regimul juridic al terenului este stabilit prin H.G. nr. 1099/2003, iar destinaţia nu i-a fost schimbată ulterior notificării.

4. Cererea de îndreptare a erorii materiale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă la 16 septembrie 2023, sub nr. x/2007/a1, petentul Primarul Municipiului Huşi a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi în dispozitivul sentinţei nr. 459 din 29 aprilie 2008 pronunţate de aceeaşi instanţă, irevocabilă prin decizia nr. 9353 din 17 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în raport de adresa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 62496/CC din 26 aprilie 2023, înregistrată la Primăria Municipiului Huşi sub nr. x din 9 mai 2023.

În motivarea cererii, a arătat că prin această sentinţă a fost constatată calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei A. la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în Huşi, str. x, jud. Vaslui, în suprafaţă de 2,5 ha, prin acordarea de despăgubiri. Deşi prin raportul de expertiză întocmit în dosar de expertul C. s-a stabilit că suprafaţa de teren situată la adresa de mai sus este, potrivit actului de donaţie transcris la nr. 32/1950 de Tribunalul Fălciu şi actului de schimb transcris la nr. 31/1950, de 1 ha şi 8.574,75 mp, instanţa a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei A. la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 2,5 ha.

Petenta a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi în dispozitivul hotărârii menţionate în ceea ce priveşte suprafaţa terenului pentru care reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

5. Hotărârea Tribunalului Vaslui, secţia civilă asupra cererii de îndreptare a erorii materiale

Prin încheierea din camera de consiliu din 30 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2007, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul Primarul Municipiului Huşi cu privire la considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 459 din 29 aprilie 2008, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2007.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că prin sentinţa cu privire la care s-a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită a numitei B. la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în Huşi, str. x, jud. Vaslui, în suprafaţă de 2,5 ha.

În aplicarea dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., tribunalul a arătat că, referitor la suprafaţa de teren pentru care s-a recunoscut dreptul la măsuri compensatorii, suprafaţa de 2,5 ha teren a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 459 din 29 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă în dosarul nr. x/2007, iar prin decizia nr. 203 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă s-a stabilit cu caracter definitiv că, pentru ca reparaţia să fie integrală, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent nu numai pentru 18.574,75 mp, ci pentru suprafaţa de 2,5 ha preluată efectiv de la stat, teren situat pe teritoriul municipiului Huşi.

Tribunalul a constatat că nu este incidentă ipoteza unei erori materiale, întrucât instanţa a stabilit suprafaţa de teren a imobilului la 2,5 ha şi nu 1,87 ha, apreciind că doar în acest fel se realizează o reparaţie integrală pentru privarea de proprietate suferită de persoana îndreptăţită. Stabilirea suprafeţei de teren a fost apreciată că reprezintă rezultatul analizei instanţei de judecată, care a arătat expres de ce nu a reţinut suprafaţa de 1,87 ha, ci pe cea de 2,5 ha.

6. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 369 din 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de petenta Primăria Municipiului Huşi împotriva încheierii din 30 mai 2023 pronunţate de Tribunalul Vaslui, secţia civilă în dosarul nr. x/2007.

Pentru a dispune astfel, curtea a arătat că în mod corect a argumentat instanţa de fond că ceea ce a pretins titularul cererii de îndreptare a erorii materiale este reevaluarea şi modificarea unei chestiuni de fond, anume a întinderii dreptului reclamantei, aspect asupra căruia instanţele au deliberat în mod distinct raportat la probele administrate.

Odată de instanţa de fond a hotărât că reclamanta A. este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 2,50 ha, situat în municipiul Huşi, str. x, jud. Vaslui, iar instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 203 din 3 decembrie 2008 pronunţată în aceeaşi cauză, a arătat în mod explicit că, pentru ca reparaţia să fie integrală, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, nu numai pentru suprafaţa de 18.574,75 mp, ci pentru 2,5 ha, care efectiv s-a preluat de la stat, hotărârea devenind irevocabilă prin respingerea recursului, întinderea suprafeţei de teren stabilite (şi, implicit a despăgubirilor ce se cuvin reclamantei), ca o chestiune de fond a cauzei, a dobândit autoritate de lucru judecat.

Curtea a arătat că ceea ce a pretins petentul a fost reformarea unei chestiuni de fond a litigiului, demers care este inadmisibil în procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ.

7. Recursul

Împotriva deciziei nr. 369 din 13 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă au declarat recurs petenţii Primăria Municipiului Huşi şi Primarul Municipiului Huşi.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, fiind preluate unele argumente din considerentele sentinţei civile nr. 459 din 29 aprilie 2008 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă şi a deciziei nr. 203 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2007, fiind vorba despre existenţa unor erori materiale în cuprinsul acestor hotărâri.

A arătat că în considerentele sentinţei nr. 459 din 29 aprilie 2008, tribunalul a reţinut, la penultima pagină, paragr. 6, că "Din decembrie 2002, când a fost constată nulitatea absolută a donaţiei făcută de reclamantă statului în 1950, reclamanta a devenit prin repunerea în situaţia anterioară a părţilor, proprietara imobilului situat în Huşi, str. x, în suprafaţă de 2,50 putându-se bucura de toate atributele dreptului de proprietate".

Însă, prin contractul de donaţie anulat nu s-a putut transmite mai mult decât primise reclamanta prin contractul de schimb încheiat anterior donaţiei sub nr. x din 26 ianuarie 1950, adică 18.574,75 mp, pentru imobilul situat în Huşi, str. x, aceasta nefăcând dovada proprietăţii pentru terenul în suprafaţă de 2,5 ha.

Redând paragr. 9 al hotărârii ("Din probele administrate în cauză, inclusiv concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că terenul proprietatea reclamantei este ocupat în prezent de Stadionul mun. Huşi (1 ha şi 3343,30 m.p.), 356,08 mp strada, 1205 mp şi 699,54 mp teren pe care se află construite două blocuri şi 2970,83 mp construcţii subterane, respectiv alei, canalizări, conducte apă, gaze."), recurenta a arătat că toate suprafeţele enumerate însumează tocmai suprafaţa de teren dobândită de aceasta prin contractul de schimb amintit, 18.574.75 mp, care ulterior a făcut obiectul donaţiei către stat.

Astfel, a susţinut recurenta, că terenul pentru care se acordă măsuri reparatorii nu este de 2,50 ha teren, ci de 18.574,75 mp, suprafaţa dobândită în urma actului de schimb care a rămas valabil, impunându-se rectificarea solicitată prin cererea de îndreptare a erorii materiale.

8. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.

9. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, în raport de dispoziţiile legale invocate de recurentă în susţinerea recursului - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - şi de data înregistrării litigiului cu privire la care s-a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale pe rolul instanţelor judecătoreşti - 16 martie 2007 - Înalta Curte constată că se impune a se stabili care sunt normele legale aplicabile cauzei pendinte, din perspectiva cărora aceasta urmează a fi examinată.

Conform art. 24 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

Aplicând normele legale enunţate la datele particulare ale speţei, Înalta Curte notează că aceasta urmează a fi examinată în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care corespunde, în reglementarea C. proc. civ. de la 1865, motivului de recurs invocat de recurentă din perspectiva dispoziţiilor C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, art. 488 alin. (1) pct. 6.

Astfel, Înalta Curte constată că prin art. 304 pct. 7 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat un caz de modificare a unei hotărâri judecătoreşti pentru situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Invocând incidenţa acestui motiv de nelegalitate, recurenta a susţinut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, fiind preluate unele argumente din considerentele sentinţei civile nr. 459 din 29 aprilie 2008 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă şi a deciziei nr. 203 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2007, în care s-au strecurat anumite erori materiale.

A arătat că, deşi în considerentele sentinţei nr. 459 din 29 aprilie 2008, tribunalul a reţinut că intimata A. a devenit, încă din luna decembrie a anului 2002, când a fost constată nulitatea absolută a donaţiei făcute de reclamantă statului în 1950, prin repunerea în situaţia anterioară a părţilor, proprietara imobilului situat în Huşi, str. x, în suprafaţă de 2,50 ha, putându-se bucura de toate atributele dreptului de proprietate, prin contractul de donaţie care a fost anulat nu s-a putut transmite mai mult decât aceasta primise prin contractul de schimb încheiat anterior donaţiei, sub nr. x din 26 ianuarie 1950, respectiv 18.574,75 mp.

Susţinând că intimata nu făcut dovada proprietăţii asupra imobilului în suprafaţă de 2,5 ha, recurenta a arătat că în mod greşit s-a reţinut că, din probele administrate în cauză, inclusiv din concluziile raportului de expertiză efectuat în dosar, a rezultat că terenul proprietatea reclamantei este ocupat în prezent de stadionul municipiului Huşi (1 ha şi 3343,30 mp), 356,08 mp stradă, 1205 mp şi 699,54 mp teren pe care se află construite două blocuri şi 2970,83 mp construcţii subterane (alei, canalizări, conducte apă, gaze), întrucât aceste suprafeţe menţionate însumează tocmai suprafaţa de teren dobândită de aceasta prin contractul de schimb (18.574.75 mp), care ulterior a făcut obiectul donaţiei către stat.

A mai susţinut recurenta că suprafaţa de teren pentru care s-au acordat măsuri reparatorii nu este de 2,50 ha teren, ci de 18.574,75 mp, impunându-se rectificarea solicitată prin cererea de îndreptare a erorii materiale întemeiate pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile nu sunt fondate.

Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".

Prin reglementarea acestor norme legale, legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanţei, atunci când îndreptarea vizează erori materiale şi nu are incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii.

Erorile materiale care pot forma obiectul rectificării, în sensul textului legal enunţat, constau, aşadar, în greşeli formale, de consemnare în cuprinsul hotărârii a unor date care rezultă în mod cert din dosar sau din susţinerile probate ale părţilor.

În cauză, prin sentinţa nr. 459 din 29 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a admis contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva dispoziţiei nr. 135 din 25 ianuarie 2007 emise de Primarul Municipiului Huşi, pe care a anulat-o. A constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Huşi, str. x, jud. Vaslui, în suprafaţă de 2,5 ha, prin acordarea de despăgubiri, în sensul art. 11 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptăţită, în sensul dispoziţiilor art. 3, 4, 2 alin. (4) şi 47 din Legea nr. 10/2001 la restituirea bunului preluat abuziv de către stat, respectiv prin actul de donaţie încheiat în anul 1950, aceasta probând calitatea de proprietar la momentul deposedării abuzive prin actul dotal încheiat cu bunicii săi în anul 1948.

În baza art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, tribunalul a arătat că, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive şi a constatat că dreptul de proprietate al reclamantei asupra celor 2,50 ha dobândite prin actul dotal nu a fost contestat.

Reţinând concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, ca urmare a identificării şi măsurătorilor efectuate, tribunalul a arătat că suprafaţa de teren în litigiu nu a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în cadrul procedurii speciale a Legii nr. 18/1991. Iar, din decembrie 2022, când a fost constatată nulitatea absolută a donaţiei făcute de reclamantă statului în anul 1950, reclamata a devenit, prin repunerea în situaţia anterioară a părţilor, proprietara imobilului situat în Huşi, str. x, în suprafaţă de 2,50 ha, putându-se bucura de toate atributele dreptului de proprietate, beneficiind de un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Tribunalul a constatat, potrivit probatoriului administrat în cauză, că terenul aflat în proprietatea reclamantei este ocupat de stadionul municipiului Huşi (1 ha şi 3.343,30 mp), 356,08 mp stradă, 1.205 mp şi 699,54 mp teren, pe care se află două blocuri, şi 2.970,83 mp cu construcţii subterane (alei, canalizări, conducte de apă, gaze), şi, că nefiind liber, nu poate fi restituit în natură.

Faţă de această împrejurare, instanţa a arătat că singura modalitate de rezolvare a solicitării reclamantei este acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv prin acordarea despăgubirilor în condiţiile legii.

Aceste constatări ale instanţei de fond au fost acreditate de către instanţa de control judiciar, care, cu ocazia examinării apelurilor declarate de reclamanta A. şi de pârâtul Primarul Municipiului Huşi în cauză, a dispus respingerea acestora pentru caracterul lor nefondat, reţinându-se că, faptul că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 nu îi înlătură acesteia dreptul la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, prin raportul de expertiză întocmit stabilindu-se că aceasta nu are drept de proprietate reconstituit pentru terenul donat conform Decretului nr. 478/1954.

Curtea a constatat că imobilul preluat abuziv de stat este bun propriu al reclamantei - care este persoană îndreptăţită, fapt necontestat - acesta fiind situat în intravilanul municipiului Huşi şi supus regimului juridic al Legii nr. 10/2001, nefăcând parte din categoria celor exceptate prin art. 8 din lege.

Sub aspectul măsurilor reparatorii a restituirii în natură sau echivalent, a situaţiei de fapt la data notificării şi a soluţionării contestaţiei, instanţa de apel a reţinut că acestea au fost stabilite prin expertiza tehnică întocmită în cauză.

Reţinând că reclamanta nu a renunţat expres la măsurile reparatorii în echivalent pentru terenul aferent stadionului, a constatat că despăgubirile au fost determinate pentru imobilul preluat abuziv, în limita a 2,5 ha, dispoziţiile art. 1, 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură fiind aplicabile numai atunci când terenurile nu sunt ocupate, afectate de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică, cerinţe constatate a nu fi îndeplinite în cauză.

Învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamanta B. împotriva hotărârii instanţei de apel, prin care s-a criticat nelegalitatea acesteia din perspectiva faptului că nu i s-a restituit în natură terenul în legătură cu care a formulat notificare (2,5 ha, situate în Huşi, str. x, jud. Vaslui), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a arătat că, potrivit art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilităţii de restituire în natură a terenului solicitat prin notificare, entitatea învestită are obligaţia de a identifica cu exactitate imobilul şi vecinătăţile şi, totodată, de a verifica destinaţia actuală a acestuia, pentru ca acordarea măsurii reparatorii să nu afecteze existenţa şi utilizarea normală a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică. Iar, dacă se constată astfel de situaţii, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafeţe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, destinate a deservi nevoile comunităţii.

Înalta Curte a reţinut că a reieşit din actele cauzei că terenul care a făcut obiectul notificării este afectat integral de lucrări de amenajare publică, din raportul de expertiză tehnică rezultând că, din suprafaţa preluată de stat (1,85 ha), 1,33 ha este ocupată de Stadionul Municipal Huşi, 1.205 mp de blocurile 9 şi 18, 356,08 mp de Aleea x, iar 2.970,84 mp de elemente de sistematizare pe orizontală (construcţii subterane şi supraterane, alei, canalizare, conducte de apă şi gaze).

În raport de aceste considerente, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei curţii de apel a fost respins, ca nefondat.

Examinând aceste aspecte ale cauzei, Înalta Curte constată că recurenta a epuizat căile de atac prevăzute de normele procedurale (apel şi recurs), prin care s-ar fi putut corecta eventualele greşeli cu privire la suprafaţa de teren pentru care s-au acordat măsuri reparatorii.

În speţa pendinte, astfel cum corect a reţinut instanţa de apel prin decizia atacată, conform motivelor expuse în cererea de îndreptare a erorii materiale, recurenta urmăreşte îndreptarea unor erori de judecată pretins săvârşite de instanţa care a soluţionat pe fond contestaţia intimatei împotriva dispoziţiei nr. 135 din 25 ianuarie 2007 emise de Primarul Municipiului Huşi, prin care a fost respinsă notificarea nr. x/2001 ce a vizat reconstituirea terenului în suprafaţă de 2,5 ha, asupra căruia poartă litigiul.

Or, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, soluţia instanţei de fond cu privire la calitatea intimatei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în suprafaţă de 2,5 ha prin acordarea despăgubirilor în sensul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 203 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv prin decizia nr. 9353 din 17 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerentele care au fundamentat soluţia ("Din decembrie 2002, când a fost constatată nulitatea absolută a donaţiei făcute de reclamantă statului în 1950, reclamanta a devenit, prin repunerea în situaţia anterioară a părţilor, proprietara imobilului situat în Huşi, str. x, în suprafaţă de 2,50 ha putându-se bucura de toate atributele dreptului de proprietate") dobândind putere de lucru judecat.

Pe de altă parte, aspectele deduse judecăţii în prezenta cauză nu se referă, astfel cum corect a constatat instanţa de apel, la erori materiale pretins săvârşite de instanţa învestită cu soluţionarea litigiului întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci la prezumtive greşeli de judecată care nu fac parte din categoria erorilor materiale ce pot fi îndreptate în procedura reglementată de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin cererea formulată recurenta tinzând să repună în discuţie chestiuni relative la fondul cauzei.

Sub acest aspect, este nefondat motivul de recurs prin care s-a solicitat constatarea contrarietăţii considerentelor reţinute, de vreme ce chestiunea referitoare la îndreptăţirea intimatei la despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 2,50 ha şi la calitatea sa de proprietar asupra acesteia a fost tranşată cu putere de lucru judecat, iar toată construcţia juridică a soluţiei pronunţate confirmă aceste aspecte, despăgubirile fiind stabilite pe baza unui probatoriu care a relevat imposibilitatea restituirii în natură şi îndreptăţirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente ipotezele dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în temeiul art. 312 din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii Primăria Municipiului Huşi şi Primarul Municipiului Huşi împotriva deciziei nr. 369 din 13 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii Primăria Municipiului Huşi şi Primarul Municipiului Huşi împotriva deciziei nr. 369 din 13 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2023.