Defamation claim for moral damages affirmed: cross-appeals dismissed, maintaining liability and compensation award for media statements violating honor and image

Şedinţa publică din data de 07 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2017 pe rolul Judecătoriei Câmpulung, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru a fi obligat la plata sumei reprezentând echivalentul a 50.000 EUR cu titlu de despăgubiri morale, precum şi la publicarea hotărârii pe cheltuiala sa într-un ziar de circulaţie locală. Ulterior, reclamanta şi-a majorat cuantumul pretenţiilor la suma de 100.000 EUR.

La termenul de judecată din data de 28 februarie 2018, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 708 din 28 februarie 2018, Judecătoria Câmpulung a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, în baza art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 14 mai 2021, sub acelaşi număr de dosar.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 642 din 29 decembrie 2021, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantă şi a obligat pe pârât la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON cu titlu de reparaţie a prejudiciului moral; urmând ca acelaşi pârât să publice prezenta hotărâre, pe cheltuiala sa, într-un ziar de circulaţie locală, precum şi să-i plătească suma de 3.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 642 din 29 decembrie 2021, ambele părţi au formulat apel.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 3671/2022 din 27 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosar nr. x/2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul B., împotriva sentinţei civile nr. 642 din 29 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2017.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 3671/2022 din 27 septembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanta A. şi pârâtul B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 noiembrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs), care, prin rezoluţia din 28 noiembrie 2022, a constatat că cererile de recurs îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, s-a reţinut că recurenta-reclamantă A. a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar recurentul-pârât B. a procedat la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a constatat că recurenta-reclamantă A. datorează o taxă de timbru în cuantum de 100 RON; în temeiul art. 24 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a constatat că recurentul-pârât B. datorează o taxă de timbru în cuantum de 200 RON; dovezile de achitare a taxelor de timbru stabilite în cauză se regăsesc la dosar (200 RON pentru recursul declarat de recurentul-pârât) şi la dosar (100 RON pentru recursul formulat de recurenta-reclamantă).

I.5. Motivele de recurs:

1) Recursul formulat de reclamanta A.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut următoarele:

- instanţa de apel, deşi reţine, în considerentele deciziei atacate, faptul că expresiile folosite în cuprinsul celor două articole publicate în presa argeşeană la solicitarea expresă a intimatului-pârât, prin care se insinuează publicului lipsa de profesionalism, incorectitudinea reclamantei, caracterul nedemn pentru exercitarea profesiei de medic, depăşesc limita stabilită de lege [alin. (6) al art. 30 din Constituţie], în sensul că prejudiciază demnitatea, onoarea reclamantei şi dreptul la propria imagine, dincolo de doză de exagerare sau de provocare permisă în asemenea situaţii, în momentul aprecierii modului de stabilire a întinderii reparaţiei prejudiciului moral aplică o atenuare a răspunderii civile delictuale, motivele invocate aflându-se evident în contradicţie cu primul raţionament expus;

- în condiţiile în care primele două instanţe admit faptul că prejudiciul pe care l-a suferit este suficient de grav, constând în afectarea imaginii personale şi profesionale în societate, menţionându-se îndreptăţirea sa de a obţine o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul nepatrimonial ce i-a fost cauzat (evocându-se în acest sens criteriile practicii judiciare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora la evaluarea întinderii despăgubirii pentru prejudicial moral suferit, instanţa se raportează la criterii precum cele referitoare la suferinţele fizice şi psihice, expunerea la dispreţul public, atingerea gravă adusă onoarei şi demnităţii persoanei, afectarea gravă a prestigiului profesional al reclamantului, precum şi a personalităţii sale morale, aspecte deja analizate în sensul îndeplinirii criteriilor expuse), limitarea nivelului daunelor morale la suma de 20.000 RON apare în mod evident ca o fractură logică în întreg ansamblul raţionamentelor logico-juridice;

- în raport de soluţia de achitare pronunţată prin decizia definitivă nr. 364/A din data de 29 aprilie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, dată în dosarul nr. x/2018, precum şi de modalitatea concretă a săvârşirii faptelor culpabile de către intimatul pârât B., examinate pe larg de ambele instanţe, soluţia instanţei de apel este contradictorie.

Ca atare, solicită admiterea recursului şi casarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată şi majorată.

2) Recursul formulat de pârâtul B.

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în esenţă, recurentul-pârât a susţinut următoarele:

- motivarea instanţei de apel nu răspunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ.

- instanţa de apel doar a reiterat motivele reţinute de către prima instanţă în ceea ce priveşte îndeplinirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale;

- prin luările sale de poziţie în presă nu a urmărit să o denigreze pe recurenta-reclamantă, ci doar a vrut să facă o expunere a împrejurărilor în care a decedat fiul său, motiv pentru care nu a depăşit limitele libertăţii de exprimare;

- partea adversă nu a dovedit în ce a constat prejudiciul moral pe care pretinde că l-a suferit;

- curtea de apel nu a ţinut cont de faptul că împotriva martorei C. a formulat plângere penală pentru mărturie mincinoasă, motiv pentru care declaraţia acesteia trebuia cenzurată;

- primul ziar care i-a solicitat o expunere a celor întâmplate, imediat după cele prezentate la posturile naţionale, a fost cel local - "D."; ulterior cele arătate au fost preluate şi de ziarul "E.", pe 3 octombrie 2013, din proprie iniţiativă şi nu la solicitarea sa, aşa cum susţine partea adversă;

- se insinuează că ar fi recunoscut, prin declaraţia notarială care se află la dosar, că ar fi iniţiatorul acestor demersuri; declaraţia notarială se referă la faptul că ceea ce a precizat în ziarul "D." sunt relatări ale fratelui celui decedat şi nu propriile concluzii sau păreri;

- recurenta-reclamantă nu a probat problemele de sănătate cu privire la care aceasta a susţinut că i-au fost cauzate de stres intens, iar instanţele anterioare nu au luat în considerare consecinţele stresului în ceea ce priveşte sănătatea sa şi a soţiei sale;

- curtea de apel a constatat în mod neadevărat că a transmis către presă articole cu caracter defăimător la adresa recurentei-reclamante, când în realitate nu a făcut decât să răspundă solicitărilor mass-media, iar toate articolele din presă au fost solicitate de reporteri şi alţi specialişti.

În dezvoltarea criticilor formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, a arătat că:

- nu sunt incidente dispoziţiile art. 1349 şi de art. 1357 C. civ.

- nu au fost dovedite prejudiciul cert, fapta ilicită şi nici legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu;

- partea adversă nu a dovedit în ce măsură articolele din mass-media i-au afectat sănătatea, imaginea personală şi profesională în societate.

I.6. Apărările formulate în cauză

1) Întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă A. la recursul declarat de recurentul-pârât

În termen legal, recurenta-reclamantă a depus întâmpinare la recursul declarat de pârât, combătând susţinerile părţii adverse şi solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia decizia din apel nu ar fi motivată, recurenta-reclamantă a susţinut că, din analiza motivării, rezultă fără dubiu că instanţa de apel a analizat aspectele invocate atât de pârât, cât şi de reclamantă, reţinând motivat incidenţa dispoziţiilor art. 1349, art. 1357, art. 252, art. 253 C. civ.

Referitor la susţinerile recurentului-pârât cu privire la analiza declaraţiei martorei C., precum şi analiza conţinutului articolelor publicate în presă la solicitarea expresă a recurentului-pârât, asumată prin declaraţia autentică ataşată la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă a învederat că aceste aspecte nu pot fi subsumate dispoziţiilor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ci vizează netemeinicia hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că partea adversă a criticat decizia recurată pe motiv că s-ar fi aplicat greşit dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 C. civ., care reglementează elementele răspunderii civile delictuale.

Şi acest motiv este nefondat, în opinia recurentei-reclamante, întrucât recurentul-pârât îşi exprimă nemulţumirea pe fondul soluţiei, aspect ce excede criticilor invocate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 C. proc. civ.

2) Întâmpinarea formulată de recurentul-pârât B. la recursul declarat de recurenta-reclamantă

Recurentul-pârât, în termen legal, la data de 9 ianuarie 2023 a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, recurentul-pârât a prezentat istoricul cauzei şi a anexat acesteia un set de înscrisuri.

I.7. Răspunsul la întâmpinare

În termen legal, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea recurentului-pârât, solicitând să se constate caracterul nefondat al apărărilor formulate de către acesta.

Recurentul-pârât nu a depus răspuns la întâmpinarea recurentei-reclamante.

I.8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 iunie 2023, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 3671 din data de 27 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data 07 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prealabil examinării propriu-zise a criticilor de nelegalitate formulate de părţi, Înalta Curte constată că demersul judiciar, astfel cum a fost configurat prin cererea introductivă de instanţă şi supus judecăţii instanţelor de fond, are ca obiect acţiunea în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, prin care reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata daunelor morale pentru repararea prejudiciului adus drepturilor sale nepatrimoniale la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine.

Fapta prejudiciabilă afirmată, constituind cauza juridică a litigiului pendinte, este reprezentată de următoarele acţiuni: afişarea în locuri publice de materiale denigratoare, transmiterea unor scrisori către un număr de 14 colegi medici, de asemenea, cu conţinut denigrator, transmiterea către presă a unor articole cu caracter defăimător, acte de urmărire/intimidare cu caracter repetat.

Soluţionând cererea cu care a fost învestită, prima instanţă a reţinut ca dovedită o singură faptă dintre cele afirmate prin cererea de chemare în judecată, respectiv implicarea directă a pârâtului în apariţia materialului din presa locală cu titlul "O acuz pe psihiatra A. nu doar de malpraxis, ci şi de crimă."; aceasta este singura faptă cu caracter ilicit imputabilă pârâtului, faptă recunoscută expres de pârât, respectiv inducerea, prin intermediul media, a ideii că reclamanta a săvârşit o crimă, cu toate că un proces penal exista în plină desfăşurare. Prin urmare, a admis în parte cererea formulată de reclamantă şi a obligat pe pârât la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON cu titlu de reparaţie a prejudiciului moral, urmând ca acelaşi pârât să publice hotărârea, pe cheltuiala sa, într-un ziar de circulaţie locală, precum şi să-i plătească reclamantei suma de 3.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentinţa primei instanţe a fost atacată cu apel atât de către reclamanta A., cât şi de către pârâtul B., criticile aduse acesteia privind, pe de o parte, modul în care instanţa de fond a reţinut în concret conţinutul elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale, iar, pe de altă parte, aprecierea cuantumului daunelor morale acordate.

Prin decizia atacată cu prezentul recurs, sentinţa primei instanţe a fost menţinută, instanţa de prim control judiciar concluzionând, în cadrul raţionamentului deductiv, că în mod corect prima instanţă a apreciat că nu a fost respectat echilibrul între drepturile reclamantei la onoare, reputaţie, propria imagine şi libertatea de exprimare, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

A mai concluzionat instanţa de apel că suma de 20.000 RON este proporţională şi reprezintă un remediu eficient pentru repararea prejudiciului moral cauzat apelantei-reclamante, fiind în măsură să-i confere acesteia o satisfacţie echitabilă, în operaţiunea de cuantificare a daunelor morale avându-se vedere suferinţa reclamantei pe plan moral, social şi profesional, prejudiciul de imagine cauzat, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care pentru acordarea despăgubirilor morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate.

Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de ambele părţi.

Recursul reclamantei a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta invocând, în esenţă, prin critica de nelegalitate formulată, motivarea contradictorie a soluţiei instanţei de apel.

Recursul pârâtului a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin criticile concrete de nelegalitate invocându-se în esenţă: nemotivarea soluţiei adoptate de instanţa de apel şi antrenarea nelegală a răspunderii civile delictuale, întrucât nu au fost dovedite condiţiile referitoare la fapta ilicită, prejudiciu şi legătura de cauzalitate.

II.1. Luând în examinare recursul formulat de reclamanta A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se susţine motivarea contradictorie a soluţiei instanţei de apel, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia.

Prin criticile subsumate acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel, deşi a reţinut faptul că articolele publicate în presa argeşeană prejudiciază onoarea reclamantei şi dreptul la propria imagine, cu ocazia aprecierii modului de stabilire a întinderii prejudiciului a aplicat o atenuare a răspunderii civile delictuale.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin urmare, viciile motivării unei hotărâri, în sensul acestui text legal, se referă la lipsa motivării, la motivarea inexactă ori motivarea insuficientă, hotărârea fiind casabilă, prin prisma acestui motiv de recurs, dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară, când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii iar din altele netemeinicia acestora şi, în consecinţă, se exclud reciproc, când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte observă că în baza unui raţionament juridic corect, logic şi convingător, iar nicidecum afectat de viciul contradictorialităţii considerentelor, instanţa de apel a statuat, la momentul aprecierii modului de stabilire a întinderii prejudiciului moral, că atunci când se încalcă atribute ale personalităţii umane ale victimei, evaluarea exactă, în bani, a daunelor morale nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere şi prin raportare la elementele de fapt.

Or, daunele morale, prin natura lor, sunt menite să acopere un prejudiciu pur subiectiv, adică să ofere o justă compensaţie pentru suferinţele morale provocate unei persoane.

Astfel, instanţa de apel s-a raportat la elementele de fapt, aspect care iese din sfera controlului de legalitate îngăduit instanţei de recurs, precum şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a stabilit un raport de proporţionalitate între cuantumul daunelor morale acordate şi suferinţa provocată reclamantei prin fapta pârâtului, pronunţându-se în echitate sub aspectul cuantumului.

Prin urmare, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, că motivarea instanţei de prim control judiciar îndeplineşte exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., şi principiile jurisprudenţiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul de a avea putere de convingere, prin aceea că este corectă, clară, precisă şi necontradictorie; considerentele instanţei de apel cu privire la faptul că "(...) expresiile folosite în cuprinsul celor două articole prin care se insinuează publicului lipsa de profesionalism, incorectitudinea reclamantei, caracterul nedemn pentru exercitarea profesiei de medic, depăşesc limita stabilită de lege (alin. (6) al art. 30 din Constituţie), în sensul că prejudiciază demnitatea, onoarea reclamantei şi dreptul la propria imagine, dincolo de doza de exagerare sau de provocare permisă în asemenea situaţii." nu vin în contradicţie cu cele referitoare la aprecierea cuantumului prejudiciului, ci, dimpotrivă, acestea din urmă sunt de natură să explice raţionamentul ce a stat la baza soluţiei adoptate; instanţa de apel prezintă în cuprinsul motivării, într-o manieră logică şi necontradictorie, argumentele pe care le-a avut în vedere atunci când a menţinut sentinţa apelată şi a înlăturat criticile aduse acesteia prin motivele de apel.

Astfel, după ce a sintetizat motivele de apel formulate de ambele părţi, instanţa le-a analizat, pe fiecare în parte şi, reţinând că este învestită cu o acţiune în răspundere civilă delictuală, pe calea căreia se invocă încălcarea drepturilor personalităţii, a considerat, în acord cu opinia judecătorului fondului, că, în cauză, se verifică incidenţa răspunderii civile delictuale, câtă vreme nu a fost respectat echilibrul între drepturile reclamantei la onoare, reputaţie şi la propria imagine, pe de o parte, şi libertatea de exprimare, pe de altă parte, iar suma de 20.000 RON constituie o satisfacţie suficientă şi echitabilă şi reprezintă un remediu eficient pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamantei.

Instanţa devolutivă a subliniat că în operaţiunea de cuantificare a daunelor morale a avut în vedere suferinţa reclamantei pe plan moral, social şi profesional, precum şi prejudiciul de imagine cauzat şi a făcut referire la jurisprudenţa instanţei supreme, dar şi la principiile rezultate din jurisprudenţa instanţei europene în materia daunelor morale, referitoare la statuarea în echitate şi la păstrarea raportului rezonabil de proporţionalitate între despăgubiri şi paguba suferită, aşa încât, fără a fi o sursă de îmbogăţire pentru victimă, sumele acordate să acopere prejudiciul de imagine suferit.

Astfel, rezultă cu evidenţă din cele mai sus reţinute că instanţa de apel a făcut o analiză judicioasă cu privire la faptele imputate pârâtului ca fiind de natură a aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, luând în considerare toate aspectele esenţiale ale cauzei, susţinerile recurentei-reclamante, în sensul că a fost aplicată o atenuare a răspunderii civile delictuale, fiind nefondate.

Pretinzând, prin motivele de recurs, că limitarea nivelului daunelor morale la suma de 20.000 RON apare ca o fractură logică în raţionamentul logico-juridic al instanţelor de fond care au admis faptul că prejudiciul suferit de reclamantă este suficient de grav, recurenta-reclamantă îşi exprimă, de fapt, nemulţumirea faţă de modul în care instanţele fondului au analizat şi interpretat situaţia de fapt. Or, împrejurarea că recurenta-reclamantă este nemulţumită de concluzia la care a ajuns instanţa de apel nu echivalează cu o motivare contradictorie, în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., şi nu justifică incidenţa în cauză a acestui caz de casare.

În consecinţă, Înalta Curte reţinând că susţinerile subsumate motivului de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei.

II.2. Luând în examinare recursul formulat de pârâtul B. întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine, de asemenea, caracterul nefondat al acestuia.

Prin criticile circumscrise acestor teze de casare, recurentul-pârât susţine nemotivarea soluţiei instanţei de apel, respectiv că, printr-o motivare care nu răspunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ., i-a antrenat în mod nelegal răspunderea delictuală, în condiţiile în care nu au fost dovedite condiţiile referitoare la fapta ilicită, prejudiciu şi legătura de cauzalitate.

Printr-o primă critică, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că instanţa de apel doar a reiterat motivele instanţei de fond în ceea ce priveşte îndeplinirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale şi a apreciat că pârâtul " pentru afirmaţia făcută în presa locală că reclamanta A. "se face vinovată de crimă în ceea ce priveşte decesul fiului meu, nu de malpraxis".

Înalta Curte observă, însă, că instanţa de apel, pe baza probatoriului administrat în cauză, a analizat punctual faptele de săvârşirea cărora a fost acuzat pârâtul şi anume: afişarea în locuri publice a materialelor denigratoare la adresa reclamantei, transmiterea scrisorilor cu conţinut denigrator către mai mulţi colegi ai reclamantei, transmiterea presei a articolelor cu caracter defăimător, exercitarea de acte de urmărire/intimidare cu caracter repetat. În urma analizei detaliate a fiecărei fapte, instanţa de apel a reţinut că pârâtul se face vinovat doar pentru afirmaţiile defăimătoare care au apărut în presă, concluzionând că aspectele concrete imputate reclamantei (referitoare la modalitatea în care aceasta şi-a desfăşurat activitate de medic şi care ar fi avut consecinţe pe plan profesional) ar trebui să aibă o bază factuală, nereprezentând judecăţi de valoare ce nu trebuie dovedite în niciun fel; or, în presă nu s-a făcut referire la nicio bază factuală pentru acuzaţiile aduse reclamantei, în situaţia în care prin decizia penală nr. 364/A/29.04.2021 a Curţii de Apel Piteşti, aceasta a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu privire la decesul fiului pârâtului.

Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine, prin raportare la argumentele expuse de recurentul-pârât în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că decizia recurată nu respectă exigenţele care rezidă din prevederile art. 425 C. proc. civ.

În realitate, instanţa de apel a prezentat în cuprinsul deciziei atacate propriile argumente, argumente care relevă raţionamentul de ordin factual şi juridic care a stat la baza soluţiei adoptate, dezlegarea dată de instanţa de apel problemelor de drept deduse judecăţii fiind pe deplin şi coerent susţinută de considerente, iar soluţia adoptată este în concordanţă cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu normele legale incidente în cauză.

În ceea ce priveşte aserţiunile recurentului-pârât referitoare la analiza declaraţiei martorei C., precum şi la analiza conţinutului articolelor publicate în presă la solicitarea sa asumată prin declaraţia notarială depusă la dosar, expuse în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, câtă vreme prin acestea se aduc în discuţie aspecte ce vizează situaţia de fapt.

Verificarea şi aprecierea chestiunilor de fapt constituie atribute ale instanţelor de fond, ele neputând fi reapreciate în recurs, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 483 alin. (3) C. proc. civ., din cuprinsul cărora rezultă că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, temeinicia hotărârilor neputând fi verificată.

Nefondată este şi critica, circumscrisă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurentul-pârât susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1349 şi art. 1357 C. civ., pretinzând că nu se găseşte în situaţia prevăzută de aceste texte de lege, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu).

Verificarea legalităţii hotărârii, sub aspectul pretins, al întrunirii cerinţei referitoare la existenţa unei fapte ilicite a pârâtului aptă să angajeze răspunderea civilă delictuală a acestuia, presupune, pentru faza procesuală a recursului, să se stabilească dacă la situaţia de fapt, aşa cum a fost ea determinată de instanţele fondului, pe baza probelor administrate, a fost corect aplicată legea.

Or, pornind de la elementele de fapt care au fost deja determinate de instanţele de fond, Înalta Curte reţine că decizia din apel a constatat, ţinând seama de specificul faptei ilicite reclamate - atingerea demnităţii, onoarei, reputaţiei, imaginii reclamantei prin afirmaţii denigratoare, defăimătoare aduse de pârât şi care au apărut în presă, cu depăşirea libertăţii de exprimare - că expresiile folosite în cuprinsul celor două articole depăşesc limita rezonabilă de proporţionalitate.

Astfel, instanţa de apel, în mod judicios a observat şi integrat în logica argumentativă împrejurarea că expresiile folosite în cadrul articolelor de presă au depăşit limita stabilită de lege, prejudiciind demnitatea, onoarea reclamantei şi dreptul la propria imagine. A mai reţinut că judecăţile de valoare nu trebuie să devieze în zona insultelor şi injuriilor, sub pretextul că nu se pretează la demonstrarea exactităţii lor, expresiile utilizate fiind polemice şi constituind un atac repetat la persoana reclamantei.

Mai notează Înalta Curte că, în raport de obiectul material şi juridic al acţiunii pendinte de acordare a daunelor morale ca urmare a încălcării unui drept personal nepatrimonial, poate fi prezumată ca certă doar existenţa unui prejudiciu, nu şi întinderea lui.

Or, având în vedere natura neeconomică a prejudiciului moral, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că, întrucât acesta, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se menţine la nivelul trăirilor psihice, daunele morale fiind extranee realităţilor materiale, nu există criterii precise pentru cuantificarea lor. Aşa fiind, problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată care trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă.

Chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să stabilească dacă şi în ce cuantum o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs. Ca urmare, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate material.

Totodată, indemnizarea victimei nu trebuie să fie una speculativă, ci să reprezinte o reparare suficientă a drepturilor sale încălcate, cuantumul acesteia urmând în mod necesar a fi raportat şi la atitudinea adoptată de pârât atât la momentul săvârşirii faptelor ilicite, cât şi la alte circumstanţe factuale relevante.

Înalta Curte observă că, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite pentru prejudiciul cauzat, instanţa de apel a avut în vedere suferinţa reclamantei pe plan moral, social şi profesional, prejudiciul de imagine cauzat prin fapta pârâtului - folosirea expresiilor jignitoare şi depăşirea unei relatări obiective.

Faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte constată că nici recursul formulat de recurentul-pârât nu este fondat, motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. nefiind incidente în cauză şi nejustificând solicitarea de desfiinţare a hotărârii atacate, de rejudecare a cauzei şi de respingere a cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs invocate de părţi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 3671 din data de 27 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Înalta Curte nu poate primi solicitarea formulată de recurenta-reclamantă, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 3500 RON, reprezentând onorariu de avocat, întrucât aceasta se află în culpă procesuală prin respingerea propriei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 3671 din data de 27 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 noiembrie 2023.