Revision of criminal civil liability based on modified corporate insolvency judgment: double recovery and determinative effect of prior civil ruling

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererile de revizuire

1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 8 septembrie 2022, sub nr. x/2022, revizuentul A. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei penale nr. 126/A/23.04.2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, în ceea ce priveşte latura civilă, întrucât la punctul IV din dispozitivul deciziei penale, referitor la obligaţiile civile, în baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi C., în solidar, la plata sumelor de 438.826,11 RON, cu titlu de despăgubirei materiale şi 10.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă, iar în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. a fost desfiinţat înscrisul denumit proces-verbal primire recepţie nr. x/04.03.2011, încheiat între S.C. D. S.R.L., prin reprezentant legal A. şi B..

În argumentarea motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuentul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 383/04.04.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2012 având ca obiect procedura insolvenţei societăţii D. S.R.L. a fost atrasă răspunderea patrimonială a administratorei statutare B..

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire B., admisă prin sentinţa civilă nr. 107/21.04.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, fiind schimbată în parte sentinţa civilă nr. 383/04.04.2013, în sensul că a fost atrasă răspunderea patrimonială doar a lui A., acesta fiind obligat la acoperirea întregului prejudiciu al debitoarei S.C. D. S.R.L. în cuantum de 438.826,11 RON, respingându-se acţiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului B..

Prin decizia penală a cărei revizuire se cere au fost anulate toate actele de cooptare ca asociat şi de numire ca administrator a intimatei în cadrul societăţii, intimata pierzând retroactiv orice calitate în societate.

Ca urmare a deciziei penale, a cărei revizuire se cere, intimata, fiind încă administrator al societăţii la momentul pronunţării deciziei penale, trebuie să primească de la revizuenţi, în solidar, prejudiciul neacoperit al societăţii în cuantum de 438.826,11 RON, provenit din atragerea răspunderii sale patrimoniale ca urmare a atragerii insolvenţei societăţii.

Or, raportat la cele două hotărâri menţionate anterior, intimata ar trebui să primească de la revizuenţi, în solidar, prejudiciul neacoperit al societăţii, deşi aceasta nu mai are calitatea de asociat şi administrator al societăţii şi nu mai răspunde de datoriile societăţii care urmează a fi plătite exclusiv de către revizuent pentru că i s-a atras răspunderea patrimonială prin hotărârea nr. 107/21.04.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul de revizuire.

În ipoteza în care decizia penală nr. 126/A/23.04.2021 ar rămâne nerevizuită, revizuentul ar trebui să plătească de două ori acelaşi prejudiciu de 438.826,11 RON, o dată către creditorii societăţii, în temeiul hotărârii civile nr. 107/21.04.2022, şi o dată către intimată, potrivit deciziei penale.

În susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 508 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că hotărârea civilă nr. 107/21.04.2022 şi decizia penală nr. 126/A/23.04.2021 sunt potrivnice, neputând fi puse în aplicare, intimata urmând a încasa suma de 438.826,11 RON, reprezentând prejudiciul provenit din insolvenţa societăţii, fără a avea calitatea şi obligaţia de a plăti creditorii societăţii, deoarece nu mai este administrator şi asociat şi nu i s-a atras răspunderea patrimonială, îmbogăţindu-se astfel fără justă cauză.

În continuare, revizuentul a prezentat istoricul litigiului penal, arătând că prin decizia penală a cărei revizuire o solicită a fost obligat către partea civilă la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 438.826,11 RON şi a daunelor morale în valoare de 10.000 euro.

Cu privire la daunele morale, revizuentul a susţinut că nu există nicio daună produsă intimatei motiv pentru care a solicitat revizuirea acestei obligaţii, întrucât, în dosarul nr. x/2017, intimata nu a depus înscrisuri care să dovedească aceste daune, instanţa apreciind că acestea se impun ca urmare a atragerii răspunderii părţii civile, iar potrivit hotărârii nr. 107/21.04.2022, daunele morale decurgând din atragerea răspunderii patrimoniale a părţii civile nu mai subzistă.

1.2 Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 15 decembrie 2022, sub nr. x/2022, ca urmare a declinării de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin sentinţa civilă nr. 144 F din 18 noiembrie 2022, revizuenta C. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei penale nr. 126/A/23.04.2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, în ceea ce priveşte latura civilă, cererea de revizuire fiind identică cu cea formulată de revizuentul A..

Cererea de revizuire a fost repartizată, spre soluţionare, completului nr. 8 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care, prin încheierea din 09 martie 2023, a dispus conexarea cererii de revizuire formulate de revizuentă la dosarul prezentei cauze, dat fiind faptul că cererile de revizuire sunt identice, iar cauză pendinte este anterioară.

1.3 Prin cererea completatoare formulată de revizuentul A., în 14 decembrie 2022, acesta a invocat un motiv suplimentar de revizuire, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că după depunerea revizuirii a primit înscrisuri noi, respectiv tabelul definitiv al creanţelor asupra averii debitorului S.C. D. S.R.L. din dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Dâmboviţa şi titlul executoriu nr. x din 28.09.2022 emis de Administraţia Sector 2 a Finanţelor Publice, înscrisuri care, deşi au fost solicitate de instanţa penală, nu au fost prezentate, dar arată că valoarea creanţei reale datorate de S.C. D. către ANAF, prin actualul unic asociat şi administrator, A., este în cuantum de 7696 RON, reprezentând creanţe recuperate în urma atragerii răspunderii civile solidare în dosarul nr. x/2021, şi nu de 438.826,11 RON, aşa cum a reţinut instanţa la judecarea cauzei penale. Creditoarea ANAF, având o creanţă reală de 7696 RON, a început executarea silită în temeiul hotărârii judecătoreşti deţinute de toţi creditorii societăţii.

2. Apărările formulate în cauză

În data de 12 septembrie 2023, E., fiul intimatei, a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea cererilor de revizuire.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererile de revizuire

Examinând cererile de revizuire deduse judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

1. Cu privire la cererile de revizuire conexate, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de revizuenţii A. şi C.:

Cu titlu prealabil, se reţine că referitor la cererile de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-au invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii, iar potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va fi analizată cu prioritate excepţia inadmisibilităţii revizuirii şi doar raportat la soluţia ce se va da acestei excepţii va fi examinată, dacă se mai impune, şi excepţia tardivităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în cazul hotărârilor potrivnice, dacă instanţa va admite cererea de revizuire, urmează a anula cea din urmă hotărâre.

În speţă, prin cererile formulate, ţinând cont şi de precizările formulate oral la termenul de judecată din 19 octombrie 2023, revizuenţii au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 126/A/23.04.2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, considerând că este potrivnică sentinţei civile nr. 107/21.04.2022 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Revizuenţii au invocat faptul că ulterior a fost pronunţată sentinţa civilă 107/21.04.2022, hotărâre în raport cu care solicită admiterea cererii de revizuire şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.

Aşadar, în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunţată de o altă instanţă de judecată, însă, potrivit textului art. 513 alin. (4) C. proc. civ., singura soluţie pe care o poate da instanţa de judecată în cazul de revizuire indicat este cea a anulării celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima, hotărâre care nu a respectat efectul autorităţii de lucru judecat.

În considerarea acestor argumente, cum în cauză se solicită anularea primei hotărâri, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, urmând a respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire conexate, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de revizuenţii A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

2. Cu privire la cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A.:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În analiza textului legal citat rezultă că, pentru a se putea invoca ipoteza prevăzută de această dispoziţie legală şi a se admite cererea de revizuire, trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii, respectiv (i) partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; (ii) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; (iii) înscrisul să aibă forţa probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; (iv) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită (v) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; (vi) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată; (vii) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac, iar nu să se pretindă instanţei să îl administreze din oficiu.

Înalta Curte constată că pretinsele înscrisuri noi invocate de către revizuent constau în titlul executoriu nr. x/28.09.2022 emis de ANAF- DGRFP Bucureşti - Administraţia Sector 2 Bucureşti, precum şi tabelul definitiv al creanţelor asupra averii debitorului S.C. D. S.R.L. din dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Dâmboviţa.

Referitor la înscrisul "titlu executoriu" emis în data de 28.09.2022, se reţine că nu este îndeplinită condiţia ca înscrisul să fi existat la momentul pronunţării deciziei penale nr. 126/A23.04.2021 a cărei revizuire se cere, acest înscris fiind ulterior datei la care s-a pronunţat hotărârea atacată.

Relativ la înscrisul "tabel definitiv al creanţelor asupra averii debitorului S.C. D. SRL", se observă că, deşi întruneşte condiţia de a fi existat la data pronunţării deciziei atacate, nu îndeplineşte condiţia ca înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică ori să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, în condiţiile în care acesta face obiectul publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, având caracter public, şi totodată fiind depus la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială.

Prin urmare, în condiţiile în care înscrisurile invocate de către revizuent nu întrunesc cumulativ condiţiile enunţate anterior, impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. întemeiată pe acest motiv.

3. Cu privire la cererile de revizuire conexate, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulate de revizuenţii A. şi C.:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de revizuire, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., se reţine că potrivit art. 511 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare.

În speţă, hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv decizia penală nr. 126/A/23.04.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a întemeiat în soluţionarea laturii civile pe sentinţa civilă nr. 383/04.04.2013 a Trinbunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a fost schimbată în parte prin sentinţa nr. 107/21.04.2022 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a admiterii cererii de revizuire a sentinţei nr. 383/04.04.2013 formulate de revizuenta B. în contradictoriu cu intimaţii Cabinet Individual de Insolvenţă F. şi A..

Astfel, în analiza excepţiei tardivităţii introducerii cererii de revizuire, este necesar a se stabili data la care "a luat cunoştinţă" revizuentul de sentinţa nr. 107/21.04.2022.

Având în vedere că revizuentul a fost parte în dosarul nr. x/2021 în care a fost pronunţată sentinţa nr. 107/21.04.2022, se presupune că acesta a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii la data comunicării. Deşi revizuentul are domiciliul în Bucureşti, din actele dosarului se observă că prin cererea formulată în data de 28.04.2022 către Tribunalul Dâmboviţa în cadrul dosarului nr. x/2022, revizuentul a solicitat comunicarea hotărârii la adresa din jud. Ilfov. Urmare a acestei cereri, în data de 18.05.2022, Tribunalul Dâmboviţa a comunicat hotărârea către revizuent la adresa de domiciliu, iar nu la domiciliul procesual ales şi indicat prin cererea din 28.04.2022. Potrivit procesului-verbal aflat la fila x verso în dosarul de revizuire, procedura de comunicare s-a îndeplinit prin afişare, întrucât nicio persoană nu a fost găsită la adresă.

Pe de altă parte, este de observat că, în înţelesul normei procesuale, momentul care marchează începutul termenului de revizuire constituie o chestiune de fapt, a cărei dovadă se face cu orice mijloc de probă. În plus, hotărârea din procedura insolvenţei, pe care s-a bazat hotărârea ce formează obiect al revizuirii de faţă, a fost formulată într-o cale de atac extraordinară de retractare, la a cărei judecată revizuentul (intimat în respectivul dosar) nu s-a prezentat, astfel că garanţia efectivităţii comunicării actului de procedură impunea instanţei îndatorirea de a ţine seama de solicitarea de comunicare la noua adresă de domiciliu.

În acest sens, având în vedere dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care în caz de alegere de domiciliu, comunicarea se va face la acea adresă, cum în cauză se constată că Tribunalul Dâmboviţa nu a dispus comunicarea sentinţei nr. 107/21.04.2022 la adresa indicată de revizuent, rezultă că cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este declarată în termenul legal prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Procedând în continare la analiza cererilor de revizuire conexate, se reţine că starea de fapt necontestată în cauză relevă următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 383/04.04.2023, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, a fost admisă în parte cererea formulată de G. împotriva pârâţilor B. şi A., iar în temeiul art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 a fost obligată pârâta B. la acoperirea pasivului social al societăţii D. S.R.L. în sumă de 438.826,11 RON, creditorii societăţii înscrişi în tabelul definitiv fiind autorizaţi să procedeze la punerea în executare a hotărârii.

Prin decizia penală nr. 126/A din 23 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a cărei revizuire se cere, în ceea ce priveşte latura civilă, în baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi au fost obligaţi inculpaţii C. şi A., în solidar, la plata sumelor de 438.826,11 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi 10.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale, către partea civilă.

În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, că "eventualele modificări ulterioare ce ar putea fi aduse obligaţiei de plată reţinute în sarcina părţii civile, fie ca efect al reconsiderării dispoziţiilor sentinţei nr. 383 din 04.04.2013 a Tribunalului Dâmboviţa în baza prezentei decizii penale, fie în urma recuperării - totale sau parţiale - prin executare silită, a debitului datorat de B., se vor repercuta pozitiv şi asupra activului patrimonial al celei din urmă.

În măsura în care vor interveni, aceste modificări vor trebui valorificate în beneficiul inculpaţilor, prin mijloacele permise de legislaţia civilă, în sensul în care despăgubirile civile efectiv achitate de către aceştia în baza prezentei decizii să nu depăşească valoarea pierderii patrimoniale efectiv suferite de partea civilă."

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 107/21.04.2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de revizuire a sentinţei nr. 383/04.04.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2012, formulată de revizuenta B., a fost schimbată, în parte, hotărârea atacată în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de G., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. D. S.R.L. împotriva pârâţilor B. şi A., iar în temeiul art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006, a fost obligat pârâtul A. la acoperirea pasivului social al debitoarei S.C. D. S.R.L. în sumă de 438.826,11 RON şi a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta B., fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei nr. 383/2013.

Raportat la temeiul juridic al cererii de revizuire, respectiv art. 509 pct. 6 din C. proc. civ., se reţine că acest text legal statuează în sensul că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Acest motiv de revizuire vizează situaţia în care hotărârea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o hotărâre care ulterior a fost anulată sau schimbată şi ca atare a dispărut suportul probator pe care aceasta se sprijinea.

Pentru a se putea invoca ipoteza prevăzută de această dispoziţie legală şi a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv (i) să existe o hotărâre a unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, (ii) aceasta să fi fost casată, anulată sau schimbată, (iii) hotărârea casată, anulată sau schimbată care a stat la baza hotărârii a cărei revizuire se cere să fi fost determinantă pentru soluţia din hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite în mod cumulativ, raportat la situaţia de fapt prezentată, care relevă că hotărârea a cărei revizuire se cere, în soluţionarea laturii civile, s-a bazat pe cele dispuse prin sentinţa nr. 383/04.04.2013 a Tribunalului Dâmboviţa, sentinţă care în urma pronunţării deciziei penale a fost schimbată în parte prin sentinţa nr. 107/21.04.2022 a Tribunalului Dâmboviţa.

În privinţa motivului de revizuire invocat, se constată că acesta se încadrează la pct. 6 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că soluţia de admitere a laturii civile şi de obligare a revizuenţilor, în solidar, la plata daunelor materiale în cuantum de 438.826,11 RON, s-a întemeiat, în mod exclusiv, pe stabilirea faptului că această creanţă are caracter cert întrucât a fost constatată prin sentinţa nr. 383/04.04.2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.

Prin urmare, motivul de revizuire invocat este întemeiat, având în vedere că sentinţa nr. 383/2013, pe care s-a întemeiat hotărârea atacată, a fost schimbată, în parte, prin sentinţa nr. 107/21.04.2022 a Tribunalului Dâmboviţa. Având în vedere că prin această din urmă hotărâre a fost obligat revizuentul din prezenta cauză, A., la acoperirea pasivului societăţii în valoare de 438.826,11 RON, fiind respinsă acţiunea faţă de pârâta B., este lipsită de temei legal menţinerea în cuprinsul deciziei penale atacate a obligaţiei de plată, în solidar, a revizuenţilor către partea civilă (intimata din prezenta cauză) a aceleiaşi sume de 438.826,11 RON, în condiţiile în care din actele dosarului rezultă că această sumă nu a fost executată din conturile intimatei.

În alte cuvinte, prin sentinţa nr. 107/2022 s-a şters obligaţia de plată reţinută iniţial în sarcina intimatei, fiind stabilită în numele revizuentului, care nu ar putea fi obligat de două ori la plata sumei de 438.826,11 RON, o dată către creditorii societăţii (în baza sentinţei nr. 107/2022) şi o dată către intimată (în baza deciziei penale nr. 126/A/2021), deoarece acest lucru ar însemna o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia din urmă.

În ceea ce priveşte critica privind cuantumul daunelor morale acordate părţii civile prin hotărârea atacată şi pretinsa lor nedovedire, se constată că, în realitate, prin exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenţii urmăresc repunerea în discuţie a modului de soluţionare a laturii civile deduse judecăţii, cu privire la care instanţa de judecată s-a pronunţat în mod definitiv.

Susţinerile revizuenţilor privesc, în esenţă, nemulţumiri de fond ale acestora cu privire la soluţia pronunţată de instanţa penală în analiza laturii civile cu privire la daunele morale, or, astfel de critici nu pot fi examinate în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăţi. Aceasta întrucât legiuitorul, prin limitarea câmpului de aplicare a dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ. la cazurile expres prevăzute, a avut în vedere ca revizuirea să nu se transforme într-o veritabilă cale de atac de reformare.

De altfel, aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nicio parte în proces nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive doar în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei. Astfel, potrivit acestei jurisprudenţe, competenţa instanţelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca o cale de atac deghizată, în măsura în care hotărârea atacată este definitivă şi împotriva acesteia, legea nu reglementează o cale de atac care să permită reevaluarea fondului cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., va admite cererile de revizuire conexate, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulate de revizuenţii A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi va schimba, în parte, decizia atacată, în ceea ce priveşte soluţia referitoare la latura civilă a cauzei, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, cererea părţii civile B. privind obligarea inculpaţilor C. şi A., în solidar, la plata sumelor de 438.826,11 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Referitor la solicitarea intimatei de obligare a revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată, se constată că aceasta nu a depus dovezi care să justifice această cerere, motiv pentru care Înalta Curte o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererile de revizuire conexate, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., formulate de revizuenţii A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Schimbă, în parte, decizia atacată, în ceea ce priveşte soluţia referitoare la latura civilă a cauzei, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea părţii civile B. privind obligarea inculpaţilor C. şi A., în solidar, la plata sumelor de 438.826,11 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire conexate, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de revizuenţii A. şi C. împotriva aceleiaşi decizii.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererilor de revizuire conexate întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Respinge cererea intimatei de obligare a revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2023.