Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal Constanța designated competent for insolvency-related appeal

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului de competenţă materială procesuală, reţine următoarele:

I. Circumstanţele şi obiectul litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 25 ianuarie 2017, sub dosarul nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata despăgubirilor egale cu contravaloarea de piaţă a imobilelor teren în suprafaţă de 460 mp, situat în comuna Lazu, judeţul Constanţa şi în suprafaţă de 460 mp, situat în comuna Lazu, judeţul Constanţa şi la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenurilor sub forma unei rente anuale pe ultimii trei ani.

Prin cererea reconvenţională, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat ca reclamantul să permită societăţii pârâte exerciţiul dreptului de servitute legală, instituit de dispoziţiile art. 7 şi următoarele din Legea nr. 238/2004, pe cele două terenuri, situate în satul Lazu, str. x şi nr. 31, judeţul Constanţa.

La termenul de judecată din 12 iunie 2016, prima instanţă a dispus introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Prin sentinţa civilă nr. 8561 din 14 iulie 2021, Judecătoria Constanţa a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive privind pe pârâţi şi pe chemaţii în garanţie Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

A admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. S.A., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Ministerul Energiei, care au fost obligaţi, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 184.700 RON, reprezentând contravaloarea de piaţă a imobilelor teren situate în comuna Lazu, str. x şi nr. 31, judeţul Constanţa, precum şi la plata către reclamant a sumei de 22.164 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenurilor în perioada 10 decembrie 2015 -10 decembrie 2018.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie formulată de B. S.A. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. S.A. în contradictoriu cu reclamantul-pârât A..

Pârâţii au fost obligaţi, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 8.414,28 RON, către reclamant.

Împotriva acestei soluţii au formulat apel reclamantul A., pârâta-reclamantă B. S.A. şi pârâţii Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin DGRFP Galaţi-AJFP Constanţa.

Prin încheierea nr. 1548 din 7 octombrie 2021, secţia I civilă a Tribunalului Constanţa a declinat cauza în favoarea secţiei a II-a civile a aceleiaşi instanţe. Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a civile sub nr. x/2017*.

Prin decizia civilă nr. 1003 din 8 iulie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.A., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Ministerul Energiei, împotriva sentinţei civile nr. 8561 din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Constanţa.

A admis apelul formulat de apelanţii-pârâţi şi a schimbat în parte sentinţa, astfel:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

A respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta B. S.A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.A., în contradictoriu cu reclamantul A., şi a instituit în favoarea B. S.A. un drept de servitute în suprafaţă totală de 81 mp asupra terenurilor reclamantului, constând în dreptul de folosinţa asupra unei suprafeţe de 2,4 metri lăţime plasată de-a lungul conductei de ţiţei ce subtraversează terenurile reclamantului, astfel cum a fost identificată de expert C. prin anexa la răspunsul la obiecţiuni - haşură de culoare albastră.

A stabilit renta anuală datorată de pârâtă reclamantului la suma de 693 RON.

A obligat pe reclamant să plătească pârâtei B. S.A. suma de 3.853,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin încheierea civilă nr. 23 din 22 martie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Constanţa, reţinând că litigiul are natura unui conflict de drept civil, care nu se circumscrie proceselor prevăzute în mod exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă învestită cu soluţionarea recursului a reţinut că nu are relevanţă calitatea de profesionist a pârâtei B. S.A. faţă de considerentele Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, potrivit cărora criteriile de determinare a competenţei materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenţiei.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin încheierea civilă nr. 86C din 10 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Această instanţă a reţinut că secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Constanţa nu mai poate relua judecata asupra chestiunii ce ţine de competenţa materială procesuală de soluţionare a prezentului litigiu, deoarece această chestiune a fost tranşată definitiv prin încheierea din 7 octombrie 2021, pronunţată de secţia I civilă a Tribunalului Constanţa în dosarul nr. x/2017.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (2) din C. proc. civ. a concluzionat că secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa a devenit competentă ca urmare a încheierii interlocutorii pronunţate sub aspectul competenţei, motiv pentru care excepţia necompetenţei materiale nu mai poate fi pusă în discuţie nici în faţa acestei instanţe şi nici ulterior, în calea de atac a recursului. Neinvocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de către secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa a determinat consolidarea competenţei materiale procesuale de soluţionare a apelului în favoarea instanţei specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti şi, implicit, a recursului, în favoarea secţiei corespunzătoare a Curţii de Apel Constanţa, care nu mai poate relua, din oficiu, discuţia asupra competenţei materiale procesuale de soluţionare a recursului.

De asemenea, a reţinut că acest raţionament a fost validat şi prin Decizia nr. 4/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cele două secţii are Curţii de Apel Constanţa şi-au declinat reciproc competenţa în legătură cu soluţionarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1003 din 8 iulie 2022 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

În soluţionarea conflictului de competenţă, Înalta Curte are în vedere că excepţia de necompetenţă materială a fost invocată şi în faţa instanţei de apel, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, care prin încheierea nr. 1548 din 7 octombrie 2021 a declinat cauza în favoarea secţiei a II-a civile a aceleiaşi instanţe, care a apreciat că este competentă să soluţioneze apelurile.

În conformitate cu art. 96 pct. 3 din C. proc. civ., curtea de apel judecă, "ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Competenţa instanţei de recurs este una derivată, astfel că se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în apel.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Rezultă astfel că, dacă necompetenţa materială ori teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, instanţa sesizată rămâne competentă să soluţioneze cauza, iar invocarea ulterioară a excepţiei de necompetenţă nu mai este posibilă în calea de atac.

Se constată că aspectul competenţei materiale procesuale de soluţionare a prezentului litigiu a fost tranşat definitiv în apel, competenţa materială procesuală fiind câştigată secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa, învestită prin declinare, care a pronunţat decizia civilă nr. 1003 din 8 iulie 2022, ce constituie obiectul recursului în legătură cu soluţionarea căruia s-a ivit prezentul conflict de competenţă.

Înalta Curte reţine că, atâta vreme cât chestiunea competenţei materiale procesuale a fost deja invocată în faţa instanţei de apel, acest aspect nu mai putea fi reluat în faţa secţiei instanţei superioare chemate să soluţioneze recursul, întrucât competenţa instanţei de control judiciar este derivată din competenţa instanţei care a judecat efectiv procesul.

Argumentele expuse sunt susţinute de jurisprudenţa obligatorie a instanţei supreme. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, a stabilit:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

S-a reţinut că, aplicând principiul competenţei derivate problemei de drept ce constituie obiect al recursului în interesul legii, rezultă că, "atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competenţa instanţei de control judiciar se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situaţie în care instanţa de control judiciar îşi poate verifica, în apel sau recurs, competenţa materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanţei superioare există secţii ori complete specializate pentru materia respectivă, nu şi la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă."

Raportat la circumstanţele cauzei, se observă că ne aflăm în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în apel de o instanţă de fond care este structurată în formaţiuni de judecată specializate, astfel că în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea instanţei de apel, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2023.