Exhaustive nature of the private copying levy device list under Copyright Law and scope of the compensatory remuneration obligation

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, sub nr. x/2019, la data de 27 martie 2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună: constatarea faptului că o parte din produsele comercializate de societate - produse pentru care B., în calitate de organism abilitat, colectează de la societatea reclamantă "remuneraţie compensatorie pentru copia privată" - nu se circumscriu, din punct de în vedere tehnic şi descriptiv, prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 6496 din data de 25 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1768 din data de 10 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată şi a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 825A din data de 25 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1768 din data de 10 noiembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca nefondat, şi a obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Recursul

Împotriva decizie civile nr. 825A din data de 25 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.

II.2. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 11 mai 2023, sub nr. x/2019, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 2.

II.3. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 6 iunie 2023, în temeiul art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 10 octombrie 2024, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 24 octombrie 2024.

II.4. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, în esenţă, a susţinut că atât tribunalul cât şi instanţa de apel au interpretat în mod eronat dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe care stabilesc imperativ faptul că remuneraţia compensatorie pentru copia privată este datorată de fabricanţii şi/sau importatorii de aparate concepute pentru realizarea de copii pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, situaţie în care nu se află consolele de jocuri de tip x sau PS4, dispozitive care nici nu se regăsesc de altfel în Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 316 din data de 13 mai 2009, completat prin Protocolul din 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate şi suporturi pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copie privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016, prin Decizia O.R.D.A. nr. 170 din 14 decembrie 2015.

A arătat că, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, principala probă administrată a constat în expertiza tehnică a respectivelor produse, iar, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul dr. ing. C., a rezultat faptul că, în speţă: "Consolele de gaming Microsoft de tip x şi x nu pot fi încadrate din punct de vedere tehnic şi conceptual ca suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore şi audio vizuale. Deşi aceste aparate au capabilitatea de a capta cu ajutorul/în timpul anumitor programe jocuri sunetele sau imaginile din joc, din punct de vedere conceptual ele nu au fost proiectate pentru acest scop."

A subliniat recurenta-reclamantă că termenul "capta", menţionat de expert, nu este totuna cu cel de "a reda", aşa cum este stabilit de lege.

În plus, a susţinut că aparatele supuse expertizei nu au fost proiectate, din punct de vedere conceptual, pentru acest scop, respectiv cel de a realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic sau audiovizual, în condiţiile în care textul de lege stabileşte imperativ faptul că "se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii", iar reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii nu constituie o încălcare a dreptului de autor în sensul legii (art. 36 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe).

Recurenta-reclamantă a precizat că a înţeles să facă trimitere la prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, întrucât consolele de gaming de tip x şi x sunt aparate destinate divertismentului în cadrul familiei (deci nu în scopuri comerciale) care utilizează un software multimedia de tip interactiv pentru a oferi experienţă multimedia interactivă prin intermediul unui televizor sau al altui dispozitiv de afişare.

În opinia recurentei-reclamante, cele două tipuri de aparate ce fac obiectul expertizei tehnice realizate de expertul dr. ing. C. nu se circumscriu, nu pot face obiectul, textelor din lege care fac trimitere la acele aparate special concepute pentru copierea sau redarea operelor grafice şi audiovizuale pentru care legiuitorul a stabilit obligaţia plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată.

II.5. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nul, iar, în subsidiar, ca nefondat, şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, întemeiate pe dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă a arătat că, în opinia sa, criticile formulate de recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

A subliniat intimata-pârâtă că partea adversă nu a indicat în mod concret care sunt motivele de nelegalitate a deciziei recurate, ci, în realitate, a reiterat criticile formulate şi prin cererea de apel.

Ca atare, a apreciat că, deşi recurenta-reclamantă a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 486 şi art. 488 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, întrucât, nu a dezvoltat vreun motiv dintre cele prevăzute de acest ultim text de lege.

În măsura în care se va trece peste excepţia nulităţii recursului, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că recurenta-reclamantă a interpretat în mod eronat atât dispoziţiile legale incidente, cât şi menţiunile expertului din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

Astfel, a arătat că neindividualizarea consolelor de gaming în Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 316 din data de 13 mai 2009 prin Decizia O.R.D.A. nr. 61/2009, astfel cum a fost completat prin Protocolul din data de 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate şi suporturi pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copie privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016 prin Decizia O.R.D.A. nr. 170 din data de 14 decembrie 2015, nu prezintă relevanţă deoarece aceste liste nu conţin o enumerare exhaustivă a suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale.

A subliniat că Protocolul citat mai sus menţionează în mod expres la art. 1 alin. (1) teza finală:

"... şi orice versiune a acestora dezvoltată ulterior."

Totodată, intimata-pârâtă a apreciat că este lipsită de interes şi de relevanţă susţinerea părţii adverse, formulată din perspectiva art. 36 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, potrivit căreia aparatele respective sunt destinate divertismentului în cadrul familiei, întrucât obligaţia de plata a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată revine fabricanţilor şi/sau importatorilor de suporturi de aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2) din lege, conform art. 114 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 republicată (fost art. 107), neavând relevanţă destinaţia producţiei şi/sau importurilor.

A arătat că analiza suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată trebuie raportată la dispoziţiile art. 114 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 republicată (fost art. 107), precum şi la dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 republicată [fost art. 34 alin. (2)].

Intimata-pârâtă a solicitat şi înlăturarea, ca nefondate, a criticii recurentei-reclamante referitoare la pretinsa greşită apreciere de către instanţa de apel a menţiunilor din raportul de expertiză.

Faptul că expertul, în legătură cu console de gaming, a considerat că "din punct de vedere conceptual ele nu au fost proiectate pentru acest scop" nu înseamnă, în opinia intimatei-pârâte, că acestea nu sunt apte "a realiza înregistrări sonore şi audio vizuale".

De altfel, a menţionat că expertul desemnat, în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a stabilit că modelele analizate (consola PS4 şi consola x) pot fi încadrate din punct de vedere tehnic şi conceptual în cadrul dispozitivelor şi aparatelor ce îndeplinesc condiţiile stipulate de art. 36 din Legea nr. 8/1996.

A mai susţinut intimata-pârâtă şi că partea adversă a criticat soluţiile primei instanţe şi a celei de apel deoarece nu au reţinut doar concluzia din raport care îi este favorabilă şi nu au îndepărtat cealaltă concluzie a raportului, precum şi toate probele administrate care, însă, îi sunt defavorabile.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin notele scrise, înregistrate la data de 10 octombrie 2023, recurenta-reclamantă a solicitat a se constata că interpretarea legii de către instanţele anterioare este una eronată, întrucât consolele în discuţie funcţionează doar cu ajutorul unui aparat secundar (televizorul) care asigură imaginea şi sonorul, aparat pentru care, în baza legii, este percepută deja taxa compensatorie pentru copia privată.

În esenţă, a subliniat că hard disk-ul încorporat (în ceea ce priveşte consolele care au montate aceste spaţii de stocare) este destinat executării aplicaţiilor de divertisment şi nu reproducerii de opere de artă, această funcţie revenind dispozitivului de redare - televizorul.

A subliniat recurenta-reclamantă faptul că în Protocolul din data de 10 aprilie 2009, în cuprinsul Anexelor 1 şi 2, sunt identificate în mod strict acele suporturi şi aparate pentru care fabricanţii şi/sau importatorii sunt obligaţi la plata unei remuneraţii compensatorii pentru copia privată, fiind făcută, în mod clar, în cuprinsul acestor anexe, distincţia dintre suport şi aparat, enumerarea nefiind însoţită de vreo notă sau text care să precizeze că aparatele şi suporturile enumerate ar fi indicate doar cu titlu de exemplu, respectiv că acea enumerare ar fi doar cu caracter orientativ.

II.6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prioritar, cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată şi o va respinge, neputându-se reţine că toate criticile formulate de recurenta-reclamantă nu sunt apte de încadrare în motivele de casare prevăzute de lege, în condiţiile în care partea a formulat susţineri ce tind a demonstra incidenţa ipotezei la care se referă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva aplicării greşite de către instanţa de apel a normelor de drept material incidente prin raportare la Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 316 din data de 13 mai 2009, completat prin Protocolul din 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate şi suporturi pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copie privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Faţă de cele invocate prin motivele de recurs, Înalta Curte, va proceda la analiza acelor critici, care subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., tind a demonstra nelegalitatea hotărârii, fără a putea formula aprecieri cu privire la valoarea dată de către instanţa de apel probelor administrate în cauză sau să stabilească o altă situaţie de fapt, întrucât o atare verificare ar viza temeinicia soluţiei, ceea ce nu este permis în faza procesuală a recursului, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În esenţă, curtea de apel a respins calea de atac promovată de reclamantă, apreciind nefondată susţinerea acesteia potrivit căreia consolele de jocuri nu intră sub incidenţa art. 36 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, având în vedere că aceste aparate nu sunt menţionate expres pe lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţia pentru copia privată şi ţinând cont că aceste dispozitive nu au fost concepute pentru a realiza înregistrări sonore şi audiovizuale sau copii ale unor opere protejate prin drepturi de autor.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de apel a reţinut că enumerarea cuprinsă în Protocolul privind Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, publicat în Monitorul Oficial al României prin Decizia O.R.D.A. nr. 61/2009, nu poate avea decât caracter exemplificativ, lipsa menţionării exprese a consolelor de jocuri în listă neputând avea drept consecinţă exonerarea producătorilor şi importatorilor unor asemenea aparate de obligaţia de plata a remuneraţiei pentru copia privată dacă şi în măsura în care respectivele aparate sunt apte să realizeze reproduceri ale unor opere protejate şi, ca atare, se încadrează în ipoteza normelor legale precizate.

Cu privire la acest din urmă aspect, a constatat că atât consolele Microsoft x, cât şi PlayStation 4 sunt capabile să realizeze copii ale unor opere protejate, iar aceste fapte sunt de notorietate, întrucât rezultă atât din prezentarea generală a produselor, cât şi din orice surse publice de informare privind funcţiile consolelor în discuţie.

În plus, instanţa de apel a considerat că noţiunea "aparat conceput pentru realizarea de copii", utilizată de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 8/1996, nu trebuie interpretată într-un sens restrâns, anume că aceasta ar include numai acele dispozitive care au ca scop principal copierea, întrucât o astfel de interpretare s-ar situa în urma oricărui avans tehnologic şi ar exclude de la aplicarea normei aparate cu funcţii multiple, funcţii printre care se numără şi aceea de copiere, însă fără ca aceasta să fie rolul lor principal, cum este cazul în speţă.

În concluzie, a reţinut că, în speţă, cele două suporturi pot realiza înregistrări sonore şi audiovizuale, precum şi copii, şi, prin urmare, pentru acestea s-ar datora o remuneraţie compensatorie pentru copie privată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a criticat această concluzie a instanţei de apel, susţinând că pentru dispozitivele în discuţie nu datorează remuneraţie, având în vedere cele constatate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, precum şi împrejurarea că acestea - consolele de jocuri x şi PS4 - nu se regăsesc în Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată, completat prin Protocolul din 2015 privind interpretarea Listei de aparate şi suporturi pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copie privată.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 114 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996, autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum şi cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (1) din lege, au dreptul, împreună cu editorii, producătorii şi cu artiştii interpreţi sau executanţi, după caz, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată, conform art. 36 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar aceasta se plăteşte de fabricanţii şi/sau importatorii de suporturi de aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2) din lege, indiferent dacă procedeul folosit este unul analogic sau digital.

Totodată, alin. (4) al aceluiaşi articol, prevede că lista suporturilor şi a aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, precum şi cuantumul acestei remuneraţii se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părţi o cere.

Sub acest aspect, art. 36 din Legea nr. 8/1996 prevede că:

"(1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare. (2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi."

Procedura negocierii listei suporturilor şi a aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată este cea reglementată de art. 163 alin. (2)-(5) din Legea nr. 8/1996, potrivit celor prevăzute la art. 114 alin. (5) din acelaşi act normativ.

Ca atare protocolul privind Lista de aparate şi suporturi pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copie privată, în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (2) şi (3) şi art. 164 alin. (1) din lege, se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu: câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel naţional, şi câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri, cu condiţia ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe propria răspundere. Instituţiile publice, inclusiv societăţile publice de radiodifuziune şi de televiziune, care fac parte din comisia de negociere, sunt exceptate de la declararea cifrei de afaceri; câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local sau, în lipsa acestora, a reprezentanţilor a 2 utilizatori locali notificaţi de organismele de gestiune colectivă şi care depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor acordul de participare în respectiva comisie.

Potrivit procedurii reglementate de art. 165 din Legea nr. 8/1996, înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I [în speţă, Protocolul din data de 10 aprilie 2009, a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 316 din 13 mai 2009, prin decizia O.R.D.A. NR. 61/2009, în cuprinsul acestuia menţionându-se că părţile sunt de acord cu înaintarea către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pentru publicare în Monitorul Oficial, Partea I].

Astfel, raportat la dispoziţiile legale anterior evocate, Înalta Curte reţine că protocolul astfel elaborat (potrivit procedurii legale prevăzute de Legea nr. 8/1996) are natura juridică a unei convenţii încheiate între părţile prestabile prin legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, guvernând raporturile juridice dintre acestea şi stabilind drepturi şi obligaţii pentru toate părţile cărora li se adresează.

De altfel, chiar în preambulului Protocolului din data de 10 aprilie 2009, s-a arătat că acesta, împreună cu Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale "se aplică tuturor persoanelor care fabrică sau importă pe teritoriul României suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore ori audiovizuale în sistem analog sau digital şi/sau de aparate concepute pentru realizarea de copii, în condiţiile prevăzute de art. 34 şi 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare" (art. 36 şi 114 din forma legii aplicabilă prezentului litigiu).

Această constatare este în consens şi cu cele statuate de Curtea Constituţională, prin decizia nr. 1061/2009, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că metodologiile au natura unui contract-cadru între părţi şi au aplicabilitate generală în domeniul reglementat.

Ca atare, faţă de dispoziţiile legale anterior evocate, Înalta Curte reţine că în tranşarea chestiunii litigioase supuse judecăţii, respectiv aceea de a se constata dacă consolele de jocuri Microsoft x şi PlayStation 4 fac parte din categoria suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, relevantă este lista menţionată la art. 114 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, în speţă Protocolul privind Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României prin Decizia O.R.D.A. nr. 61/2009, completat prin Protocolul din data de 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate şi suporturi pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copie privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016.

Or, contrar celor reţinute de către instanţa de apel şi susţinute de către intimata-pârâtă această listă nu are un caracter exemplificativ, ci cuprinde, în Anexele 1 şi 2, o enumerare exhaustivă a acelor categorii de suporturi şi aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie.

Afirmaţia intimatei-pârâte în sensul că Protocolul din data de 10 aprilie 2009, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 316 din data de 13 mai 2009, menţionează în mod expres, la art. 1 alin. (1) teza finală, "…şi orice versiune a acestora dezvoltată ulterior" nu poate fi valorificată în sensul dorit de către parte, întrucât această referire vizează strict aparatele menţionate la Anexa 1 lit. a) pct. 1 - "Televizoare şi magnetoscoape digitale cu HDD sau mediu de stocare încorporat, playere audio/video cu mediu de stocare, MP3 playere, MP4 playere, IPOD mediaplayer care suportă următoarele formate: AVI, MPEG-1, MPEG-2, MPEG-4, XVID, DIVX (v3.11, v4.x, V.5x, V.6x), XVID/VCD, SVCD, DVD, ACC, WMA, WMV, ASF, MP3, MP4, WAV, IMOD".

Menţiunea "orice versiune a acestora dezvoltată ulterior" se referă la versiuni ale acelor dispozitive arătate anterior folosirii acestei sintagme, fără a fi posibilă interpretarea că ea are în vedere şi versiuni ulterioare a unor dispozitive situate în afara enumerării limitative cuprinse la acest articol.

În plus, prin Protocolul din 8 decembrie 2015 privind interpretarea Listei de aparate şi suporturi pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copie privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 12 din 7 ianuarie 2016, dispoziţiile lit. a) pct. 1 Anexa 1 din Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale au fost interpretate în sensul că "televizoare şi magnetoscoape digitale cu HDD sau mediu de stocare încorporat, playere audio/video cu mediu de stocare, MP3 playere, MP4 playere, IPOD mediaplayer care suportă următoarele formate: AVI, MPEG-1, MPEG-2, MPEG-4, XVID, DIVX (v3.11, v4.x, V.5x, V.6x), XVID/VCD, SVCD, DVD, ACC, WMA, WMV, ASF, MP3, MP4, WAV, IMOD şi orice versiune a acestora dezvoltată ulterior" includ şi, în consecinţă, se referă şi la dispozitivele mobile cu ecran tactil (display touchscreen), cu funcţii multimedia, dotate cu procesor, memorie şi spaţiu de stocare, fără funcţii de comunicaţii mobile (fără cartela SIM), cunoscute sub denumirea comercială de "tablete" sau orice echipament cu funcţionalităţi asemănătoare tabletelor.

În cuprinsul Protocolului din data de 8 decembrie 2015, s-a arătat că acesta a avut drept scop lămurirea aspectelor juridice ce ţin de încadrarea unor anumite aparate şi suporturi în Lista prevăzută de Decizia directorului general al O.R.D.A. nr. 61/2009, în funcţie de caracteristicile tehnice şi de evoluţia tehnologică în domeniul IT, dar şi pentru preîntâmpinarea divergenţelor în raportarea/încadrarea acestor tipuri de aparate şi suporturi, cu consecinţa prevenirii litigiilor dintre B. şi plătitorii acestei remuneraţii, facilitând astfel procesul de colectare şi repartizare al remuneraţiei.

Cum enumerarea aparatelor şi a suporturilor în lista anterior menţionată, astfel cum a fost interpretată, este una completă şi limitativă, aprecierea împrejurării dacă, în speţă, pentru cele două tipuri de console ale recurentei-reclamante se datorează sau nu remuneraţie compensatorie pentru copie privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale presupune o analiză raportată la această listă, în aplicarea art. 114 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, ce oferă predictibilitate fabricanţilor şi/sau importatorilor din perspectiva cunoaşterii suporturilor şi a aparatelor pentru care art. 36 alin. (2) din lege prevede obligaţia de a plăti o atare remuneraţie compensatorie.

Astfel, Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru ca, în rejudecarea apelului, aceasta să analizeze dacă, pentru consolele în discuţie, recurenta-reclamantă datorează remuneraţie compensatorie în raport de cele prevăzute prin Protocolul din data de 10 aprilie 2009 privind Lista suporturilor şi aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 316 din data de 13 mai 2009 completat prin Protocolul publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 12 din data de 7 ianuarie 2016.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 825A din data de 25 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 825A din data de 25 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2023.