Refugee status recognition for residents of occupied Northern Transylvania under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the lower court's judgment that ordered the administrative authority to recognize the claimant’s status as a refugee and grant statutory benefits. The dispute concerned the claimant's right to retrospective recognition of refugee status and associated rights under the Emergency Order and subsequent legislation, with the administrative body arguing that the claimant’s temporary relocation in summer 1940, prior to the official occupation dates, excluded eligibility. The court ruled that the claimant’s displacement from the occupied Northern Transylvania region between September 6, 1940, and March 6, 1945, satisfied the statutory definition of a refugee suffering ethnic persecution, relying on Article 1 of Law No. 189/2000 and Article 4(2) of Government Emergency Order No. 127/2002, which established that witness testimony was sufficient to prove the refugee status for the specified period. </think> The Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the lower court's judgment that ordered the administrative authority to recognize the claimant’s status as a refugee and grant statutory benefits. The dispute concerned the claimant's right to retrospective recognition of refugee status and associated rights under emergency legislation, with the administrative body arguing that the claimant’s temporary relocation in summer 1940, prior to the official occupation dates, excluded eligibility. The court ruled that the claimant’s displacement from the occupied Northern Transylvania region between September 6, 1940, and March 6, 1945, satisfied the statutory definition of a refugee suffering ethnic persecution, relying on Article 1 of Law No. 189/2000 and Article 4(2) of Government Emergency Order No. 127/2002, which established that witness testimony was sufficient to prove the refugee status for the specified period.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Refugee status recognition for residents of occupied Northern Transylvania under Law No. 189/2000: The dispute concerned the claimant's right to retrospective recognition of refugee status and associated rights under the Emergency Order and subsequent legislation, with the administrative body arguing that the claimant’s temporary relocation in summer 1940, prior to the official occupation dates, excluded eligibility. The court ruled that the claimant’s displacement from the occupied Northern Transylvania region between September 6, 1940, and March 6, 1945, satisfied the statutory definition of a refugee suffering ethnic persecution, relying on Article 1 of Law No. 189/2000 and Article 4(2) of Government Emergency Order No. 127/2002, which established that witness testimony was sufficient to prove the refugee status for the specified period. </think> The Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the lower court's judgment that ordered the administrative authority to recognize the claimant’s status as a refugee and grant statutory benefits. The dispute concerned the claimant's right to retrospective recognition of refugee status and associated rights under emergency legislation, with the administrative body arguing that the claimant’s temporary relocation in summer 1940, prior to the official occupation dates, excluded eligibility. The court ruled that the claimant’s displacement from the occupied Northern Transylvania region between September 6, 1940, and March 6, 1945, satisfied the statutory definition of a refugee suffering ethnic persecution, relying on Article 1 of Law No. 189/2000 and Article 4(2) of Government Emergency Order No. 127/2002, which established that witness testimony was sufficient to prove the refugee status for the specified period.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, as it is the substantive provision cited in the reasoning to justify the dismissal of the appeal and the recognition of refugee status, although it is not explicitly repeated in the final dispositive order.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 769 din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj și a dispus anularea hotărârii nr. 13522 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să îi acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză, că reclamantul a plecat, în vara anului 1940, din satul Morlaca, împreună cu părinții săi, la muncă, în localitatea Săcuieu.
Ulterior, în luna septembrie, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, localitatea de domiciliu a căzut sub ocupația statului maghiar, astfel că reclamantul și familia sa nu au mai avut posibilitatea reîntoarcerii din refugiu, decât în luna martie a anului 1945, după retrocedarea teritoriului românesc.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu motivarea că situația reclamantului, care și-a mutat domiciliul, încă din luna iulie 1940, deci înainte de semnarea Dictatului de la Viena, nu intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
În cauză, se constată că refugiul reclamantului și al familiei sale din localitatea de domiciliu, care s-a aflat în zona ocupată a Ardealului de Nord, a fost dovedit, conform art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, cu declarațiile martorilor.
De asemenea, cu privire la perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, expres prevăzută de Legea nr. 189/2000, se constată că instanța de fond a recunoscut calitatea de refugiat a reclamantului, numai pentru perioada de referință, nu și pentru lunile iulie și august ale anului 1940, anterioare ocupării teritoriului de către statul maghiar.
Așadar, în mod legal s-a reținut de către prima instanță, că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană refugiată pentru întreaga perioadă prevăzută de această lege.
Față de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 769 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.