Land ownership dispute: applicability of civil code usucapion vs. Land Registry Law tabular usucapion for possession commenced after Land Cadastre Law entry into force, and invalidity of private land transfer deed for revendication purposes.

Şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., a solicitat următoarele:

- să se dispună obligarea pârâţilor B. şi C. să îi lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, înscris în prezent în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x în favoarea pârâtului.

- să se dispună rectificarea înscrierilor în C.F. nr. x Baciu, în C.F. nr. x Cluj-Napoca şi în C.F. nr. x Cluj-Napoca, în sensul anulării în parte a încheierii de carte funciară nr. x/22.02.2008 şi radierii din cărţile funciare a dreptului de proprietate al pârâtului B. asupra terenului în suprafaţă de 1.576 m.p., şi anume:

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. la poziţia B1 din C.F. nr. x Cluj-Napoca (C.F. vechi nr. x), nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de I .576 m.p., de sub Al;

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. sub B1 din C.F. nr. x Cluj-Napoca (Baciu), nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1 .576 m.p., de sub Al;

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. din C.F. nr. x Baciu, nr. topo. x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1.576 m.p., de sub A+l .

- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, în favoarea reclamantei.

- să se dispună radierea dreptului de servitute de trecere constituit fără drept de către pârât în favoarea imobilului teren în suprafaţă de 1.576 m.p., asupra imobilului proprietatea subscrisei A.., înscris în C.F. nr. x, şi anume:

- radierea dreptului de servitute de trecere înscris sub B2 în C.F. nr. x Cluj-Napoca (C.F. vechi nr. x) constituit în favoarea imobilului de sub A+l, asupra imobilului înscris în C.F. nr. x;

- radierea dreptului de servitute de trecere înscris sub B2 în C.F. nr. x Cluj-Napoca (Baciu) constituit în favoarea imobilului de sub A+l, asupra imobilului înscris în C.F. nr. x, sub A+2;

- radierea dreptului de servitute de trecere înscris în favoarea lui B. din C.F. nr. x Baciu, nr. topo. x, constituit în favoarea imobilului de sub A+l asupra imobilului înscris în C.F. nr. x, sub A+2.

- să se constate nulitatea absolută, parţială a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/16.03.2020 de către notar F., în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, sub Al, nr. cadastral x.

- să se dispună radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., nr. cadastral x, de sub Al, a interdicţiei de înstrăinare şi grevare cu sarcini notata sub B4, precum şi a dreptului de ipotecă legală intabulat sub C1, înscrieri efectuate în temeiul Contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/16.03.2020 de către notar F. în favoarea pârâţilor D. şi E..

- să se constate nulitatea absolută, parţială a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/18.12.2020 de către notar F., în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, sub Al, nr. cadastral x.

- să se dispună radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., nr. cadastral x, de sub Al, a interdicţiei de înstrăinare şi grevare cu sarcini notată sub B6, precum şi a dreptului de ipotecă legală intabulat sub C2, înscrieri efectuate în temeiul Contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/18.12.2020 de către notar F. în favoarea pârâţilor D. şi E..

- să se dispună radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca a notarii de sub B5 a comunităţii legale de bunuri a pârâtului B. cu soţia C., în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., nr. cadastral x, de sub Al.

- să fie obligaţi pârâţii B. şi C., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor justificative care vor fi depuse la dosarul cauzei.

La data de 22 aprilie 2022, reclamanta A.. a formulat modificare de acţiune, prin care a arătat că înlocuieşte capetele de cerere 2 şi 3 cu următoarele:

2. să se dispună rectificarea înscrierilor în C.F. nr. x Baciu, C.F. nr. x Cluj-Napoca (fost 5433 Baciu) şi în C.F. nr. x Cluj-Napoca, în sensul anulării, în parte, a încheierilor de Carte funciară nr. x/2000 C.F. şi nr. x/22.02.2008 şi radierii din cărţile funciare a dreptului de proprietate al pârâtului B. asupra terenului în suprafaţa de 1.576 m.p., şi anume:

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. la poziţia Bl din C.F. nr. x Cluj-Napoca (C.F. vechi nr. x, respectiv 5433 Baciu), nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1.576 mp, de sub Al;

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. sub Bl. din C.F. nr. x Cluj-Napoca (Baciu)fosta 5433, nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1.576 m.p., de sub A1;

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. din C.F. nr. x Baciu, nr. topo. x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1.576 m.p., de sub A+l.

3. să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii într-o nouă Carte funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, în favoarea reclamantei.

A menţinut celelalte capete de cerere precum şi motivele expuse în cererea iniţială.

Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.., să se constate dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1576 m.p. având nr. cad. x înscrisă în C.F. nr. x Cluj-Napoca, calitate de proprietar tabular având reclamantul.

Prin încheierea civilă din data de 07 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia conexităţii dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca cu dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj şi s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cauzele conexate este instanţa superioară, respectiv Tribunalul Cluj.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 348/2022 din 16 iunie 2022 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin lichidator judiciar G., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E. şi, în consecinţă:

Pârâţii B. şi C. au fost obligaţi să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, înscris în prezent în C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x.

S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. nr. x Baciu, C.F. nr. x Cluj-Napoca şi C.F. nr. x Cluj-Napoca, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului B., asupra terenului în suprafaţă de 1.576 m.p., şi anume:

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului B. la poziţia B1 din C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1.576 mp, de sub A1;

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului B. sub B1 din C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1.576 m.p., de sub A1;

- radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului B. din C.F. nr. x Baciu, cu nr. topo. x, cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1.576 m.p., de sub A1.

S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii în C.F. nr. x a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, în favoarea reclamantei.

S-a dispus radierea dreptului de servitute de trecere constituit în favoarea imobilului teren în suprafaţă de 1.576 m.p., asupra imobilului proprietatea reclamantei, înscris în C.F. nr. x, şi anume:

- radierea dreptului de servitute de trecere înscris sub B2 în C.F. nr. x Cluj-Napoca constituit în favoarea imobilului de sub A+1, asupra imobilului proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. x;

- radierea dreptului de servitute de trecere înscris sub B2 în C.F. nr. x Cluj-Napoca constituit în favoarea imobilului de sub A+l, asupra imobilului proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. x, sub A+2;

- radierea dreptului de servitute de trecere înscris în C.F. nr. x Baciu, nr. topo. x, constituit în favoarea imobilului de sub A+l asupra imobilului proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. x, sub A+2.

S-a constatat nulitatea absolută, parţială a contractului de ipotecă imobiliară autentificat prin încheierea nr. 1080/16.03.2020 a BIN F., în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x.

S-a dispus radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., cu nr. cadastral x, a interdicţiei de înstrăinare şi grevare cu sarcini notata sub B4, precum şi a dreptului de ipotecă legală intabulat sub C1, în favoarea pârâţilor D. şi E..

S-a constatat nulitatea absolută, parţială a contractului de ipotecă imobiliară autentificat prin încheierea nr. 3448/18.12.2020 a BIN F., în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x.

S-a dispus radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., cu nr. cadastral x, a interdicţiei de înstrăinare şi grevare cu sarcini notata sub B6, precum şi a dreptului de ipotecă legală intabulat sub C2, în favoarea pârâţilor D. şi E..

S-a dispus radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca a notării de sub B5, a comunităţii legale de bunuri a pârâtului B. cu soţia C., în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.576 m.p., cu nr. cadastral x.

S-s respins cererea având ca obiect anularea în parte a încheierilor de carte funciară nr. x/2000 şi nr. y/2008.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta A..

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 36/A/2023 din 02 februarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B., împotriva deciziei civile nr. 348/2022 din 16.06.2022 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2021.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 36/A/2023 din 02 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă au declarat recurs pârâţii B. şi C..

Prin cererea de recurs, întemeiată pe ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) şi 8) din C. proc. civ., recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

În dezvoltarea acestor motive, recurenţii au susţinut, în esenţă, că în soluţionarea cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că legea aplicabilă pretenţiei deduse judecăţii este C. civ. şi nu Decretul-lege nr. 115/1938; că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de către art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, dând eficienţă, în mod eronat, dispoziţiilor art. 563 alin. (1) din C. civ.

După expunerea situaţiei de fapt, au apreciat recurenţii că întregul raţionament juridic al instanţei este eronat, în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, a dispoziţiilor art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 precum şi ale art. 563 alin. (1) din C. civ., rezultând de aici şi o neaplicare a deciziei nr. 86/2007 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii.

Astfel, au învederat că art. 60 din Legea nr. 7/1996 stabileşte că acţiunilor întemeiate inclusiv pe dispoziţiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, în curs de judecată la intrarea în vigoare a legii, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate.

Totodată, au susţinut că raţionamentul instanţei este greşit, întrucât Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare în anul 2000, anul la care trebuie să se facă raportarea, din perspectiva începutului posesiei asupra suprafeţei de teren de 1576 mp, prevede la art. 72 alin. (2) că, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, dispoziţiile Decretului-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare.

Legea nr. 7/1996 nu conţine reglementări proprii cu privire la uzucapiune, iar lucrările cadastrale şi registrele de publicitate imobiliară nu sunt finalizate la nivelul judeţului Cluj nici în prezent, cu atât mai puţin în anul 2000, sens în care susţinerea că posesia începută de reclamantul B. în anul 2000 ar fi situată temporal ulterior Decretului-lege nr. 115/1938 este, în mod cert, greşită.

În acelaşi sens, este şi decizia nr. 86/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care menţionează, între altele, că, în absenţa unor dispoziţii cu caracter tranzitoriu, care să stabilească raportul dintre legea veche (normele cuprinse în art. 27 şi 28 din Decretul-lege nr. 115/1938) şi legea nouă (prevederile C. civ. referitoare la uzucapiune), trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3) cu referire la art. 56 alin. (1) şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată".

Sub acest aspect este de reţinut că prin art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, s-a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea Decretul-lege nr. 115/1938, iar, în conformitate cu dispoziţia alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii ţări intervine şi abrogarea acestui decret. Din această dispoziţie a Legii nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul generalul al cadastrului şi al publicităţii imobiliare, rezultă astfel neîndoielnica voinţă a legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecinţa incidenţei, în continuare, a vechilor dispoziţii ale Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciară.

Tot astfel, în actuala reglementare, ca urmare a modificării ce i s-a adus prin titlul XII din Legea nr. 247/2005, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, prevede că în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1942 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din Vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărţi, cu respectarea şi în condiţiile dispoziţiilor prezentei legi.

Aşa fiind, în raport cu conţinutul ce s-a dat succesiv articolului sus-menţionat, se impune să se considere că numai înscrierile ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 vor trebui făcute cu respectarea prevederilor acestei legi. De aceea, se impune să se reţină că în timp legea veche (Decretul-lege nr. 115/1938) ultraactivează în întregul ei.

În continuare, recurenţii au învederat că odată lămurit temeiul juridic, trebuie analizat dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, respectiv dacă s-a împlinit termenul de 10 ani pentru posesie şi dacă aceasta a fost exercitată cu bună credinţă.

În ceea ce priveşte posesia de 10 ani exercitată asupra suprafeţei de teren de 1576mp, pe lângă faptul ca este o chestiune care ţine de starea de fapt şi nu poate face obiectul controlului judiciar în recurs, este şi un aspect care nu a fost contestat de către părţile în litigiu şi nici nu a fost criticat de către instanţa de judecată.

Instanţa de apel a reţinut însă, în mod greşit, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1897 C. civ., în condiţiile în care trebuia reţinut art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Buna-credinţă nu se analizează raportat la nevalabilitatea titlului şi la norma legală încălcată, aspecte care exista ab initio pentru a discuta despre aplicabilitatea art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Contrar opiniei instanţei, buna-credinţă trebuie analizată în relaţie cu posesia şi presupune ca cel care stăpâneşte bunul să aibă convingerea că o face în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate.

Or, reţinerea instanţei lansează o prezumţie (absolută) de rea-credinţă în sarcina recurentului B., bazată pe obligaţia de cunoaştere a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 şi duce la imposibilitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Legiferarea acestui caz de uzucapiune de către legiuitor a avut în vedere exact corectarea situaţiilor cum este cea în cauză. Curăţarea, vindecarea titlului nevalabil, înscris în cartea funciară, se poate realiza prin trecerea timpului prin exercitarea unei posesii de buna-credinţă asupra bunului înscris.

De asemenea, subliniază faptul că ambele părţi au avut reprezentarea transferului dreptului de proprietate, respectiv de ieşire din patrimoniul intimatei a suprafeţei de teren de 1576 mp, acest aspect fiind demonstrat de pasivitatea intimatei ulterior încheierii celor două convenţii din anul 2000.

Arată că practica fostului Tribunal Suprem, actuală şi acum în materia analizată, menţionează că dacă titularul unui drept real imobiliar înscris în cartea funciară în temeiul unui act nevalabil a exercitat cu buna-credinţă, timp de 10 ani, posesia corespunzătoare acelui drept, el dobândeşte pe cale de uzucapiune dreptul real intabulat în favoarea sa în cartea funciară. O asemenea uzucapiune are ca efect ştergerea viciilor titlului de dobândire, consolidând starea de aparentă creată prin înscrierea făcută pe baza unui titlu nevalabil.

Aceasta uzucapiune se produce cu efect retroactiv, în sensul ca titularul dreptului real imobiliar înscris în cartea funciară în temeiul unui titlu nevalabil îşi va vedea situaţia juridică consolidată, chiar de la data înscrierii făcute în favoarea sa, ca şi când aceasta înscriere s-ar fi făcut în temeiul unui titlu valabil (Decizia 493/1968 a fostului Tribunal Suprem).

Ca atare, interpretarea şi analizarea corecta a bunei-credinţe trebuia realizată în raport cu posesia exercitată asupra suprafeţei de teren de 1576 mp timp de 10 ani de la momentul înscrierii în cartea funciară şi nu raportat la titlul nevalabil; dispoziţia legală încălcată la momentul înscrierii în cartea funciară devine practic irelevantă datorită înscrierii dreptului timp de 10 ani în cartea funciara, pasivitatea oricărei persoane care ar fi putut contesta înscrierea în cartea funciara fiind sancţionată de către legiuitor.

Recurenţii au învederat că nu se poate susţine că recurentul deţine fără drept terenul, întrucât actul adiţional nu s-ar fi încheiat în formă autentică, întrucât, în realitate, posesia a fost transferată în temeiul convenţiei din 23.05.2000. Ca atare, promovarea unei acţiuni în revendicare de către intimata nu poate fi primită. Obligaţia încheierii ulterioare a unui contract autentic de vânzare-cumpărare aparţine ambelor părţi şi nu doar recurentului B., aşa cum pare să se desprindă din motivarea instanţei care, admiţând acţiunea în revendicare tinde să sancţioneze recurentul făcând abstracţie de raporturile părţilor.

Practic, potrivit contractelor încheiate între părţi, recurentul şi-a îndeplinit integral obligaţiile izvorâte din aceste acte juridice, inclusiv de plată a preţului, singura care nu şi-a executat integral obligaţiile contractuale este tocmai intimata, care a omis să transfere dreptul de proprietate asupra terenului; iar acţiunea în revendicare se grefează exact pe aceasta vina contractuală. Prin urmare, acţiunea în revendicare are la bază conduita culpabilă a A.., care nu şi-a executat integral obligaţiile şi doreşte ca, pe lângă preţ, să redobândească şi dreptul de proprietate asupra terenului.

Consideră aşadar, că instanţa de apel nu a analizat cu atenţie demersul procesual al intimatei din perspectiva temeiului juridic al cererii de chemare în judecată şi a situaţiei dintre părţi.

Totodată, arată că, analizând dispoziţiile art. 563 din C. civ. şi chestiunile invocate de către intimată, se poate observa, cu uşurinţă, că aceste condiţii nu sunt îndeplinite. Recurentul nu deţine fără drept posesia asupra suprafeţei de teren de 1576 mp. Aceasta i s-a transferat odată cu încheierea actului adiţional la contractul din 30.12.1999, conform art. 1.5 din contractul iniţial

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A.., prin lichidator judiciar G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, în ce priveşte recurenta C., ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active, cu privire la motivele de recurs invocate în raport de cererea înregistrată, în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, precum şi anularea recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) coroborat cu art. 488 din C. proc. civ., cu referire la motivele de casare de la art. 488 alin. (1) punctul 6) şi punctul 8) din C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat să se respingă recursul ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei civile nr. 36/A/02.02.0023 a Curţii de Apel Cluj pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În primul rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că instanţele devolutive au fost învestite cu soluţionarea dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, care avea ca obiect acţiunea în revendicare, radiere înscrieri în cartea funciară şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de ipotecă, cerere formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E..

De asemenea, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta A.., prin care s-a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1576 m.p. având nr. cad. x înscrisă în C.F. nr. x Cluj-Napoca, ca efect al uzucapiunii.

În conformitate cu cadrul procesual stabilit, conform actelor de învestire ale instanţelor de judecată, recurenta C. a dobândit calitatea procesuală pasivă numai în acţiunea în revendicare (dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj), aceasta neavând calitate procesuală activă în acţiunea în constatarea uzucapiunii, care a format obiectul dosarului nr. x/2020

Cadrul procesual, aşa cum a fost conturat în faţa primei instanţe, nu a fost contestat de către niciuna dintre părţi nici în faţa instanţei de apel şi nici în faţa instanţei de recurs.

Prin urmare, în calea de atac extraordinară, C. are calitate procesuală şi poate formula critici numai cu privire la modul de soluţionare al acţiunii în revendicare (dosarul nr. x/2021).

Chiar dacă aceasta a formulat un memoriu comun cu B., instanţa supremă poate primi şi analiza numai criticile formulate de recurentă, sub aspectul modului de soluţionare al acţiunii în revendicare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu a fost contestat acest aspect în calea de atac extraordinară de către recurentă, împrejurare faţă de care nu se impune analizarea lipsei calităţii procesuale active a acesteia, prin mijlocul procedural al invocării excepţiei procesuale. În realitate, se impune doar identificarea şi analizarea criticilor, care pot fi invocate de către recurentă, prin raportare la reperele fixate de către părţi, în virtutea principiului disponibilităţii.

În al doilea rând, se evidenţiază faptul că recurentul B. are calitate procesuală şi poate formula critici atât cu privire la modul de soluţionare al acţiunii în revendicare (dosarul nr. x/2021), cât şi cu privire la acţiunea în constatarea uzucapiunii (dosarul nr. x/2005).

În al treilea rând, în conformitate cu art. 494 cu referire la art. 477 alin. (1) din C. proc. civ., se vor avea în vedere limitele recursului, aşa cum au fost stabilite de către părţi, prin memoriul formulat. Astfel, modalitatea de soluţionare a celorlalte capete de cerere, care au fost tranşate de către instanţele devolutive au intrat în puterea lucrului judecat, ca efect al neexercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenţii, se constată că s-a susţinut incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) şi 8) din C. proc. civ.

Motivul de recurs - art. art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ.- este invocat pur formulat, nefiind indicate nemulţumirile recurenţilor cu privire la considerentele instanţei de apel.

În realitate, recurenţii sunt nemulţimiţi de modalitatea de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, a art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, precum şi a dispoziţiilor art. 563 alin. (1) din C. civ., critici care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

I. Cu privire la cererea înregistrată în dosarul nr. x/2020, vizând constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafaţă de 1576 mp, prin uzucapiune, fundamentată pe dispoziţiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, recurentul B. susţine că instanţa de apel, în mod greşit, a statuat ca fiind aplicabile prevederile vechiul C. civ. în materia uzucapiunii, respectiv art. 1897 C. civ., fiind incidente dispoziţiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 referitoare la uzucapiunea tabulară.

Această critică este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Plecând de la situaţia premisă, aşa cum a fost stabilită de către instanţele devolutive şi necontestată de către recurent, respectiv împrejurarea că posesia a început în anul 2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relevă că, în raport de momentul temporal menţionat, sunt incidente în cauză dispoziţiile vechiul C. civ. în materie de uzucapiune, condiţiile de fond ale uzucapiunii fiind guvernate de legea în vigoare la data începerii posesiei, neputând fi invocate dispoziţiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Astfel, la data naşterii raportului juridic, era în vigoare Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care a înlocuit regimul de publicitate imobiliară prin registre de transcripţiuni şi inscripţiuni şi pe cel prin cartea funciară. Acest act normativ nu a mai consacrat cazurile speciale de uzucapiune prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938.

În contextul în care, prevederile Legii nr. 7/1996, cu modificările ulterioare nu au reglementat în niciun fel prescripţia achizitivă în sistem de carte funciară, în privinţa posesiilor începute după intrarea în vigoare a acestei legi, este aplicabilă uzucapiunea de drept comun, reglementată de C. civ., aşa cum în mod corect, au reţinut instanţele devolutive.

Pornind de la principiul retroactivităţii efectelor uzucapiunii (coborând în timp până la data la care aceasta a început) şi de la regula de aplicabilitate generală, potrivit căreia verificarea îndeplinirii condiţiilor uzucapiunii se supune normelor juridice în vigoare la data la care posesorul a început să prescrie achizitiv, în doctrină, s-a mai susţinut că momentul la care trebuie să fie raportată data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 nu este acela al introducerii acţiunii având ca obiect constatarea împlinirii uzucapiunii şi a producerii efectelor sale, ci cel al începerii, respectiv al împlinirii termenului de prescripţie achizitivă.

Astfel, în teritoriile de carte funciară, pentru uzucapiunile începute şi împlinite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt aplicabile dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938, independent de promovarea ulterioară a cererii introductive, având ca obiect tocmai constatarea acestui fapt.

În cazul unei uzucapiuni începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 şi împlinite după acest moment, nici doctrina şi nici practica judiciară nu au avut un punct de vedere unitar. Unificarea practicii judiciare s-a realizat prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008). Prin această decizie s-a statuat că, în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.

Interpretând per a contario dispozitivul deciziei menţionate, ţinând cont şi de considerentele acesteia, concluzia firească este că, în situaţia prescripţiilor achizitive începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune sunt guvernate numai de dispoziţiile C. civ.

În acest sens, există şi reglementarea prevăzută în art. 60 din Legea nr. 7/1996, care normează că "Acţiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 şi 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate".

Această normă tranzitorie nu este incidentă în cauză, fiind neîntemeiată susţinerea recurentului, deoarece reglementează numai ipoteza acţiunilor aflate în curs de soluţionare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996.

O dovadă în plus, în sensul că art. 60 din Legea nr. 7/1996 a avut în vedere doar acţiunile în curs de judecată, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acestei legi, este modul în care s-a statuat de către instanţa supremă prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008).

Se impune precizarea că, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare, vor continua să fie făcute în aceste cărţi, cu respectarea şi în condiţiile Legii nr. 7/1996. Împrejurarea că înscrierile se vor efectua, totuşi, în vechile cărţi funciare nu trebuie să creeze îndoială cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 7/1996, deoarece vechile cărţi funciare constituie, temporar, doar suportul material al înscrierilor, până la momentul întocmirii noilor cărţi funciare. In plus, aşa cum rezultă chiar din cuprinsul textului legal, procedura de înscriere şi efectele înscrierilor vor fi cele prevăzute de Legea nr. 7/1996, în vigoare.

Soluţia aplicabilităţii unitare a noului sistem de publicitate imobiliară, pe teritoriul întregii ţări, se desprinde şi din reglementarea conţinută în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. Textul menţionat se referă la imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, precum şi la terenurile pentru care s-au emis titluri de proprietate în temeiul legilor funciare, prevăzând că, actele şi faptele juridice privind aceste imobile se vor înscrie în câte o carte funciară, pe baza documentaţiei cadastrale întocmite de o persoană fizică sau juridică autorizată potrivit legii.

Cu privire la lămurirea înţelesului prevederilor art. 72 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 7/1996, din interpretarea cărora recurentul susţine că, în regiunile de carte funciară, Decretul-lege nr. 115/1938 rămâne aplicabil până la definitivarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ, se evocă următoarele:

Aplicabilitatea temporară a sistemului anterior de publicitate imobiliară, prevăzută de art. 72 alin. (2) şi (3) din lege, trebuie înţeleasă în sensul că înscrierile efectuate în cărţile funciare existente anterior intrării în vigoare a legii noi, vor continua să producă efectele juridice prevăzute de legea veche, în vigoare la data înscrierii, şi nu în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, s-ar mai aplica dispoziţiile prevăzute de actele normative, care reglementează vechile sisteme de publicitate imobiliară.

In acest sens, este concludent art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, care prevede că:

"Înscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni, în cărţile funciare şi în cărţile de publicitate funciară, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor produce şi după această dată efectele prevăzute, cu excepţia cazurilor în care drepturile de proprietate şi celelalte drepturi reale au fost afectate în orice mod prin efectul legii".

Concluzia, care rezultă din examinarea acestor dispoziţii legale este că, pentru imobilele situate în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară, operate după această dată, precum şi efectele acestora sunt guvernate de dispoziţiile legii noi, indiferent dacă aceste înscrieri se efectuează în vechile cărţi funciare, sau în cele noi, întocmite conform art. 61 alin. (1).

Pentru considerentele expuse, fructificând criteriul debutului curgerii prescripţiei achizitive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relevă că sunt incidente demersului juridic dedus judecăţii, prevederile vechiul C. civ. privind uzucapiunea şi nu prevederile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Având în vedere că dispoziţiile privind uzucapiunea tabulară invocate de către recurent nu sunt aplicabile în litigiul pendinte, se constată că, în mod corect, instanţele devolutive au respins demersul judiciar formulat de către recurent.

Instanţa de recurs nu va analiza uzucapiunea de bună-credinţă de 10-20 de ani, consacrată de dispoziţiile art. 1897 din C. civ., întrucât excede obiectului litigiului, aşa cum a fost stabilit, de către recurent prin reperele fixate (obiect, cauză, temei juridic) în virtutea principiului disponibilităţii.

Cu privire la critica referitoarea la reaua-credinţă, se reţine că instanţa de apel a statuat, pe baza probatoriilor administrate în cauză, că recurentul nu a fost de bună-credinţă, deoarece a cunoscut viciile titlului său la momentul încheierii actului adiţional la contractul de vânzare-cumpărare. Stabilirea situaţiei de fapt este apanajul instanţelor devolutive şi reprezintă aspecte de netemeinicie, şi nu legalitate, motiv pentru care excede analizei instanţei de recurs.

Pentru toate argumentele expuse, va constata că nu sunt întemeiate criticile formulate de către recurent cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafaţă de 1576 mp, prin uzucapiune.

II. Cu privire la acţiunea în revendicare, care formează obiectul dosarului dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, recurenţii B. şi C. susţin că au fost aplicate, în mod greşit, dispoziţiile art. 563 alin. (1) din C. civ.

Potrivit art. 563 din C. civ. "(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. (2) Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel".

Pe fondul acţiunii în revendicare, se învederează că aceasta reprezintă acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar sau împotriva posesorului, care invocă un drept de proprietate asupra bunului posedat (în sensul de drept la restituirea efectivă în natură a imobilului).

Scopul declanşării acţiunii în revendicare îl constituie restituirea efectivă a bunului/sau echivalentului valoric al acestuia, în cazul în care bunul a pierit şi reintrarea acestuia în patrimoniul adevăratului proprietar.

Cel care declanşează litigiul invocă împrejurarea că are un drept de proprietate în patrimoniul său asupra imobilului litigios, în sensul de a obţine restituirea efectivă în natură a bunului. În practica judiciară, au apărut următoarele cazuri:

O primă situaţie este aceea în care ambele părţi prezintă câte un titlu cu privire la imobilul în litigiu. Într-o asemenea ipoteză, se va avea în vedere provenienţa titlurilor. Astfel:

- dacă ambele titluri provin de la acelaşi autor, iar numai unul dintre dobânditori şi-a înscris titlul său în cartea funciară, atunci acesta va avea câştig de cauză;

- dacă ambele titluri provin de la acelaşi autor, iar ambii dobânditori şi-au înscris titlurile în cartea funciară, atunci va avea câştig de cauză cel care şi-a înscris mai întâi titlul (qui prior tempore, potior iure);

- dacă ambele titluri provin de la acelaşi autor, iar niciunul dintre dobânditori nu şi-a înscris titlul său în cartea funciară, atunci va avea câştig de cauză cel al cărui titlu are data mai veche (explicaţia acestei soluţii constă în aceea că autorul nu mai putea înstrăina în mod valabil imobilul a cărui proprietate o transmisese în prealabil primului do­bân­ditor - nemo dat quod non habet), cu excepţia cazului când ambele părţi în litigiu produc ca titlu câte un testament redactat de aceeaşi per­soană şi având ca obiect acelaşi imobil, caz în care va câştiga legatarul din testamentul ulterior, întrucât ultimul legat l-a revocat pe cel anterior;

- dacă cele două titluri provin de la autori diferiţi, urmează a se com­para titlurile sau alte moduri de dobândire a proprietăţii pe care se înte­meiază drepturile autorilor, dându-se câştig celui al cărui autor avea un drept preferabil (fundamentul acestei soluţii este principiul nemo dat quod non habet).

b) A doua situaţie este aceea în care numai una dintre părţile în liti­giu are titlu sau se poate prevala de un alt mod de dobândire a pro­prie­tăţii.

Dacă într-o asemenea poziţie se află, în principiu, reclamantul, iar acţiunea în reven­di­care imobiliară se admite, fiind însă necesar, dacă este cazul, ca data titlului să fie anterioară datei la care pârâtul a intrat în posesia imo­bilului.

Dacă pârâtul este cel care are titlu sau invocă un alt mod de dobân­dire a proprietăţii, acţiunea în revendicare imobiliară se va respinge.

c) A treia situaţie este aceea în care niciuna dintre părţile în litigiu nu produce un titlu şi, desigur, nu se invocă uzucapiunea sau un alt mod originar de dobândire a proprietăţii.

Aplicând principiile enunţate, se evidenţiază următoarele:

Titlul de proprietate al intimatei A..

A.. este proprietara imobilului teren în suprafaţă de 1.576 mp, situat în Cluj - Napoca, Calea x nr. 179/B, judetul Cluj, acesta fiind dobândit în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi al H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat. În acest sens, la data de 26.01.2000 a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x/2334 de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru suprafaţa de teren de 34.109 mp, identificată conform Anexei.

Au fost îndeplinite formalităţile de publicitate imobiliară a dreptului său de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 1.576 mp, acesta fiind înscris iniţial în C.F. nr. x Baciu (parte a imobilului de 34.109 mp), iar ulterior dezmembrării a fost intabulat în C.F. nr. x Baciu, conform celor relevate la sectiunea B.

Reclamanta deţine un titlu valabil privind dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, aspect necontestat de către niciuna dintre părţi.

Titlul de proprietate al recurentului B.

Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 2009/30.12.1999, încheiat între subscrisa A.. şi B., a avut ca obiect imobilul construcţie "atelier mecanic antrepozit frigorifer Baciu", situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, judetul Cluj, menţionându-se, în mod expres, că imobilul teren în suprafaţă de 1.576 mp nu face obiectul acestui contract.

Ulterior, la data de 23.05.2000, a fost încheiat actul adiţional la contract. Prin acesta s-a completat obiectul contractului cu imobilul teren în suprafaţă de 1.576 mp aferent construcţiei "atelier mecanic antrepozit frigorifer Baciu", preţul de vânzare fiind stabilit la suma de 62.882.400 RON plus TVA, ce urma a fi achitată în termen de 5 zile de la data semnării actului adiţional.

Cu toate acestea, B. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în cauză, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. x/30.12.1999, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional, nu este apt să transfere acest drept, neîndeplinind condiţiile de formă impuse ad validitatem de către legiuitor pentru vânzarea terenurilor.

În acest sens, sunt pe deplin edificatoare dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 (în vigoare la data încheierii contractului şi a actului adiţional) potrivit cărora: "(1) Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică."

Aşadar, transferul dreptului de proprietate în ceea ce priveşte imobilul teren s-ar fi putut realiza doar în măsura în care părţile ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, nu doar un contract sub semnătură privată, lipsit de forţa juridică translativă a acestui drept.

În consecinţă, recurenţii nu deţin un titlu de proprietate pentru a-l opune intimatei.

Cu toate acestea, recurenţii susţin că nu putea fi promovată împotriva lor acţiunea în revendicare, întrucât au calitatea de posesori de bună-credinţă şi că proprietarul a transmis acest atribut al dreptului, în temeiul actului adiţional la contractul de vânzare-cumpărare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că ne aflăm în ipoteza acţiunii în revendicare formulate de intimata (S.C. A.) care deţine un titlu de proprietate valabil împotriva unor posesori neproprietari (B. şi C.), care nu invocă un titlu de proprietate în favoarea lor, ci o posesie legitimă, dobândită chiar de la proprietar.

Se relevă că acţiunea în revendicare reprezintă remediul legal pus la îndemâna proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, indiferent dacă acesta este bună-credinţă sau de rea-credinţă.

Scopul declanşării acţiunii în revendicare îl constituie redobândirea stăpânirii materiale a bunului de la posesor, indiferent de modalitatea în care a intrat în posesia bunului.

Dreptul de proprietate al reclamantei, ca drept exclusiv, absolut şi perpetuu îi conferă titularului posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun şi este ocrotit de prevederile art. 555 din C. civ., art. 1 din Primul Protocol aditional la CEDO, art. 44 din Constitutia Romaniei şi art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

Cel mai important şi eficient mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate pus la dispoziţie de legiuitor este acţiunea în revendicare, care este menită să determine obţinerea pe cale judecătorească a recunoaşterii dreptului de proprietate şi, mai ales, restituirea imobilului de la persoana, care îl posedă. Aceasta nu poate fi paralizată prin invocarea unei posesii dobândite chiar de la proprietar, ci doar prin opunerea unui titlul de proprietate valabil (act translativ de proprietate/hotărârea judecătorească care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare) sau prin dobândirea dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii.

Exercitarea doar a posesiei, în temeiul unui act adiţional, sub forma unei chitanţe de mână încheiate cu proprietarul, nu este de natură a paraliza efectele acţiunii în revendicare.

Împrejurarea că între părţi există şi raporturi contractuale, consecinţă a existenţei actului adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/30.12.1999 nu poate fi opusă în cadrul unei acţiunii în revendicare, întrucât este facultatea proprietarului unui bun de a declanşa cel mai energic demers judiciar pentru a-şi valorifica dreptul de proprietate sau de a opta pentru o acţiune contractuală, prin raportare la scopul urmărit şi la şansele de reuşită.

Astfel, acţiunea în revendicare este imprescriptibilă, putând fi promovată oricând, iar efectul acesteia constă în readucerea bunului în patrimoniu. În schimb, acţiunea în rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare sau de executare a acestuia este prescriptiblă, iar consecinţele admiterii acestora sunt diferite.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 36/A/2023 din 02 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 02 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.