Revision against jurisdiction ruling inadmissible absent triple identity in enforcement creditors.

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 17.05.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A (fosta C.), a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită în dosarul nr. x/2022 de B.E.J. D., solicitând anularea somaţiei, a încheierii din 27.04.2022, a tuturor actelor de executare silită, a încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită, precum şi întoarcerea executării silite.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 715 din 3 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

3. Cererea de revizuire exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată la 15 mai 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2023, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 715 din 3 mai 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, susţinând, în esenţă, că aceasta este potrivnică următoarelor hotărâri definitive:

- decizia nr. 2039/2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă;

- decizia nr. 375/2023, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă;

- decizia nr. 303/2023, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea formulată, revizuentul A. a solicitat admiterea acesteia şi anularea deciziei nr. 715/2023, apreciind că aceasta este nelegală şi netemeinică, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 430-432 C. proc. civ.

Revizuentul a susţinut că la 3 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a pronunţat decizia nr. 715/2023, părţi fiind A. în calitate de debitor şi B. S.A. (fosta C.) în calitate de creditor. Prin decizia nr. 715/2023 s-a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin (instanţa de la domiciliul debitorului).

La 7 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a pronunţat decizia nr. 2039/2021, părţi fiind A. în calitate de debitor şi E. în calitate de creditor. Prin această decizie s-a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (instanţa de la reşedinţa debitorului).

Astfel, decizia nr. 715/2023 este contrară primei soluţii, respectiv soluţiei dispuse prin decizia nr. 2039/2021, care a intrat sub autoritate de lucru judecat, dar şi a soluţiilor dispuse prin deciziile nr. 375/2023 şi nr. 303/2023. Ca atare, revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 715/2023.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a formulat şi cerere de sesizare a Înaltei Curţi în vederea pronunţării unei decizii în interesul legii, în baza art. 514 şi urm. C. proc. civ., prin care să se stabilească că reşedinţa debitorului este echivalentul domiciliului persoanei fizice, având în vedere că problema de drept a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, conform hotărârilor pe care le-a invocat în cuprinsul cererii de revizuire.

De asemenea, a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, conform art. 519 şi urm. C. proc. civ., pentru dezlegarea aceleiaşi chestiuni de drept, întrucât la acest moment există trei decizii ale instanţei supreme ce stabilesc competenţa teritorială pentru executarea silită în favoarea instanţei de la reşedinţa debitorului (Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti) şi multe alte încuviinţări silite, unele pronunţate de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (instanţa de la reşedinţa debitorului), altele de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin (instanţa de la domiciliul debitorului), or pentru respectarea dreptului la apărare, contradictorialitate, oralitate, acces la justiţie efectiv (ca şi la lucrările dosarului) este necesar ca instanţa competentă teritorial să fie cea de la reşedinţa debitorului (adică Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti), având în vedere că locuieşte şi munceşte efectiv din ianuarie 2016 în Sectorul 6 Bucureşti, unde îşi are reşedinţa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul din 9 noiembrie 2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererilor formulate de revizuent, reţinând cauza în pronunţare asupra acestora şi asupra admisibilităţii cererii de revizuire.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererile formulate de revizuent, Înalta Curte le va respinge, ca inadmisibile, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce priveşte solicitarea revizuentului adresată instanţei de a promova calea prevăzută de art. 514 şi urm. C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază ca inadmisibilă şi o va respinge ca atare, constatând că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale menţionate pentru promovarea acestei căi, prescrise de art. 514 C. proc. civ., ce statuează că au calitate procesuală de a promova recursul în interesul legii numai procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere motivele afirmate şi ţinând cont de textele de lege invocate, faţă de care se constată că problema de drept pentru care se solicită sesizarea nu are legătură cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care în cadrul cererii de revizuire pendinte se analizează numai cerinţele prescrise de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în acest caz, din perspectiva prevederilor art. 430-431 din acelaşi act normativ, referitoare la autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte urmează a respinge această solicitare, ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii acesteia, în acord cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor referitoare la existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este prevăzută în art. 430 C. proc. civ., raţiunea acestei reglementări constituind-o necesitatea înlăturării încălcării acesteia, în cazul în care instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, potrivit interpretării dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire - evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti - Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, respectiv interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

În speţă, revizuentul pretinde că decizia nr. 715 din 3 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire o solicită, este contrară deciziilor nr. 2039/2021, nr. 375/2023 şi nr. 303/2023, toate pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Analizând condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, din perspectiva art. 431 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc, în mod cumulativ, cerinţa identităţii de obiect, părţi şi cauză prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, deşi titlurile executorii în baza cărora a fost declanşate executările silită din cele patru dosare au fost pronunţate în litigii în care debitor este revizuentul, creditorii sunt diferiţi.

Faţă de această împrejurare, nu se poate reţine că cele patru litigii îndeplinesc cerinţa identităţii de părţi cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru ca autoritatea de lucru judecat să fie invocată cu succes în cel de-al doilea proces şi să conducă la anularea hotărârii a cărei revizuire se cere.

Pe de altă parte, nu se poate reţine nici că ultima hotărâre încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al celei dintâi hotărâri, conform susţinerilor revizuentului.

Este real că art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prevede că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, iar, conform art. 430 alin. (2) din acelaşi act normativ, autoritatea de lucru judecat se grefează şi considerentelor hotărârii, nu doar celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii.

Însă, prin normele evocate, legiuitorul a consacrat în mod explicit, în plan normativ, efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental, dezlegată în cadrul unui proces şi a cărei rezolvare nu se regăseşte în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat. Aceasta presupune că dezlegarea dată nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus că exprimă adevărul în ceea ce priveşte raporturile juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Or, în ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşa-numitele considerente decizorii), acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri, ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la dispoziţia părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă.

În atare situaţie, printr-o diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Mai mult, în speţă, ceea ce reclamă revizuentul în prezenta cerere de revizuire este rezolvarea în mod diferit a unei situaţii juridice similare. Or, această chestiune reprezintă o problemă de practică neunitară a instanţei care a pronunţat hotărârile pretins contrare, ce nu poate fi soluţionată pe calea procedurală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât prevederile legale în materie nu instituie un astfel de motiv de revizuire.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 89 din 4 decembrie 2017, în care, cu referire la aplicarea unui principiu de drept (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat), la o situaţie concretă, a statuat că "impunerea efectului pozitiv al lucrului judecat nu trebuie confundată cu situaţia în care, între speţe, ar exista o similitudine, ceea ce ar presupune adoptarea aceleiaşi soluţii, în ideea asigurării coerenţei jurisprudenţei."

Astfel, se observă că remediul juridic pentru rezolvarea acestei chestiuni ar putea consta în pronunţarea unei decizii în recurs în interesul legii, însă chiar şi în această situaţie, hotărârea astfel pronunţată nu ar avea vreo înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluţiile date în condiţiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra cauzelor deja examinate şi nici în privinţa situaţiei părţilor din acele procese.

Concluzionând, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

În baza art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât deşi s-au solicitat în această fază procesuală, nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei decizii în interesul legii.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 715 din 3 mai 2023 a pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea intimatei B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2023.