Prison Appeal Rejected, Inmate Awarded €1,000 for Negligent Cataract Surgery Delay; Plaintiff's Appeal Annulled as Baseless

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 04.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Penitenciarul Giurgiu şi Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, solicitând obligarea acestora la despăgubiri în cuantum de 500.000 euro.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 38 din 27 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii cererii, invocate de pârâţi, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. Severin să achite reclamantului suma de 1000 euro, în echivalent în RON la data plătii, cu titlu de daune morale, a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Giurgiu.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. Severin în contradictoriu cu Statul Român ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A obligat pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. Severin la plata sumei de 663 RON către stat, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 436 din 14 decembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, precum şi apelul incident formulat de pârâtul Penitenciarul Giurgiu împotriva sentinţei nr. 38 din 27 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă.

4. Cererile de recurs

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 30 ianuarie 2023 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 9.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant a indicat incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa de apel a analizat sumar şi greşit normele de drept care guvernează răspunderea civilă delictuală şi normele europene. În dezvoltarea motivului de nelegalitate a expus aspecte pur teoretice, fără a aduce argumente concrete cu privire la decizia atacată.

Recursul recurentului-pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Susţine recurentul-pârât că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 71 şi 72 din Legea nr. 254/2013 şi art. 152-158 din H.G. nr. 157/2016, prevederi legale pe care le citează.

Consideră că nu există caracterul continuu al faptei ilicite imputate, deoarece boala nu a evoluat, iar deţinutului nu i-a fost refuzată operaţia, medicul unităţii efectuând demersurile necesare în vederea asigurării asistenţei medicale.

Mai evocă conţinutul art. 43 şi art. 74 din OMJ nr. 429/2012. Arată că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit şi nici nu a precizat care sunt drepturile personale nepatrimoniale încălcate.

Decizia este nelegală raportat la dispoziţiile art. 1349 C. civ., întrucât din înscrisurile existente la dosar nu rezultă culpa recurentului-pârât şi nici raportul de cauzalitate între boala reclamantului şi demersurile unităţii penitenciare.

Arată că Penitenciarul Drobeta Turnu Severin a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în temeiul art. 2528 alin. (1) şi art. 2517 din C. civ., având în vedere că reclamantul, prin acţiunea introdusă în anul 2021 a reclamat comiterea faptelor ilicite de către pârâţi în anul 2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursurile declarate în cauză, cu observarea prioritară a excepţiilor invocate în cauză, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin demersul judiciar reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Penitenciarul Giurgiu şi Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, solicitând obligarea acestora la despăgubiri în cuantum de 500.000 mii euro, iar prin hotărârea Tribunalului Mehedinţi s-a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Giurgiu şi a fost obligat pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin să achite reclamantului suma de 1000 euro, în echivalent în RON la data plătii, cu titlu de daune morale, apelurile formulate în cauză fiind respinse.

Prin urmare, câtă vreme soluţia primei instanţe (de respingere a acţiunii în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Giurgiu pentru neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale) a rămas definitivă, iar criticile formulate de reclamant vizează cuantumul daunelor la care a fost obligat pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, Înalta Curte constată că în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii interesul reclamantului nu s-a realizat în contradictoriu cu Penitenciarul Giurgiu, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în recurs, a acestui pârât este întemeiată şi urmează a fi admisă.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului declarat de reclamant, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs acesta invocat incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de apel a analizat sumar şi greşit normele de drept care guvernează răspunderea civilă delictuală şi normele europene, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la întinderea despăgubirilor acordate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin decizia civilă nr. 436 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. şi pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin şi apelul incident formulat de pârâtul Penitenciarul Giurgiu împotriva sentinţei nr. 38 din 27 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, motivându-se, în esenţă, că este corectă reţinerea Tribunalului referitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, câtă vreme acesta a încălcat obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca deţinutul diagnosticat cu cataractă la ambii ochi să beneficieze de intervenţie chirurgicală, iar suma acordată cu titlu de daune morale este o compensare a suferinţei îndurate. Instanţa de apel a ţinut cont şi de faptul că la momentul soluţionării căii de atac se intervenise chirurgical, evoluţia postoperatorie fiind favorabilă.

Raportat la argumentele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că, deşi a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la cuantumul daunelor morale.

Ca atare, invocarea de către recurent a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, susţinerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, prin raportare la raţionamentul şi argumentele instanţei de apel.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 436 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Înalta Curte constată că recursul pârâtului Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, întemeiat pe ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1357 C. civ., faţă de criticile referitoare la neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale, este nefondat pentru considerentele ce succed.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 71 şi 72 din Legea nr. 254/2013 şi cele ale art. 152-158 din H.G. nr. 157/2016, art. 43 şi 74 din OMJ nr. 429/2012, Înalta Curte constată că recurentul doar s-a rezumat în a reda conţinutul acestor texte de lege, fără a dezvolta pretinse încălcări ale acestora de către instanţa de apel.

Recurentul-pârât a arătat că fapta ilicită nu există întrucât reclamantului nu i-a fost încălcat niciun drept de către administraţia Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, astfel încât nu există nici prejudiciu şi, drept urmare, nu există nici vinovăţia recurentului.

Contrar susţinerilor părţii, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă şi completă aplicare a dispoziţiilor art. 1357 şi urm. C. civ., demonstrând în mod judicios îndeplinirea condiţiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, anume: fapta ilicită - încălcarea obligaţiilor pozitive ale pârâtului de a lua toate măsurile necesare pentru ca deţinutul diagnosticat cu cataractă la ambii ochi să beneficieze de intervenţia chirurgicală (singurul remediu pentru tratarea bolii), prejudiciul cauzat prin lipsa asistenţei medicale corespunzătoare, vinovăţia şi legătura de cauzalitate dintre fapta omisivă ale pârâţilor şi prejudiciul cauzat reclamantului, care a fost supus unei suferinţe morale, acesta devenind nevăzător ca urmare a cataractei, perpetuate într-o perioadă de 3 ani.

Astfel, fără a fi necesară reluarea argumentelor instanţelor de fond, se constată că s-a reţinut, pe baza probelor cauzei, că, deşi reclamantul a fost diagnosticat cu cataractă încă din 13.02.2019 fiindu-i recomandată intervenţie chirurgicală, pârâtul nu a făcut solicitări de internare în scopul efectuării acestui tratament decât în anul 2022, adresându-se formal doar către Penitenciarul Spital Dej care relua acelaşi răspuns în sensul că în această instituţie nu se pot efectua astfel de intervenţii chirurgicale.

Or, aşa cum reiese din cele reţinute de instanţele de fond, în aceste circumstanţe, prin neacordarea asistenţei medicale şi a tratamentului corespunzător, s-a produs o încălcare din perspectiva art. 3 din Convenţia EDO.

Totodată, aşa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, care a confirmat reţinerile primei instanţe, cuantificarea despăgubirilor nu este supusă unor criterii legale de determinare, acestea stabilindu-se prin apreciere, iar instanţa de apel a făcut referire în acest sens la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, subordonându-le conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, precum şi raportat la perioada de timp în care s-a perpetuat boala deţinutului.

Înalta Curte constată că instanţa de apel s-a raportat în mod corect la criterii cum sunt justul raport de proporţionalitate între prejudiciu şi reparaţia acordată, care a fost considerată a fi rezonabilă, echilibrată şi îndestulătoare în raport de circumstanţele cauzei şi în concordanţă de evaluările în echitate pe care Curtea Europeană însăşi le aplică pentru determinarea întinderii reparaţiei ca urmare a unei încălcări a art. 3 din Convenţie.

Deşi recurentul arată că ar fi intervenit prescripţia, acesta ignoră faptul că instanţa de apel a reţinut că reclamantul a fost adus bolnav la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin şi că a solicitat asistenţă medical pentru cataractă, asistenţă pe care nu a primit-o decât pe parcursul procesului pendinte.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a avut în vedere criteriile indicate în susţinerea cererii de recurs, confirmate doctrinar şi jurisprudenţial, iar modul de apreciere a acestora, din perspectiva cuantificării despăgubirilor, nu poate face obiectul cenzurii în faţa instanţei de recurs, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, în aprecierea existenţei prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, instanţa de apel a reţinut că aceasta este datorată modului în care s-au petrecut evenimentele, raţionament confirmat de instanţa de recurs, întrucât nerespectarea de către recurentul-pârât a obligaţiei de a lua măsurile necesare ca deţinutul să fie operat, garantate de lege în respectarea dreptului la sănătate al acestuia, produce în mod indiscutabil un prejudiciu moral reclamantului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu se verifică motivul de nelegalitate invocat, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1357 C. civ., astfel încât, în temeiul art. 497 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în recurs, a pârâtului Penitenciarul Giurgiu.

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 436 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu recurentul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin şi cu intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 436 din 14 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu recurentul-reclamant A. şi cu intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.