Expropriation compensation challenge barred by statutory restriction of cassation to appeal-only review under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Analizând recursul în condiţiile art. 499 din C. proc. civ., în conformitate cu care, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă la 29 ianuarie 2020, reclamanta A., prin lichidator judiciar B., a chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând:

- anularea deciziei de validare parţială nr. x emisă de pârâtă la 19 decembrie 2019 în dosarul de despăgubiri nr. x din 6 martie 2008;

- validarea totală a dispoziţiei nr. x/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza sentinţei civile nr. 292 din 13 iulie 2004, pronunţată de Tribunal Dolj, definitivă şi irevocabilă, în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei de compensare pentru 206.400.000 puncte, corespunzătoare suprafeţei de 43 ha teren intravilan situat în municipiul Craiova, judeţul Dolj şi 440.000 puncte pentru construcţiile demolate şi expropriate, în suprafaţa de 0,50 ha;

- obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii în cuantum de 135.000 € +TVA (5.000 €+TVA pe lună) - cheltuieli de procedură efectuate în dosarul nr. x/2007, calculate de la data solicitării emiterii deciziei, prin adresa din 3 noiembrie 2017 şi până la comunicarea deciziei atacate;

- obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru tergiversare, în suma de 50.000€ +TVA/luna, calculate de la data comunicării deciziei atacate până la data emiterii deciziei de compensare prin puncte, conform hotărârii pronunţate în prezenta cauză.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 165/2013, Legii nr. 85/2006 şi ale C. civ.

În cauză, au fost formulate cereri de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei A. S.A. de către Valorificare Creanţe S.R.L., A. S.A., C., D., E., F., G., H. şi I..

Prin încheierea din 10 iulie 2020, Tribunalul Dolj a admis în principiu cererile de intervenţie accesorie.

Prin sentinţa nr. 714 din 26 noiembrie 2021, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

A dispus rectificarea erorii materiale din cuprinsul deciziei de validare parţială nr. x din 19 decembrie 2019, emisă în dosarul de despăgubiri nr. x din 6 martie 2008 în ceea ce priveşte denumirea persoanei îndreptăţite, respectiv denumirea corectă fiind A. S.A., iar nu J. S.A..

A anulat, în parte, decizia de validare parţială în privinţa punctelor stabilite pentru reclamanta A. S.A., referitoare la terenul în suprafaţă de 43 ha (430.000 m.p.), situat în intravilanul municipiului Craiova, judeţul Dolj.

A fost obligată pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să acorde măsuri compensatorii prin 64.238.400 puncte, corespunzătoare suprafeţei de teren.

Restul dispoziţiilor deciziei atacate au fost menţinute, cererea fiind respinsă în rest.

Cererile de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei A. S.A. au fost admise.

Prin decizia civilă nr. 287 din 15 septembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

A schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul că a acordat reclamantei măsuri compensatorii în cuantum de 10.011.370 puncte pentru terenul în suprafaţă de 43 ha situat în Municipiul Craiova.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva deciziei civile nr. 287 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, au declarat recurs intervenienţii-accesorii D., H., G., F. şi E., prin care au solicitat casarea deciziei recurate şi, pe fondul cauzei, admiterea acţiunii.

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, apreciind că sunt incidente prevederile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar, a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a susţinut că nu achiesează la recursul declarat de intervenienţii-accesorii. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, precizând că decizia recurată este definitivă, întrucât dispoziţiile Legii nr. 165/2013 stipulează că hotărârea prin care se respinge contestaţia împotriva unei decizii emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată doar cu apel.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, a cărei analiză este prioritară în raport cu efectele pe care le produce, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune că hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia civilă nr. 287 din 15 septembrie 2022, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a schimbat, în parte, sentinţa atacată, şi a acordat reclamantei măsuri compensatorii în cuantum de 10.011.370 puncte pentru terenul în suprafaţă de 43 ha situat în Municipiul Craiova, păstrând restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea deciziei de validare parţială nr. x din 19 decembrie 2019, emisă de pârâtă în dosarul de despăgubiri nr. x din 6 martie 2008 şi validarea totală a dispoziţiei nr. x/2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza sentinţei civile nr. 292 din 13 iulie 2004 a Tribunalului Dolj, în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei de compensare pentru 206.400.000 puncte, corespunzătoare suprafeţei de 43 ha teren intravilan situat în municipiul Craiova, judeţul Dolj şi 440.000 puncte pentru construcţiile demolate şi expropriate, în suprafaţa de 0,50 ha.

De asemenea, cererea de chemare în judecată cuprinde şi trei capete de cerere accesorii, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii în cuantum de 135.000 € +TVA (5.000 €+TVA pe lună) - cheltuieli de procedură efectuate în dosarul nr. x/2007, calculate de la data solicitării emiterii deciziei până la comunicarea deciziei atacate, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, în suma de 50.000€ +TVA/luna, calculate de la data comunicării deciziei atacate până la data emiterii deciziei de compensare prin puncte.

Cum prin capetele principale de cerere reclamanta a pretins drepturi substanţiale ce fac obiectul legilor speciale de reparaţii, aflate în procedura de soluţionare reglementată de Legea nr. 165/2013, litigiul priveşte modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi, respectiv acordarea măsurilor reparatorii, fiind astfel incidente prevederile art. 35 din acest act normativ, care stipulează:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Astfel, prin aceste dispoziţii legale legiuitorul a înţeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunţate în apel, în cauzele care au ca obiect contestarea deciziilor emise de către entităţile învestite de lege cu obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condiţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, sau refuzul emiterii acestora.

Totodată, având în vedere că reclamanta a formulat şi capete de cerere accesorii, sunt relevante prevederile art. 460 alin. (2) din C. proc. civ., care stipulează că, dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală. Drept urmare, în aplicarea acestui text de lege, dacă cererea principală face parte dintr-o materie litigioasă în care dreptul la recurs este suprimat, formularea unei cereri accesorii nu deschide părţii interesate dreptul la recurs, hotărârea în întregul său fiind supusă numai apelului.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 coroborate cu art. 460 alin. (2) din C. proc. civ., sentinţa nr. 714 din 26 noiembrie 2021 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, prin care a fost soluţionată în primă instanţă acţiunea, este supusă numai apelului.

Din perspectiva prevederilor legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia nr. 287 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, motiv pentru care, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienţii-accesorii D., H., G., F. şi E. împotriva deciziei civile nr. 287 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2023.