Timeliness of appeal transmitted via email after court closing hours under Decision No. 34/2017

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Dosarul nr. x/2018

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată:

a) B.;

b) toate persoanele aflate în structura de conducere a acestei asociaţii, respectiv: C., D., E., F. şi G.;

c) membrii B., prezentaţi pe site-ul www.x.ro, aparţinând asociaţiei, şi anume: H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V., solicitând:

a. obligarea, în solidar, a acestei asociaţii, a membrilor asociaţiei aflaţi în structura sa de conducere, precum şi a membrilor asociaţiei prezentaţi pe site-ul acesteia la plata, cu titlu de daune morale, a sumei de 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie, prevăzut de art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 72 din C. civ. şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

b. în măsura admiterii cererii formulate mai sus la lit. a), publicarea hotărârii judecătoreşti pe site-ul www.x.ro al B., precum şi în trei ziare cu cea mai largă răspândire naţională, pe cheltuiala pârâţilor.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. pentru neîndeplinirea obligaţiilor privind regularizarea cererii.

Prin încheierea din 12 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, s-a admis, în parte, cererea de reexaminare formulată de către reclamantul A., s-a anulat în parte încheierea pronunţată la 19 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, cu privire la măsura anulării cererii de chemare în judecată vizând pârâta persoană juridică B. şi s-a dispus continuarea procedurii de judecată cu privire la pârâta persoană juridică B., respingându-se cererea de reexaminare cu privire la măsura anulării privind pârâţii persoane fizice.

Prin cererile de intervenţie voluntară principală formulate în cauză, numiţii A., W., X., Y. şi Z. au solicitat:

1) obligarea pârâtei B. să publice dispozitivul hotărârii care se va pronunţa, cu aceleaşi fonturi şi în aceleaşi condiţii grafice precum articolele incriminate;

2) obligarea pârâtei la plata către intervenienţi a despăgubirilor şi daunelor morale în cuantum de 250.000 RON;

3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2021 intervenienta Y. a formulat cerere modificatoare la cererea de intervenţie voluntară principală, prin care a arătat că solicită:

1) obligarea pârâtei B. să publice dispozitivul hotărârii care se va pronunţa, cu aceleaşi fonturi şi în aceleaşi condiţii grafice precum articolele incriminate;

2) obligarea pârâtei la plata către intervenientă a despăgubirilor şi daunelor morale în cuantum de 1 leu.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-au admis în principiu cele cinci cereri de intervenţie voluntară principală, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., având în vedere că intervenienţii pretind un drept strâns legat de dreptul dedus judecăţii.

Dosarul nr. x/2019 - conexat la dosarul nr. x/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 17 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş", în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat:

1) obligarea pârâtei să retragă/radieze de pe site-ul ce-i aparţine şi din arhiva acestuia, articolele defăimatoare şi orice alte articole subsecvente având acelaşi subiect;

2) obligarea pârâtei să publice dreptul la replică, cu aceleaşi fonturi şi în aceleaşi condiţii grafice precum articolele incriminate, însoţite de scuzele publice ale pârâtei;

3) obligarea pârâtei să publice dispozitivul hotărârii care se va pronunţa, cu aceleaşi fonturi şi în aceleaşi condiţii grafice precum articolele incriminate;

4) obligarea pârâtei, la plata despăgubirilor şi daunelor morale de 500.000 RON;

5) obligarea pârâtei sa plătească cheltuielile de judecată.

Prin încheierea din 3 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepţia conexităţii şi s-a înaintat dosarul care priveşte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş", în contradictoriu cu pârâta B. pentru a fi ataşat la dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 870 din 27 mai 2021, Tribunalul Bucureşti a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B..

A obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat.

A obligat pe pârâtă la publicarea hotărârii judecătoreşti pe site-ul www.x.ro al B., precum şi în trei ziare cu cea mai largă răspândire naţională, pe cheltuiala proprie.

A respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenţie voluntară principală formulate de intervenienţii A., Z., X., W. şi Y..

A admis, în parte, cererea conexă formulată de reclamantul Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş" în contradictoriu cu pârâta B..

A obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat.

A obligat pe pârâtă să retragă de pe site-ul ce-i aparţine şi din arhiva acestuia articolele "Institutul de boli inventate" şi "Spitalul meu de stat".

A obligat pe pârâtă să publice pe site-ul ce-i aparţine dreptul la replică al reclamantului cu aceleaşi fonturi şi în aceleaşi condiţii grafice ca şi articolele menţionate mai sus, însoţite de scuzele publice ale pârâtei.

A obligat pe pârâtă să publice pe site-ul ce-i aparţine dispozitivul hotărârii cu aceleaşi fonturi şi în aceleaşi condiţii grafice ca articolele menţionate.

A obligat pe fiecare dintre intervenienţii voluntari principali la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 811,258 RON, reprezentând onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 1247A din 16 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 870 din 27 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., W. şi intimaţii-intervenienţi Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş", Y., Z., X. şi A..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1247A din 16 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ.. În partea introductivă, a realizat o prezentare a situaţiei de fapt şi a hotărârilor pronunţate în cauză.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a menţionat că, în primul rând, excepţia tardivităţii cererii de apel a fost ridicată de instanţă, din oficiu, la unicul termen de judecată din data de 16 septembrie 2022, expunerea premiselor invocării acestei excepţii fiind expuse foarte sumar, iar situaţia cererii conexe fiind ignorată cu desăvârşire.

Prin urmare, posibilitatea apărătorului ales al pârâtei de a discuta şi a aduce în şedinţa publică argumente adecvate şi complete faţă de excepţia astfel invocată a fost una limitată. Argumentele expuse în cuprinsul concluziilor scrise transmise la 16 septembrie 2022, ora 12:18, nu au fost avute în vedere de instanţa de apel, împrejurare contrară principiului dreptului la apărare şi principiului contradictorialităţii, respectiv dispoziţiilor art. 14 alin. (5) şi art. 224 din C. proc. civ.

În al doilea rând, instanţa de apel a aplicat în mod greşit şi rigid Decizia nr. 34/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, încălcând dispoziţiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., ignorând elementele specifice cauzei - contextul pandemic din perioada 2020 - 2022, evoluţiile înregistrate în materia tehnologiei informatice şi digitalizării instanţelor din perspectiva utilizării mijloacelor tehnice informatice de comunicare.

Din jurisprudenţa invocată rezultă că mijloacele tehnice informatice de trimitere a actelor de procedură sunt prevăzute de lege, fiind modalităţi de trimitere directe şi instantanee. În speţă, actul de procedură a fost transmis prin email, semnat electronic cu certificat calificat, existând şi o recipisă de livrare, constând în mesajul de tip email autogenerat de furnizorul serviciului de găzduire e-mail al expeditorului.

Prin urmare, apreciază că aplicarea Deciziei nr. 34/2017 ar trebui nuanţată.

O altă situaţie aparte, care ar fi trebuit analizată de instanţa de apel, este şi cea privind chestiunea programului de lucru al instanţei, având în vedere că nu este explicată de lege sintagma "ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal", din cuprinsul dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.. Această sintagmă afectează calculul termenului de procedură sub aspectul împlinirii acestuia, motiv pentru care apreciază că interpretarea şi aplicarea sintagmei, din perspectiva normelor aplicabile, este contrară principiului legalităţii căii de atac prevăzut de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 24, 25 şi 27 din acelaşi act normativ.

Potrivit considerentelor deciziei nr. 605/2016 a Curţii Constituţionale, normele prevăzute indică noţiuni diferite.

Apreciază că pe portal apăreau şedinte de judecată la ore târzii astfel încât nu se cunoaşte ora exactă la care a încetat efectiv activitatea instanţei de judecată. De aceea, instanţa a interpretat şi aplicat defectuos dispoziţiile deciziei nr. 34/2017.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că sentinţa civilă nr. 870 din 27 mai 2021 a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, conexat cu dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul instanţei de fond la 16 mai 2019, ulterior datei de intrare în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, astfel încât, în raport de cele reţinute în cuprinsul Deciziei nr. 45/2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-ar fi cuvenit o discuţie referitoare la legea de procedură aplicabilă cererii conexe.

Or, instanţa de apel s-a mulţumit să stabilească - în lipsa oricărei explicaţii, a oricărei dispoziţii legale exprese şi a oricărei referiri la doctrina sau jurisprudenţă - că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării iniţiale a instanţei, respectiv 7 septembrie 2018, inclusiv în ceea ce priveşte soluţionarea cererii conexe. Această împrejurare este contrară dispoziţiilor legale imperative privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, respectiv art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de apel.

5. Apărările părţilor

La data de 6 ianuarie 2023, intimaţii - reclamanţi Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş" şi A. şi intimaţii-intervenienţi A., Z., X., W. şi Y. au transmis prin fax întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

La data de 27 ianuarie 2023, intimata - pârâtă B. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând decăderea intimaţilor-reclamanţi din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în condiţiile art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 208 alin. (2) din acelaşi act normativ, dat fiind faptul că întâmpinarea a fost depusă cu încălcarea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea recursului.

A invocat excepţia lipsei de interes "a apărărilor formulate de intervenienţii principali", având în vedere că pârâta a formulat apel, respectiv recurs, doar în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi, nu şi cu intervenienţii, astfel încât se impune respingerea apărărilor în raport de dispoziţiile art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) şi art. 40 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, întrucât intervenienţii nu mai justifică un interes actual de a formula apărări în cauză.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin raportul întocmit la data de 9 februarie 2023, s-a reţinut că hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea extraordinară de atac este declarată în termen procedural şi este legal timbrată.

Prin încheierea din 6 aprilie 2023, s-a admis în principiu recursul declarat de recurenta - pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1247A din 16 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi s-a stabilit termen de soluţionare la data de 26 octombrie 2023, acesta fiind preschimbat la data de 1 noiembrie 2023.

La termenul din data de 1 noiembrie 2023, Înalta Curte a respins cererea de suspendare a judecăţii recursului, formulată de către recurenta - pârâtă B., a respins excepţia decăderii intimaţilor - reclamanţi din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii şi excepţia lipsei de interes a apărărilor formulate de intervenienţii principali, invocate de către recurenta - pârâtă B. şi a rămas în pronunţare asupra recursului declarat în cauză, amânând pronunţarea pentru data de 15 noiembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, fundamentat pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel a încălcat principiul dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii întrucât a expus foarte sumar premisele invocării, din oficiu, a excepţiei tardivităţii.

Acest motiv de recurs nu este fondat.

La termenul din data de 16 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării cererii de apel, din perspectiva dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin deciziile nr. 34/2017 şi nr. 45/2020, care vizează formularea căii de atac şi transmiterea acesteia, prin intermediul emailului, în ultima zi, după orele de program, şi a acordat cuvântul părţilor asupra acestei chestiuni.

După cum rezultă din practicaua deciziei recurate, care este parte integrantă a acesteia, instanţa a expus situaţiile care să fie avute în vedere în formularea apărărilor faţă de excepţia invocată şi a dat posibilitatea părţilor să pună concluzii asupra acestora.

Atât apelanta - pârâtă, intimaţii - reclamanţi, cât şi intimaţii intervenienţi au fost reprezentaţi de avocaţi, care şi-au argumentat, oral, apărările referitoare la problematica tardivităţii şi nu au solicitat termen pentru a aduce argumente suplimentare.

Prin urmare, conduita instanţei de apel respectă dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ. potrivit cu care "(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate. (6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."

Se susţine încălcarea principiului dreptului la apărare. Însă, acest drept, reglementat în art. 13 din C. proc. civ., deşi garantat, nu este un drept absolut, ci trebuie exercitat cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege. În aceste condiţii, exercitarea dreptului la apărare nu trebuie să intre în conflict cu celelalte garanţii procesuale.

Or, în cauza pendinte, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii apelului, excepţie de procedură care trebuia analizată cu prioritate şi a acordat părţilor cuvântul asupra acesteia, precizând inclusiv aspectele pe care să le aibă în vedere. Prin urmare, părţile au beneficiat de dreptul de a se apăra, şi-au expus argumentele atât oral, în faţa instanţei de judecată, cât şi scris, prin actele depuse, principiul dreptului la apărare fiind respectat, sub toate aspectele.

De asemenea, se susţine încălcarea principiului contradictorialităţii. Însă, acesta este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuţie reprezintă rezultatul iniţiativei părţilor ori al judecătorului. Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanţa de judecată are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluţiona litigiul. Sunt puse în discuţia părţilor excepţiile, cererile, împrejurările de drept şi de fapt invocate, instanţa urmând a-şi întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părţilor.

În cauză, se reţine că instanţa de apel a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii căii de atac, din perspectiva dezlegărilor date prin deciziile nr. 34/2017 şi 45/2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispoziţiilor legale incidente astfel că acestea şi-au putut exprima punctul de vedere, fiind, astfel, respectat şi principiul contradictorialităţii.

Sub un al doilea aspect, fundamentat tot pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel a reşinut, în mod eronat, tardivitatea apelului, aplicând, astfel, rigid şi mecanic, dispoziţiile cuprinse în decizia nr. 34/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Nici acest motiv de recurs nu este fondat.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că data comunicării hotărârii apelate, respectiv a sentinţei civile nr. 870 din 27 mai 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, este 28 februarie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila x din vol. VII al dosarului.

În ceea ce priveşte data declarării şi motivării apelului, se constată că cererea de apel a fost transmisă, prin poştă electronica, primei instanţe, la data de 31 martie 2022, ora 19:27, fiind înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 1 aprilie 2022, conform ştampilei de înregistrare aplicate pe adresa de înaintare a cererii de apel aflate la dosar.

Raportat la data comunicării sentinţei apelate, 28 februarie 2022, termenul pentru declararea apelului, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 31 martie 2022.

Aşadar, cererea de apel a fost înaintată prin poştă electronică, în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, însă după ora la care activitatea încetează la instanţă, respectiv la data de 31 martie 2022, ora 19:27, după cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.

Potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 2400 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal.

Recurenta susţine că nu s-a avut în vedere chestiunea programului de lucru al instanţelor, care nu este clar, existând şedinţe de judecată până la ore târzii.

Însă, programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic şi începe, de regulă, la ora 800 şi se încheie la ora 1600, conform dispoziţiilor art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Prin urmare, cum nu s-a susţinut şi nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, nu s-ar desfăşura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispoziţiile regulamentare anterior evocate, depunerea la această instanţă a apelului, prin poştă electronică, în ultima zi a termenului, după ora 16:00, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, cu atât mai mult cu cât cererea de apel a fost înregistrată în evidenţa instanţei a doua zi, respectiv pe data de 1 aprilie 2021, când a primit dată certă.

În sens celor anterior arătate, s-a statuat prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, dată de la care este obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin această decizie, s-a dat o interpretare unitară prevederilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ. (în forma anterioară modificărilor operate prin Legea nr. 310/2018), solicitându-se, prin sesizarea adresată instanţei supreme, să stabilească dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen. Prin această decizie s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 03 ianuarie 2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., reţinând, la paragrafele 27 şi 28, că trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanţă şi nu trimiterii efectuate prin oficiul poştal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanţă, iar potrivit dispoziţiei legale criticate, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care se împlineşte termenul, partea interesată trebuie să depună actul la instanţă până la închiderea programului. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu limitează dreptul părţilor de a comunica cu instanţele judecătoreşti, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanţelor prin orice mijloace, cu condiţia, subînţeleasă, de a o face în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

Curtea Constituţională a avut în vedere dispoziţiile art. 182 şi 183 din C. proc. civ. în forma în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 310/2018, care se aplică în prezenta cauză, astfel că, şi potrivit deciziei menţionate, în acord cu considerentele arătate, calea de atac, în măsura în care a fost depusă prin poştă electronică în ultima zi a termenului, era necesar a fi depusă până la închiderea programului de lucru al instanţei, pentru a fi considerată efectuată în termen.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că cererea de apel a fost depusă cu depăşirea termenului legal şi a folosit ca fundament inclusiv dispoziţiile Deciziei nr. 34/2017, cu respectarea dispoziţiilor art. 521 din C. proc. civ.. Orice alte susţineri referitoare la contextul pandemic sau evoluţia tehnologică nu au relevanţă în cauză.

Sub un al treilea aspect, fundamentat pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel nu a analizat împrejurarea că, în prezentul dosar, sunt două cauze conexate, una fiind iniţiată după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind supusă dispoziţiilor obligatorii ale deciziei nr. 45/2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Înalta Curte reţine că, în cuprinsul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt menţionate trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri şi anume:

a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârşire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanţă;

b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicţia poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susţin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic;

c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare.

Recurenta susţine că instanţa de apel nu a analizat împrejurarea că prezentul dosar cuprinde două cauze conexate, supuse unor reguli procedurale diferite.

Însă, raportându-se la chestiunile de care se prevalează recurenta pentru a susţine motivarea necorepunzătoare, precum şi la aspectele care se regăsesc în considerentele deciziei recurate, Înalta Curte reţine că, prin invocarea nemotivării aspectului menţionat, practic, se contestă raţionamentul juridic al instanţei de apel.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, există motivele de fapt şi de drept, instanţa de apel înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de apel.

Instanţa de apel a analizat problema tardivităţii, prin raportare la situaţia de fapt, dispoziţiile legale incidente, cele statuate prin decizia nr. 34/2017 şi apărările părţilor. Problema conexităţii nici nu a fost susţinută de apelantă cu ocazia dezbaterilor contradictorii ale părţilor.

Instanţa de recurs învederează că garanţiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale includ obligaţia de a motiva hotărârile judecătoreşti. O decizie motivată permite părţilor să demonstreze că a fost audiată, în mod real, cauza lor.

Aplicând principiile Curţii, instanţa de recurs apreciază că hotărârea instanţei de apel corespunde exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar împrejurarea că recurenta este nemulţumită de considerentele instanţei de apel nu echivalează cu motivarea necorespunzătoare a hotărârii.

Pentru toate considerentele expuse, se constată că nu este fondat motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Această critică, vizând o problemă procedurală, ar putea fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din actul normativ menţionat. Însă, este, de asemenea, nefondată.

Înalta Curte reţine că, la data de 7 septembrie 2018, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, dosarul nr. x/2018. Ulterior, la data de 17 mai 2019, s-a înregistrat, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dosarul nr. x/2019. Prin încheierea din data de 3 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia conexităţii şi a înaintat dosarul către secţia a III-a civilă, pentru a fi ataşat dosarului nr. x/2018

Conexitatea reprezintă acea instituţie procesuală care, în scopul asigurării unei mai bune judecăţi în primă instanţă, impune soluţionarea împreună a cauzelor între care există o strânsă legătură de părţi, obiect şi cauză. Ea este destinată a servi la o mai bună administrare a justiţiei prin evitarea posibilităţilor virtuale de pronunţare a unor hotărâri judecătoreşti contradictorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (4) din C. proc. civ. "Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe. Dacă instanţele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanţa superioară în grad."

Prin această dispoziţie legală, legiuitorul a impus, ca regulă generală, ca judecarea cauzelor conexate să se facă de către prima instanţă învestită. Prin urmare, aceasta se va realiza potrivit regulilor procedurale aplicabile primei cauze.

O astfel de împrejurare nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, nu încalcă niciun principiu ce guvernează procesul civil din moment ce părţile au optat pentru conexarea cauzelor şi pentru soluţionarea lor de către prima instanţă învestită, cu toate consecinţele ce decurg din această măsură.

Or, în considerarea acestei împrejurări, în ceea ce priveşte problema tardivităţii apelului, sunt aplicabile dispoziţiile deciziei nr. 34/2017, iar nu ale deciziei nr. 45/2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, cum susţine recurenta.

După cum rezultă în mod expres din dispozitivul deciziei nr. 45/2020, precum şi din considerente, soluţia adoptată prin acestă hotărâre s-a raportat la textul art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

La paragraful 92 din considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, spre deosebire de reglementarea iniţială a art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., la momentul adoptării Legii nr. 310/2018, legiuitorul a renunţat la soluţia legislativă anterioară care, deşi stipula expres posibilitatea părţilor de a utiliza mijloacele electronice de comunicare pentru a transmite acte de procedură către instanţe [art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1), art. 154 alin. (6), art. 241 alin. (3) şi art. 471 alin. (3) din C. proc. civ..], nu reglementa, în mod distinct, efectele depunerii actelor de procedură la instanţă în această modalitate.

Însă, la paragrafele 82 şi 83 din decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că, întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În consecinţă, cad sub incidenţa efectelor obligatorii ale deciziei nr. 34/2017 litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, iar pronunţarea deciziei nr. 45/2020 nu are semnificaţia "abrogării" deciziei nr. 34/2017, ci presupune aplicarea acesteia în cadrul litigiilor iniţiate după intrarea în vigoare a modificărilor adoptate prin Legea nr. 310/2018, într-o corectă aplicarea în timp a legii procesuale (rationae temporis).

În cauză, primul dosar, la care s-a conexat dosarul nr. x/2019, a fost înregistrat la data de 7 septembrie 2018, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor deciziei nr. 34/2017.

Odată stabilite aceste premise de analiză ce privesc fixarea legii aplicabile în timp (inclusiv a dezlegărilor obligatorii date de instanţa supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare), Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, din perspectiva excepţiei tardivităţii, invocată de instanţa de apel din oficiu, în mod corect curtea de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ. în forma anterioară Legii nr. 310/2018 şi, respective, Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În aceste condiţii, transmiterea apelului prin intermediul poştei electronice în ultima zi a termenului (31 martie 22, ora 19:27), după ora la care se încheiase activitatea la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, cerere care a primit dată certă la 1 aprilie 2022, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 199 din C. proc. civ., a determinat concluzia că această cale de atac a fost declarată cu depăşirea termenului reglementat de 468 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia a atras sancţiunea decăderii apelantei din exercitarea dreptului la apel, sancţiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de apel constatând în mod corect incidenţa acesteia.

Drept urmare, nici aceste critici, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu pot fi primite, iar necercetarea fondului cauzei în apel este urmarea firească a soluţionării cauzei prin admiterea excepţiei tardivităţii căii de atac, excepţie de procedură absolută şi peremptorie, care, potrivit art. 248 alin. (1) din acelaşi act normative, face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

În consecinţă, dat fiind că dispoziţiile legale de drept procedural au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., va respinge recursul recursul declarat de recurenta - pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1247A din 16 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatul - reclamant Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Prof. dr. Matei Balş" de plată a cheltuielilor de judecată, aceasta va fi admisă. Art. 453 din C. proc. civ. stabileşte că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească părţii adverse cheltuieli de judecată. Iar potrivit art. 452 din acelaşi act normativ"Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". În cauză, intimatul a făcut dovada existenţei şi întinderii lor, a depus la dosar factura şi dovada plăţii. Prin urmare, cererea va admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului, formulată de către recurenta - pârâtă B..

Respinge excepţia decăderii intimaţilor - reclamanţi din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii şi excepţia lipsei de interes a apărărilor formulate de intervenienţii principali, invocate de către recurenta - pârâtă B..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1247A din 16 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă recurenta - pârâtă la plata către intimatul - reclamant Institutul Naţional de Boli Infecţioase "Prof. dr. Matei Balş" a sumei de 8.805,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2023.