Protection order appeal against final second-instance decision declared inadmissible as impermissible appeal against an appeal

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Hotărârile pronunţate în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 1758 din 21 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect ordin de protecţie, ca inadmisibilă, s-a dispus plata sumei de 543 RON, reprezentând onorariul avocatului C., desemnat din oficiu pentru reclamant, din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş şi s-a dispus plata sumei de 543 RON, reprezentând onorariul avocatului D., desemnat din oficiu pentru pârât, din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş.

Prin decizia civilă nr. 59 din 14 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş a fost respins ca tardiv apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1758 din 21 octombrie 2022 a Judecătoriei Timişoara în contradictoriu cu intimatul B. şi s-a dispus plata din fondul special alocat al Ministerului Justiţiei a sumei de 543 RON către Baroul Timiş, reprezentând onorariul avocatului E..

Prin decizia civilă nr. 5 din 17 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B., împotriva deciziei civile nr. 59 din 14 noiembrie 2022 a Tribunalului Timiş. Cheltuielile reprezentând onorariul acordat avocatului desemnat de Baroul Timiş de care a beneficiat recurentul-reclamant, în sumă de 543 RON, au rămas în sarcina statului.

Recurentul-reclamant a fost obligat la plata sumei de 543 RON către stat, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul acordat avocatului desemnat de Baroul Timiş pentru intimatul-pârât.

2. Calea de atac exercitată în cauză şi procedura parcursă în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 5 din 17 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 13 februarie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 20 februarie 2023 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului, care nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluţia din 3 mai 2023 a fost fixat termen de judecată la 9 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen care a fost preschimbat, din oficiu, la 15 noiembrie 2023, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitiv.

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, în caz contrar încălcându-se principiul legalităţii consfinţit prin art. 457 C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţie.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 482 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. reglementează obiectul recursului, stipulând astfel:,,(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

De asemenea, conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile pronunţate în recurs sunt definitive, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Obiect al recursului exercitat în litigiul pendinte este decizia civilă nr. 5 din 17 ianuarie 2023, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B., împotriva deciziei civile nr. 59 din 14 noiembrie 2022 a Tribunalului Timiş.

Înalta Curte constată că recurentul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului ca inadmisibil - hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, este definitivă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Prin urmare, întrucât recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive (pronunţate în soluţionarea unui alt recurs), Înalta Curte reţine că prezenta cale de atac este inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 5 din 17 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 5 din 17 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2023.