Start of appeal deadline upon electronic service of court decision

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. x/2021, la data de 26.02.2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei, Inspectoratul de Politie al Judeţului Timiş ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se constate ca a fost victima hărţuirii morale la locul de muncă, denumita în literatură şi mobbing, să se dispună obligarea pârâţilor să ia toate măsurile legale în vederea stopării acţiunilor de hărţuire morală la locul de muncă şi să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unor despăgubiri morale de 100.000 de euro echivalent în RON, la cursul BNR din ziua plăţii, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa civilă nr. 577/28.04.2022, Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române, a respins acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş şi chematul în garanţie B. ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect şi a obligat reclamantul la plata către chematul în garanţie a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 RON.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 319 din 24 noiembrie 2022 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 577/PI/28.04.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş.

A admis apelul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a respingerii acţiunii formulate de către reclamant în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate şi a fost obligat reclamantul la plata către chematul în garanţie B. a cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 3000 RON.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., art. 22 alin. (6), art. 425 şi art. 496 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia EDO.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

A priori, cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei, se constată că acesta nu are calitatea de intimat în faza procesuală a recursului, dat fiind faptul că prin hotărârea primei instanţe s-a respins acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar această dispoziţie nu a fost atacată, soluţionarea excepţiei dobândind autoritate de lucru judecat.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine că prin cererea de apel reclamantul a solicitat "comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa de email: x@x.com, pentru celeritate" , iar Curtea de apel a procedat în consecinţă, comunicând hotărârea recurată prin poşta electronică, data comunicării fiind 06 decembrie 2022, ora 18:21, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte data declarării şi motivării căii de atac, se constată că recursul a fost transmis tot de pe adresa de email a apărătorului reclamantului (care a reiterat şi în recurs solicitarea de "comunicare a tuturor actelor de procedură la adresa de email: x@x.com, pentru celeritate"), la data de 11 ianuarie 2023, ora 15:12, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul instanţei supreme, fiind înregistrat la data de 12 ianuarie 2023 la Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, conform menţiunii ştampilei de înregistrare aplicate pe cererea de recurs aflate la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Or, calculând termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate prevăzut pentru exercitarea recursului de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., respectiv de la data de 6 decembrie 2022, termen calculat pe zile libere, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se constată acesta s-a împlinit la data de 6 ianuarie 2023, într-o zi de vineri, aceasta fiind ultima zi în care reclamantul mai putea depune recursul său împotriva deciziei nr. 319 din 24 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Faţă de aceste împrejurări de fapt, calea de atac depusă la data de 11 ianuarie 2023 a fost depusă cu depăşirea termenului legal calculat potrivit celor de mai sus, termen împlinit la data de 6 ianuarie 2023.

În combaterea excepţiei privind tardivitatea declarării căii de atac, invocată din oficiu de instanţa de recurs, apărătorul recurentului reclamant a arătat, cu ocazia dezbaterilor orale asupra excepţiei, că nu a solicitat comunicarea prin poşta electronică a actelor de procedură, ci doar a indicat adresa sa de poştă electronică în temeiul dispoziţiilor legale ce impun o atare obligaţie, astfel încât termenul de recurs curgea de la data comunicării hotărârii prin serviciile poştale, la data de 12 decembrie 2022, nefiind împlinit la data de 11 ianuarie 2023, când a depus cererea de recurs.

Relevant pentru această chestiune, se reţine că prin Decizia nr. 75 din 14 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2022, instanţa supremă a statuat, cu privire la condiţiile de realizare a procedurii de citare, în sensul că "Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normative".

În considerentele acestei decizii, s-a arătat, cu privire la efectele juridice ale solicitării de către parte de a se face comunicarea actelor de procedură prin poşta electronică:

"114. Legiuitorul nu a prevăzut reguli în privinţa alegerii uneia sau alteia dintre modalităţile de comunicare a citaţiilor ori a actelor de procedură. În absenţa reglementării rezultă că modalităţile de comunicare prevăzute de art. 154 din C. proc. civ. sunt alternative, atât instanţa de judecată, cât şi părţile putând opta pentru oricare sau pentru mai multe dintre acestea, simultan sau succesiv, în raport cu circumstanţele concrete din fiecare cauză.

115. Alegerea modalităţii de comunicare de către instanţa de judecată trebuie să ţină seama de informaţiile transmise de părţi, de specificul procedurii judiciare, de termenele impuse de legiuitor pentru finalizarea acesteia în considerarea scopului citării/comunicării, respectarea dreptului la apărare al părţilor garantat prin dispoziţiile art. 13 din C. proc. civ. şi a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din acelaşi act normativ. (…)

117. Alegerea modalităţii de comunicare este, de regulă, în sarcina instanţei de judecată, în considerarea normei prevăzute la art. 154 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţii salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se face în modalităţile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) ale art. 154 din C. proc. civ.

118. În prezenţa opţiunii exprese a părţii cu privire la o anumită modalitate de comunicare, instanţa are însă a da prioritate acesteia, cu respectarea dreptului la apărare, putând dispune, din oficiu, folosirea şi a altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţii pentru înfăţişarea la termen. Folosirea şi a altor mijloace de comunicare nu scuteşte însă instanţa de judecată de obligaţia de a comunica părţii citaţia şi actul de procedură în modalitatea indicată de aceasta.

119. Alegerea de către instanţă a modalităţii de comunicare a actelor de procedură cu ignorarea opţiunii exprimate de parte poate avea ca efect lipsirea acesteia de posibilitatea de a participa efectiv la desfăşurarea procesului, chestiune de natură să afecteze în substanţa sa dreptul la apărare, garantat părţilor în procesul civil prin art. 13 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie, în componenta sa privind liberul acces la o instanţă din perspectiva efectivităţii citării părţii în procesul civil. (…)

133. Aşa fiind, transmiterea actelor de procedură prin poştă electronică, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală şi alternativă de comunicare, utilizarea sa producând acelaşi efect juridic cu privire la înştiinţarea părţilor ca oricare altă formă de comunicare a actelor de procedură reglementată de lege, nefiind condiţionată de trimiterea acestora prin agent poştal în format letric, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din C. proc. civ.. Această concluzie este susţinută de practica anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedurile de unificare, prin deciziile nr. 34 din 24 octombrie 2016 şi nr. 45 din 22 iunie 2020, aşa cum au fost anterior menţionate."

Prin urmare, transmiterea actelor de procedură prin poştă electronică, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală şi alternativă de comunicare, utilizarea sa producând acelaşi efect juridic cu privire la înştiinţarea părţilor ca oricare altă formă de comunicare a actelor de procedură reglementată de lege, nefiind condiţionată de trimiterea acestora prin agent poştal în format letric, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din C. proc. civ.

Aceste dezlegări relevă că atunci când, potrivit cererii părţii, transmiterea actelor de procedură se face prin poşta electronică, îndeplinirea cerinţelor legale pentru ca o asemenea comunicare să fie valabilă produce şi efectul legal al comunicării care este curgerea termenului edictat de lege pentru declararea căii de atac, fără ca momentul de început al termenului să fie condiţionat de comunicarea prin serviciile poştale sau prin agentul procedural al instanţei a actului de procedură în discuţie.

Or, procedura de comunicare se consideră legal îndeplinită, conform art. 154 alin. (61) din C. proc. civ., nou-introdus prin Legea nr. 310/2018 (în vigoare la data sesizării instanţei n cauza de faţă), la momentul la care expeditorul (instanţa) a primit mesaj din partea sistemului său tehnic folosit că actele comunicate au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta. Acest text de lege pune accent pe mesajul ce confirmă că e-mail-ul a ajuns în căsuţa electronică a destinatarului (mesajul citirii e-mail-ului la data de … ora ... de către destinatar).

Conform art. 163 alin. (111) din C. proc. civ., mesajul de comunicare către destinatar, primit de la sistem (copia imprimată a confirmării expedierii, ce conţine data şi ora transmiterii), constituie dovada de comunicare. Acesta se va lista şi se va ataşa la dosarul cauzei prin grija grefierului instanţei (data şi ora trimiterii e-mail-ului se imprimă şi se depune la dosar). Data comunicării actului de procedură este cea care rezultă din mesajul de confirmare a expedierii cu succes a actului ori a primirii actului de către destinatar, mesaj emis de sistemul concret utilizat de instanţă (poştă electronică).

Cum s-a arătat deja, fără temei susţine recurentul că nu a solicitat instanţei de apel comunicarea actelor de procedură prin poşta electronică, această afirmaţie fiind în mod neechivoc contrazisă de cererea de apel formulată de acesta, anterior evocată, în care arată expres că "pentru celeritate" solicită comunicarea actelor de la adresa de poştă electronică a avocatului reclamantului, adresă indicată în acest scop.

Prin urmare, conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ., sunt incidente dezlegările cu caracter obligatoriu cuprinse în Decizia nr. 75/2022, iar comunicarea de către instanţa de apel a hotărârii recurate prin poşta electronică a determinat curgerea în mod legal a termenului pentru declararea căii de atac de la momentul la care a fost confirmată expedierea mesajului - în speţă 6 decembrie 2022.

Cum reclamantul a declarat recurs la data de 11 ianuarie 2023, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ipoteze ce nu se verifică în speţă.

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 485 alin. (1) teza I cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 319 din 24 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, context în care analiza motivelor de recurs este de prisos, în condiţiile art. 499 C. proc. civ. şi a nelegalei sesizări a instanţei de recurs cu această cale de atac, declarată peste termenul prevăzut de lege.

Reţinând culpa procesuală a recurentului, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., acesta va fi obligat la plata către intimatul-chemat în garanţie B. a sumei de 2.000 RON, constând în onorariu de avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă faţă de complexitatea redusă a cauzei, ţinând cont de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a recursului şi având în vedere că dosarul a fost soluţionat la primul termen de judecată, dezbaterile vizând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 319 din 24 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş şi cu intimatul-chemat în garanţie B..

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, către intimatul-chemat în garanţie B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.