Constitutional unconstitutionality exception inadmissible during appeal on cancellation for lack of nexus to limited material error review

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea recurată:

Prin încheierea de şedinţă din 22 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel, Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 188/1999, în referire la art. 18 din H.G. nr. 1860/2006, raportat la dispoziţiile art. 142 alin. (1), art. 147 alin. (4) şi art. 1 alin. (5) din Constituţia României, formulată de contestatorul A. în cadrul contestaţiei în anulare a deciziei civile nr. 276/R din 15.11.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Galaţi, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mera, Judeţul Vrancea.

Cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa a reţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii, întrucât dispoziţiile art. 89 alin. (4) teza finală din Legea nr. 188/1999, prin raportare la art. 18 din H.G. nr. 1860/2006, nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii, care priveşte analizarea unei eventuale erori materiale din recursul ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019, erori ce să fi condus la pronunţarea greşită a deciziei de recurs.

Ceea ce se susţine a fi o normă neconstituţională (art. 89 alin. (4) teza finală din Legea nr. 188/1999, prin raportare la art. 18 din H.G. nr. 1860/2006) are legătură cu fondul litigiului şi, implicit, cu o greşeală de judecată, iar nu de procedură, greşeala formală, eroarea materială fiind cea care poate conduce la anularea deciziei de recurs în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ., iar nu greşeala "de judecată", de interpretare şi aplicare a legii.

2. Cererea de recurs:

Împotriva încheierii de şedinţă din 22 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel, Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022 a declarat recurs contestatorul A..

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că recursul este motivat în drept prin dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi a învederat că sunt îndeplinite, în opinia sa, condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate: norma incriminată este în vigoare, are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia şi nu a fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În continuare, arată, în esenţă, că în speţă, chiar dacă Legea funcţionarilor publici nu mai este în vigoare, dispoziţiile art. 89 alin. (4) teza a treia din Legea nr. 188/1999 continuă să producă efecte juridice, fiind obligat să returneze contravaloarea transportului efectuat zilnic către locul de muncă.

În opinia sa, consideră că personalul detaşat la o altă instituţie publică, aflată la o distanţă mai mare de 5 km faţă de locul unde îşi desfăşoară activitatea în mod constant, nu poate fi obligat să-şi plătească singur cheltuielile de transport dus-întors. În acest caz, consideră că ar fi o nedreptate si o discriminare faţă de alte categorii sociale aflate în situaţii similare de detaşare/delegare.

3. Apărările formulate în cauză:

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mera nu a formulat întâmpinare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din conţinutul acestei norme legale rezultă condiţiile de admisibilitate necesar a fi îndeplinite pentru a fi admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu analiza corespondenţei textului de lege, pretins a fi contrar legii fundamentale, cu prevederile constituţionale. Pentru aceasta, excepţia de neconstituţionalitate: trebuie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; poate viza o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; trebuie să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; să nu aibă ca obiect o prevedere constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Alin. (5) al aceluiaşi articol statuează că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa va respinge prin încheiere cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Rezultă că, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din lege, instanţa de drept comun este abilitată să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în limitele reglementate de art. 29 alin. (6), adică strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate anterior menţionate, printre care inclusiv cea a existenţei unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza pendinte.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, iar în ipoteza neîndeplinirii uneia dintre acestea, sesizarea instanţei de contencios constituţional nu se justifică.

Intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu deturna excepţia de neconstituţionalitate de la scopul ei firesc, de mecanism procesual de apărare, creat în scopul garantării supremaţiei Constituţiei în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei asigurându-se controlul de constituţionalitate a posteriori şi, respectiv, accesul părţilor la jurisdicţia constituţională, dar în condiţiile respectării tuturor cerinţelor impuse de lege, pentru a se evita încărcarea inutilă a activităţii Curţii Constituţionale şi a se elimina încercările de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Recurentul invocă, în cadrul unei contestaţii în anulare, întemeiate pe art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., ale cărei motive sunt expres şi limitativ reglementate de lege, neconstituţionalitatea unor norme juridice care ar conduce, în opinia acestuia, la reaprecierea litigiului în fond în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac şi arată prin motivele de recurs că neconstituţionalitatea acestor norme poate fi invocată în orice stadiu al procesului (deci inclusiv în calea extraordinară de atac) şi au legătură evidentă cu cauza întrucât admiterea excepţiei ar determina pronunţarea unei alte soluţii pe fondul cauzei.

Astfel, cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare, recurentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 188/1999.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., respectiv pe ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situaţie în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum şi pe ipoteza în care instanţa a omis să cerceteze un motiv de recurs.

Dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost învederată prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale prevedeau faptul că pe timpul detaşării în altă localitate autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să-i suporte (n.r. funcţionarului public) costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de detaşare şi ar conduce, în opinia recurentului, la pronunţarea unei alte soluţii pe fondul litigiului dedus judecăţii, ce are ca obiect restituirea unor sume de bani încasate cu titlu de cheltuieli zilnice de transport.

Prin urmare, aceste dispoziţii privesc fondul litigiului în raport de care s-a formulat contestaţie în anulare, fond ce nu poate fi încă avut în vedere de către instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, cât timp nu s-a decis şi apreciat asupra admisibilităţii căii de atac a contestaţiei în anulare, în raport cu motivele de contestaţie invocate de contestator.

Or, analiza instanţei în prezenta contestaţie în anulare este limitată la a cerceta dacă motivele invocate de contestator pot fi încadrate în noţiunea de greşeală materială avută în vedere de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situaţie în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum şi dacă instanţa a omis să cerceteze un motiv de recurs, ipoteză prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod.

Astfel, întrucât obiectul prezentului litigiu este o contestaţie în anulare ale cărei motive sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele legale pretins neconstituţionale vizează exact acele chestiuni legate de fondul cauzei ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară, cât timp nu s-a statuat asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, lipsa legăturii lor cu cauza apare ca evidentă şi justifică soluţia de respingere adoptată de către instanţa învestită cu solicitarea sesizării Curţii Constituţionale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 februarie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 februarie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2023.