Land ownership claim over expropriated forest land rejected; common law recourse barred by mandatory application of special land restitution statutes

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, în data de 5 februarie 2019, sub nr. x/2019, aşa cum a fost precizată în data de 16 aprilie 2019, reclamantul a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Baia, prin primar, Prefectul Judeţului Suceava şi Preşedinte al Comisiei judeţene Suceava de fond funciar, Comisia locală Baia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Preşedintele Comisiei locale Primarul Comunei Baia, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, prin Preşedintele Comisiei şi Prefectul Judeţului Suceava, precum şi Primarul Comunei Baia, acţiune în revendicare, iar în subsidiar acţiune funciară, bazată pe excepţia de strictă interpretare dată de art. 11 alin. (2)1 şi de art. 27 alin. (2)1 din Legea 18/1992 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Astfel, solicită a se declara/constata inexistenţa din punct de vedere juridic, pentru lipsa condiţiei ca, pentru a fi devenit proprietară Comuna Baia pe terenul ce face obiectul Titlului de proprietate nr. x/2009, aceasta trebuia să fi dobândit subolul - de la 0,0 cm până la 25 cm adâncime şi solul "pământului/terenului de la 25 cm la 50 cm, iar dacă se va respinge această pretenţie, solicită să se declare/constate nulitatea absolută a procesului-verbal din 19.08.1922 emis de Comisia de expropriere Boroaia şi a Hotărârii nr. 48/ martie 1932 a Comisiei de expropriere Suceava, în ce priveşte exproprierea pe lângă pădurea pe picior având aria de 287 ha de la societatea "Forestieră Baia" şi a ariei de 287 ha sol + subsol: 150 ha sol+subsol la "Dealul Bogăţii" la "Prisosul Bogăţii" + 37 ha sol+ subsol la "Plopşor" la "Dealul Bogăţii" şi 100 ha la "Dealul Boului", sol+subsol, loturile fiind situate în sat Bogata din Comuna Baia, judeţul Suceava, fost Baia loturi reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia", de ing. A. în anul 1944, reprodus după ce s-au notat pe acesta punctele din Carte de hotărnicie a "Pădurei Baea"/1923 de ing. C. Dumbrava, micşorat de expert ing. B. - Anexa... şi conform cu cele două "Plan de amplasament şi delimitare a imobilului", scara 1: 5000 - Anexa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Deosebit de aceasta, reclamantul a mai solicitat să se declare/constate inexistenţa, din punct de vedere juridic, pentru lipsa condiţiei că, pentru a fi devenit proprietară Comuna Baia pe terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr. x/2009, aceasta trebuia să fi dobândit subsolul şi solul "pământului"/terenului, iar dacă se va respinge această pretenţie, să se declare/constate nulitatea absolută şi a titlului de proprietate nr. x/2009 emis în favoarea "Primăria Baia-islaz Comunal" şi a actelor juridice subsecvente (Proces-verbal de punere în posesie nr. x/27.06.2009; HCJ nr. 585/17.09.2009; tabel nr. 4432/24.06.2009, privind constituirea dreptului Comunei Baia asupra terenului în litigiu, de 287 ha descris mai sus, compus din sol şi subsol, fiind inexistent dreptul de proprietate al Comunei Baia în baza Legii agrare de la 1921 şi a Statului în a baza Decretului nr. 83/1949 asupra solului/suprafeţei şi a subsolului/suprafeţei loturilor de 187 ha (compus din 150 ha la locul "Prisosul Bogăţii" şi din 37 ha în continuare la locul "Plopşorul" din sat Bogata comuna Baia) şi de 100 ha din jud. Suceava, loturi reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing. A. la 1944, reprodus după ce s-au notat pe acesta punctele din Cartea de hotărnicie a "Pădurei Baea"/1923 de ing. C. Dumbravă, micşorat de expert ing. B. -Anexa... şi conform cu cele două "Plan de amplasament şi delimitare a imobilului, scara 1: 5000 - Anexa…, solul/"suprafaţa" nefiind preluat cu PV/19.08.1922 şi cu Hot 48/1923 iar subsolul/"suprafaţa" neputând a fi fost preluat de fostul proprietar (societatea "Forestieră Baia") conform art. 24 din Legea agrară de la 1921, dreptul asupra solului şi subolului imobilului "Pădurea Baia" trecând prin efectul Jurnalului 19477/4.10.1943, de care face vorbire Actul de Adjudecare nr. 80/1943 coroborat cu Actele de vânzare-cumpărare încheiate între C. şi societatea "Forestieră Baia" autentificate sub numerele x/1021 şi y/1921-anexele... .

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor să recunoască şi să respecte dreptul actual de proprietate al său, proprietar-neposesor asupra solului/"suprafeţei", începând de la 0,0 cm până la 25 cm adâncime, al celor 2 loturi de teren reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing. A. la 1944, reprodus şi redus de expert ing. B. -Anexa... şi conform cu cele 2 planuri "Plan de amplasament şi delimitare a imobilului, scara 1: 5000 -Anexele . . . . . . . . . . . .privind: a) lotul I de 187 ha (compus din 150 ha la locul "Prisosul Bogăţii" şi din 37 ha în continuare la locul "Plopşorul", situate în judeţul Suceava) şi b) lotul x de 100 ha de la "Dealul Boul", sat Bogata, Comuna Baia, posesoare-neproprietară asupra solului/"suprafaţa" nefiind expropriată cu PV/19.08.1922 a Comisiei de expropriere Boroaia şi cu Hotărârea nr. 48/1923 a Comisiei judeţene de expropriere Suceava, solul nefiind preluat nici de CAP Baia şi nici de Stat în baza Decretului nr. 83/1949.

Deosebit de aceasta, a solicitat obligarea pârâtelor să recunoască şi să respecte dreptul actual de proprietate al său asupra subsolului/"subfeţei" începând de la 25 cm până la 50 cm în adâncime, ale celor două loturi de teren reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing. A. la 1944, reprodus şi micşorat de expert ing. B. -Anexa... şi conform cu cele două planuri:

"Plan de amplasament şi delimitare a imobilului, scara 1: 5000 -Anexa . . . . . . . . . . .: privind a) lotul x de 187 ha (compus din 150 ha la locul "Prisosul Bogăţii" şi din 37 ha în continuare la locul "Plopşorul", ambele din sat Bogata comuna Baia şi b) lotul x de 100 ha de la dealul Boul, sat Bogata, Comuna Baia, subsolul/subfaţă" rămânând ope legis, conform art. 24 din Legea agrară de la 1921, în proprietatea exclusivă a societăţii "Forestiera Baia" aşa cum le deţinea aceasta în baza pct. 1 a) şi b) şi pct. 2 din Act de dare-cumpărare autentificat sub nr. x/1921, iar subsolul nefiind preluat de CAP Baia şi nici de Stat în baza decretului 83/1949.

A mai solicitat, în temeiul art. 563 şi următoarele C. civ., obligarea Comunei Baia, posesoare-neproprietară asupra solului, subsolului celor două loturi de teren de 287 ha, a) de 187 ha (compus din 150 ha la locul "Prisosul Bogăţii" şi din 37 ha în continuare la locul "Plopşorul" din sat Bogata comuna Baia) şi b) de 100 ha prezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing. A. la 1944, reprodus după ce s-au notat pe acesta punctele din Carte de hotărnicie a "Pădurei Baea"/1923 de ing. C. Dumbravă, micşorat de expert ing. B. - Anexa... şi actualizate de cele două "Plan de amplasament şi delimitare a imobilului", scara 1: 5000 - Anexa . . . . . . . . . ., să lase în deplină proprietate şi posesie a sa, proprietar-neposesor, în baza Jurnalului de adjudecare definitivă nr. 19477/4 octombrie 1943 emis de Tribunalul Ilfov, secţia Notariat şi a celor două acte de vânzare-cumpărare autentificate sub numerele: x/1921 şi y/1921 de Tribunalul Iaşi, secţia a III-a, respectiv: solul/« suprafaţa», începând de la 0,0 cm până la 25 cm adâncime şi subsolul/« subfaţa» începând de la 25 cm până la 50 cm, în adâncime a loturilor de teren: a) de l87 ha (compus din 150 ha la locul "Prisosul Bogăţii" şi din 37 ha în continuare la locul "Plopşorul" din sat Bogata comuna Baia: b) de 100 ha la coasta "Dealului Boul" din sat Bogata comuna Baia, loturi reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing. A. la 1944, reprodus după ce s-au notat pe acesta punctele din Carte de hotărnicie a "Pădurei Baea" 1923 de ing. C. Dumbravă, micşorat de expert ing. B. - Anexa... şi conform cu cele două "Plan de amplasament şi delimitare a imobilului, scara 1: 5000 -Anexa . . . . . . . . . ., solul + subsolul celor două loturi fiind preluate fără titlu de Comuna Baia/Stat, în vreme ce au rămas în drept proprietatea antecesorilor săi, de la 1922 până în prezent, exercitând posesia corpore alieno; cu dreptul locuitorilor Comunei Baia a folosi gratuit solul/« suprafaţa» celor două loturi de teren pentru păşunat.

În subsidiar, dacă se va respinge capătul de cerere nr. x şi după soluţionarea capetelor de cerere 1, 2 şi 3, a solicitat, în baza excepţiei de strictă interpretare dată de art. 11 alin. (2)1 şi art. 27 alin. (2)1 din Legea nr. 18/1991 coroborate cu art. 1 alin. (1) din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO şi a art. 46 alin. (1) CEDO cu referire la paragraful 136 din decizia M. Atanasiu şi alţii contra României, obligarea Prefectului Judeţului Suceava să emită pe numele său şi având în vedere titlul de proprietate asupra imobilului «Pădurea Baia», Jurnalul nr. 19477/4 oct. 1943 consolidat prin ultimul alineat de la pagina 17 din Act de adjudecare 80/1943 ale Tribunalului Ilfov, secţia Notariat, Jurnalul 119477/1943 coroborându-se cu cele două Acte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/1921 şi y/1021 de Tribunalul Iaşi, secţia a III-a, titlul de proprietate pentru loturile de teren (sol şi subsol: a) de 187 ha, compus din 150 ha la locul "Prisosul Bogăţii" şi din 37 ha în continuare la locul "Plopşorul" şi b) de 100 ha la "Dealul Boului", din sat Bogata comuna Baia, reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing. A. la 1944, reprodus şi micşorat de expert ing. B. -Anexa... şi conform cu cele două "Plan de amplasament şi delimitare a imobilului", scara 1: 5000 - Anexele…

Totodată, a solicitat obligarea Comisiei judeţene de fond funciar să depună toate diligenţele faţă de Comisia locală de fond funciar Baia, ca Prefectul judeţului Suceava să fie în măsură să emită Titlul de proprietate pe numele său, în baza art. 27 alin. (2)1 din Legea nr. 18/1992 modificată prin Legea nr. 247/2005, pentru loturile de teren (sol şi subsol): a) de 187 ha (compus din 150 ha la locul "Prisosul Bogăţii" şi 37 ha în continuare la locul "Plopşorul" din sat Bogata comuna Baia şi b) de 100 ha la "Dealului Boul" din sat Bogata comuna Baia, loturile nefiind proprietate cooperatistă a CAP Baia şi nici a Statului, fiind reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing. A. la 1944, reprodus şi micşorat de expert ing. B. - Anexa... şi conform cu cele două planuri "Plan de amplasament şi delimitare a imobilului, scara 1: 5000 - Anexele . . . . . . . . . ., cu dreptul locuitorilor din Comuna Baia de a folosi gratuit terenul compus din loturile menţionate pentru păşunat.

În consecinţă, a solicitat obligarea Primarului Comunei Baia să îi înmâneze Titlul de proprietate emis de Prefectul judeţului Suceava în temeiul art. 27 alin. (2)1 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi în baza hotărârii ce se va pronunţa, având în vedere Jurnalul nr. 19477/4 octombrie 1943 consolidat prin Actul de adjudecare nr. 80/1943 ale Tribunalului Ilfov, secţia Notariat şi cele 2 Acte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/1921 şi nr. y/1921 de Tribunalul Iaşi, secţia a III-a, privitor la loturile de teren (sol şi subsol): a) de 187 ha (compus din 150 ha la locul "Prisosul Bogăţii" şi din 37 ha în continuare la locul "Plopşorul" şi b) de 100 ha la "Dealul Boul", din sat Bogata comuna Baia reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing A. la 1944, reprodus şi micşorat de expert ing B. -Anexa... şi conform cu cele două planuri:

"Plan de amplasament şi delimitare a imobilului, scara 1: 5000 -Anexele…

Deosebit de aceasta, a mai solicitat a se dispune ca, până la executarea capătului de cerere nr. 3), sau 4)- 5) de mai sus, hotărârea să constituie titlu pe solul şi pe subsolul celor 2 loturi de teren în litigiu, reprezentate în planul anexat la Amenajamentul "Pădurii Baia" de ing. A. la 1944, reprodus după ce s-au notat pe acesta punctele din Carte de hotărnicie a "Pădurei Baea"/1923 de ing. C. Dumbravă, micşorat de expert ing. B. - Anexa... şi conform cu cele două "Plan de amplasament şi delimitare a imobilului", scara 1: 5000 - Anexa, cu cheltuieli de judecată.

Totodată, reclamantul a arătat că renunţă la motivele din cererea principală privind opunerea pe cale de motive a autorităţii de lucru judecat a considerentelor de la paginile 14-18 ale sentinţei nr. 993/2012 pronunţată în dosarul nr. x/2010. Dacă va fi cazul, a rătat că va folosi ca mijloc de apărare aceste considerente, dar câtă vreme Comuna Baia şi Statul nu au preluat cu titlu subsolul şi solul "pământului expropriat" la 1922-1923 pentru "înfiinţare de islaz comunal" pentru satele Bogata şi Baia din Comuna Baia, judeţul Suceava, el nu are interes să invoce autoritatea de lucru judecat a unor considerente ce fac parte dintr-o hotărâre dată în privinţa părţilor ce au doar acelaşi nume/denumire, dar acţionează şi sunt acţionate în altă calitate de drept substanţial, într-o acţiune cu altă cauză şi care are alt obiect decât cele din dosarele numerele x/2006, y/2010, z/2015, w/2015 şi 2164/227/2017, la care s-a ataşat dosarul nr. x/2018.

În ce priveşte ultimul dosar, a arătat că nu s-a judecat chestiunea litigioasă legată de inexistenţa exproprierii subsolului şi solului celor 2 loturi de 187 şi de 100 ha, ca în prezentul dosar, în care a învestit instanţa cu capetele de cerere din cererea întregitoare/modificatoare, ce nu au fost supuse tranşării până în prezent de către justiţie.

De asemenea, a mai arătat că renunţă la orice alte pretenţii şi motive din cererea principală ce sunt altfel formulate decât în cererea întregitoare/modificatoare din data de 16 aprilie 2019, la care a ataşat memoriul modificat, după renunţarea arătată.

În drept, reclamantul a invocat art. 138, art. 139 C. proc. civ., art. 6 alin. (1) CEDO, pentru admiterea conexităţii şi litispendenţei; pe fond: art. 53 alin. (2), art. 11 alin. (2)1 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/205; art. III lit. a) Legea nr. 169/1997 cu Legea nr. 247/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 1656 din 12 noiembrie 2019, Judecătoria Fălticeni a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Fălticeni şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii la Tribunalul Suceava.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, în data de 27 noiembrie 2019.

Prin sentinţa civilă nr. 334 din 02 iunie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins cererea formulată de către reclamantul D., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Prefectul Judeţului Suceava, Comisia comunală de fond funciar Baia, Comuna Baia, prin primar şi Primarul comunei Baia, ca nefondată.

Prin decizia nr. 203 din 16 martie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul D., împotriva sentinţei civile nr. 334 din 2 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, intimaţi fiind Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Prefectul Judeţului Suceava, Comisia locală de fond funciar Baia, Comuna Baia, prin primar şi Primarul Comunei Baia; a anulat în tot sentinţa civilă nr. 334/2.06.2020 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, în data de 6 mai 2021, sub nr. x/2019*.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa nr. 1970 din 25 octombrie 2021, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul D. în contradictoriu cu pârâţii Prefectul Judeţului Suceava, Comisia judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală Baia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comuna Baia, prin primar şi Primarul Comunei Baia.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în 3 decembrie 2021, reclamantul D. a formulat o cerere de completare a sentinţei civile nr. 1970 din 25 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

În data de 18 ianuarie 2022, reclamantul D. a formulat o cerere de introducere în cauză ca reclamant a succesoarei cu titlu particular/având-cauză a reclamantului, a doamnei E., actuală proprietară pe 0,6120 ha din Lotul nr. x de 187 ha, şi planului de la Anexele 1.4 şi II; V-V.2 la cererea din dosar - linia subliniată cu roşu din plan - în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. x/19.08 - Anexa I-I.3 la cererea din dosar.

Prin sentinţa nr. 91 din 25 ianuarie 2022, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul D., privind completarea sentinţei civile nr. 1970 din 25 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâţii Prefectul judeţului Suceava, Comisia judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală Baia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comuna Baia, prin primar şi Primarul Comunei Baia.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia nr. 1012 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D. împotriva sentinţei civile nr. 1970 din 25 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 1013 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D. împotriva sentinţei civile nr. 91 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă.

4. Recursurile formulate în cauză

4.1. Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 1012 din 27 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la o altă curte de apel, iar în subsidiar la Curtea de Apel Suceava.

În dezvoltarea recursului, recurentul a susţinut că decizia recurată încalcă dispoziţiile art. 431 alin. (2) şi art. 432 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 993/2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 903/2013 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul nr. x/2010, lămurită prin decizia nr. 308/2016 şi decizia nr. 291/2010 a Tribunalului Suceava, precum şi efectul pozitiv al sentinţei nr. 2543/14.12.2015, pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2015, a deciziei nr. 203/16.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, a sentinţei nr. 2125/2011 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2009 şi a deciziei nr. 1957/2013 a Tribunalului Suceava.

A mai arătat recurentul că decizia recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a procesului-verbal din 19 august 2022 emis de Comisia Boroaia şi a Hotărârii nr. 48/ martie 1923 emisă de Comisia de expropriere judeţeană Suceava, precum şi a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului din "blocul de convenţionalitate".

În continuare, recurentul a susţinut că raportat la art. 431 alin. (2) C. proc. civ., instanţa nu poate din oficiu să opună lucrul anterior judecat, ci doar art. 432, în aplicarea art. 431 alin. (1) din cod, permite şi instanţei să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat în orice stare a pricinii.

Or, instanţa de apel, fără să fi fost învestită de părţile din apel, a opus lucrul anterior judecat şi a respins calea de atac cu încălcarea art. 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât decizia nr. 903/2013 a Tribunalului Bacău a statuat asupra altui obiect, respectiv asupra cererii de reconstituire a terenurilor, nu doar a solului şi subsolului de sub islazul comunal înfiinţat în locul celor 287 ha de pădure.

Aşadar, prin opunerea efectului pozitiv al considerentelor deciziei nr. 903/2013, din oficiu de către instanţă, contrar art. 431 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a încălcat şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, decizia recurată a încălcat efectul pozitiv al sentinţei nr. 993/2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 903/2013 a Tribunalului Bacău, sentinţă în care s-a făcut vorbire despre autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 291/2010 a Tribunalului Suceava, prin care s-a tranşat obiectul şi câtimea cererii de reconstituire nr. x/07.09.2005.

Instanţa de apel a apreciat, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, că reclamantul reiterează aceleaşi chestiuni soluţionate prin considerentele deciziei nr. 903/2013, iar pretenţiile din cauza pendinte se reduc la revendicarea pe drept comun, deşi s-a apelat la restituirea potrivit legilor funciare în dosarul nr. x/2010.

În acest sens, recurentul a arătat că înţelege să dovedească contrariul cu sentinţa nr. 2543/2015 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2015 prin care s-a menţinut dispozitivul sentinţei nr. 993/2012 a Judecătoriei Fălticeni cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra loturilor S 5 de peste 177 ha şi S 6 de peste 85 ha.

Recurentul a susţinut că soluţionării pretenţiilor din prezenta cauza nu li se opune chestiunea litigioasă judecată prin decizia nr. 903/2013 a Tribunalului Bacău privind analizarea Actului de adjudecare nr. 80/1943 deoarece titlul pe care îl invocă în prezentul dosar este Jurnalul de adjudecare definitivă nr. 19477/3.10.1943 a Tribunalului Ilfov şi cele două acte de vânzare-cumpărare de la 1921 faţă de care este având-cauză, ca şi autorul său.

Prin urmare, cât timp a dedus un alt titlu asupra bunului, curtea de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 903/2013 lămurită prin decizia nr. 308/2016 pentru că Tribunalul Bacău nu a tranşat pe fond chestiunea exproprierii din cele peste 3500 ha de pădure a suprafeţei de 287 ha de pădure, a 287 ha sol şi/sau 287 ha subsol, şi nici nu a a analizat chestiunea efectului juridic de dobândire în anul 1943 a peste 3500 ha de sol şi peste 3500 ha de subsol prin efectul Jurnalului de adjudecare definitivă nr. 19477/1943 şi a celor două acte juridice de vânzare-cumpărare din 1921 faţă de care recurentul este având-cauză. Deci prin decizia nr. 903/2013 nu a fost judecată pe fond chestiunea interzicerii exproprierii de subsol şi nici chestiunea că nu s-a expropriat cu procesul-verbal din 1922 şi hotărârea nr. x/1932 solul de sub pădurea expropriată.

Instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat şi a deciziei nr. 291/2010 a Tribunalului Suceava, menţionată în considerentele sentinţei civile nr. 993/2012 a Judecătoriei Fălticeni privind calificarea cu autoritate de lucru judecat de către Tribunalul Suceava a obiectului cererii de reconstituire nr. x/07.09.2015.

A mai arătat recurentul că instanţa de apel a încălcat şi autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 203/16.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, a sentinţei nr. 2125/2011 a Judecătoriei Fălticeni şi a deciziei nr. 1957/2013 a Tribunalului Suceava, hotărâri care au fost depuse ca anexe la cererea de introducere în cauză a doamnei E..

Recurentul a mai susţinut că decizia recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor de expropriere, respectiv a procesului-verbal din 19 august 1922 emis de Comuna Boroaia şi a hotărârii nr. 48/ martie 1923 emisă de Comisa de expropriere judeţeană Suceava, ce se bucură de opozabilitate erga omnes şi de putere de lucru judecat întocmai ca o hotărâre judecătorească.

A mai arătat recurentul că prin decizia recurată i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, i s-a refuzat admiterea unei cereri de probe spre a-şi dovedi pretenţiile, s-a refuzat cererea de introducere în cauză pentru a se prelua calitatea procesuală de către o altă persoană pentru a se garanta aplicarea considerentelor deciziilor din blocul de convenţionalitate.

În susţinerea motivului de casare privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, recurentul a arătat că instanţa de apel a expropriat în anul 2022 ce nu s-a expropriat în perioada 1922-1923 şi a denaturat raporturile juridice dintre părţile contractului din 1943.

Referitor la motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a încălcat art. 22 alin. (2) C. proc. civ., refuzând să afle adevărul ca să se poată pronunţa pe toate chestiunile deduse judecăţii, refuzând să judece pricina echitabil în baza motivelor de apel şi deformând obiectul cererii principale, restrânse, precizate şi modificate în 16 aprilie 2019, din revendicarea imobiliară a 287 ha de sol şi a 287 ha subsol în revendicarea imobiliară a 287 ha de teren.

Instanţa de apel a refuzat să respecte dreptul de proprietate actual realizat în anul 2006 în urma soluţionării în parte a cererii nr. x/2005, prin emiterea HCJ nr. 1878/2006 a Comisiei judeţene Suceava, după ce a fost pus în posie în anul 2006 şi s-a emis titlul de proprietate nr. x/2007 pe parcela de cca 0,6 ha.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că decizia recurată conţine motive străine de natura pricinii, acţiune în revendicare în principal, iar în subsidiar, acţiune de carte funciară. Recurentul a învederat că nu revendică un teren solicitat şi pe calea dreptului comun şi pe legea specială, ci revendică solul şi subsolul, fără a tinde să eludeze autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 903/2013 a Tribunalului Bacău.

4.2. Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 1013 din 27 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2022, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat că decizia recurată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, art. 6 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului din blocul de convenţionalitate.

De asemenea, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 230/2021 a Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, a sentinţei nr. 2125/2011 a Judecătoriei Fălticeni în dosarul nr. x/2009 şi a deciziei nr. 1957/2013 a Tribunalului Suceava.

În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a doamnei E., proprietară a parcelei de 0,6120 ha ce face parte din lotul de 187 ha cerut de recurent, instanţa de apel nu a ascultat în mod corect observaţiile şi nu a procedat la un examen efectiv al mijloacelor şi argumentelor sale, mai ales că a probat cu titlul de proprietate nr. x/2007 că are dreptul de a revendica parcela de 0,6120 ha, iar curtea de apel a refuzat să recunoască efectul tilului de proprietate emis în anul 2007 şi al actului de donaţie din 19.08.2020, ambele acte juridice dovedind dreptul de proprietate cerut.

Instanţa de apel deşi a recunoscut că nu era inadmisibilă cererea de completare, a respins-o ca nefondată, deşi putea să admită apelul în virtutea aplicării art. 6 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, nu a aflat adevărul de fapt şi de drept pentru a se putea pronunţa efectiv asupra motivelor de apel deduse judecăţii, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 230/2021 a Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, a sentinţei nr. 2125/2021 a Judecătoriei Fălticeni în dosarul nr. x/2009 şi a deciziei nr. 1957/2013 a Tribunalului Suceava.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 08 februarie 2023, intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În 23 februarie 2023, recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

În 13 martie 2023, intimaţii Comisia locală Baia şi Primarul Comunei Baia au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În 29 februarie 2023, recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

În 05 aprilie 2023 Comisia judeţeană şi Prefectul Judeţului Suceava au depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea apărărilor formulate de intimate.

În 28 aprilie 2023, recurentul a depus note scrise prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a dispozitivului hotărârilor de expropriere, respectiv procesul-verbal din 19 august 1922 al Comisiunii de expropriere Ocolul Boroaia, hotărârea nr. 48/1923 a Comisiunii judeţene de expropriere a judeţului Suceava.

În 23 mai 2023, respectiv în 9 iunie 2023 în dosarul conexat, F. a formulat cereri de intervenţie accesorie în sprijinului recurentului, invocând, în esenţă, aceleaşi aspecte prezentate de recurent prin calea de atac.

În 24 mai 2023, intimatul Prefectul Suceava a depus precizări cu privire la autoritatea de lucru judecat, iar în 22 septembrie 2023, F. a depus concluzii scrise şi în 25 septembrie 2023 a depus dovada comunicării concluziilor scrise către părţile din prezenta cauză.

În 05 octombrie 2023, recurentul a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea cererii de intervenţie şi a probei cu înscrisuri, depuse de F..

În 11 octombrie 2023, intimatul Prefectul Judeţului Suceava a depus întâmpinare la cererea de intervenţie, prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi admiterea excepţiei lipsei de interes cu privire la cererea de intervenţie accesorie.

La aceeaşi dată, intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare la cererea de intervenţie accesorie, invocând excepţia lipsei de interes.

În 17 octombrie 2023, recurentul a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul Prefectul Judeţului Suceava, solicitând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui intimat şi a excepţiei lipsei de interes a F..

În data de 19 octombrie 2023, recurentul a depus concluzii scrise.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia nr. 1012/27.09.2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu prioritate, faţă de conţinutul explicit al expunerii de motive a cererii de recurs, redat anterior, se impune ca analiza criticilor de nelegalitate în calea extraordinară de atac a recursului să fie precedată de consideraţii preliminare privind cauza recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural şi/sau substanţial).

Pe de altă parte, principiul legalităţii căilor de atac impune a se reţine că asemenea demersuri procedurale trebuie exercitate în coordonatele pe care legea le-a conferit acestora, nici părţile şi nici instanţele de control judiciar nefiind îndreptăţite să invoce, respectiv să analizeze aspecte care nu respectă condiţiile pe care legea le-a stabilit relativ la exercitarea şi judecata căilor de atac efectiv promovate.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu este posibil a fi reevaluat probatoriul ce a fost analizat de instanţele ierarhic inferioare, după cum nu este posibilă nici reevaluarea situaţiei de fapt ce a fost stabilită ca urmare a analizei astfel făcute în privinţa probelor administrate la judecata în fond.

Împrejurarea că recurentul a formulat critici care tind a provoca o astfel de reevaluare a probelor şi respectiv a situaţiei de fapt, nu poate determina legala învestire a instanţei de recurs spre a proceda la analiza acestora, pentru că respectivele critici au fost formulate cu neobservarea limitelor ce sunt impuse prin normele procedurale enunţate în precedent şi a întinderii dreptului ce îi este conferit prin lege de a deduce judecăţii în recurs, aspecte care au aptitudinea de a fi circumscrise motivelor de casare reglementate prin art. 488 C. proc. civ.

Tot cu titlu preliminar, instanţa de recurs constată că, deşi în memoriul de recurs, criticile recurentului au fost numerotate şi expuse formal ca fiind circumscrise unor aspecte de nelegalitate distincte, în cuprinsul motivelor de recurs se regăseşte o repetare a argumentelor prezentate, ceea ce impune, pentru raţiuni ce ţin de rigoarea raţionamentului logico-juridic o examinare a acestora în mod sintetizat şi grupat în cadrul unor considerente unice.

Printr-o primă categorie de critici subsumate de recurent motivelor de recurs reglementate prin art. 488 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., acesta a susţinut, pe de o parte, că, prin opunerea efectului pozitiv al considerentelor deciziei nr. 903/2013, din oficiu de către instanţă, contrar art. 431 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a încălcat şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de altă parte, recurentul a susţinut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 993/2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 903/2013 a Tribunalului Bacău, pronunţate în dosarul nr. x/2010, lămurită prin decizia nr. 308/2016, a deciziei nr. 291/2010 a Tribunalului Suceava, precum şi efectul pozitiv al sentinţei nr. 2543/14.12.2015 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2015, al deciziei nr. 203/16.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, al sentinţei nr. 2125/2011 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2009 şi al deciziei nr. 1957/2013 a Tribunalului Suceava. A mai arătat recurentul că decizia recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a procesului-verbal din 19 august 2022 emis de Comisia Boroaia şi a Hotărârii nr. 48/1923 emisă de Comisia de expropriere judeţeană Suceava, precum şi a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului din "blocul de convenţionalitate".

Aceste argumente ale recurentului sunt nefondate şi contradictorii, întrucât pe de-o parte critică reţinerea efectului pozitiv de către instanţa de apel, iar pe de altă parte invocă încălcarea prin decizia recurată a autorităţii de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătoreşti, inclusiv a hotărârilor reţinute de instanţa de apel.

Critica ce conturează greşita valorificare de către instanţa de apel a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2010 va fi cenzurată de prezenta instanţă din perspectiva motivelor de nelegalitate înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ., deoarece pune în discuţie încălcarea unor norme de procedură în materia efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prevederile înscrise în art. 431 C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, dispunând, în alin. (1), că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar, potrivit alin. (2), că oricare din părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În termenii consacraţi de art. 431 alin. (2) din cod, nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat (obiect, cauză şi părţi), ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi (în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional).

Dispoziţiile art. 435 C. proc. civ. reglementează modalitatea în care se produc efectele hotărârii judecătoreşti, cu valoare obligatorie, sub semnul relativităţii, în raporturile dintre părţi (şi succesorii acestora) şi în forma opozabilităţii faţă de terţii neparticipanţi la procedura judiciară, care vor putea face, însă, dovada contrară celor statuate prin hotărâre, în absenţa participării lor la proces.

Principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii între părţi, cât şi al lucrului judecat, presupune că ceea ce a fost judecat să nu poată fi opus decât de către părţile în proces şi succesorii acestora. Fundamentul şi justificarea acestui principiu îl constituie contradictorialitatea şi dreptul la apărare, deoarece aceste părţi au participat în litigiu, au avut ocazia de a-şi susţine apărările, de a propune şi administra probe, de a dezbate pricina în contradictoriu şi de a exercita căile legale de atac. Este, prin urmare, just ca ele să respecte ceea ce s-a stabilit definitiv, atât în sensul inadmisibilităţii unei noi acţiuni identice (efectul negativ al lucrului judecat), cât şi în sensul că, între ele, chestiunile litigioase definitiv stabilite să nu mai poată fi contrazise, iar judecăţile respective trebuie avute în vedere ca premise cu valoare de adevăr juridic şi, în consecinţă, inatacabile în litigiile ulterioare (efectul pozitiv).

În cauză, instanţa de apel, prin decizia recurată, a valorificat corect efectul pozitiv al lucrului judecat care derivă din statuările ataşate deciziei civile nr. 903/2013 din 2 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2010.

Prioritar, contrar argumentelor recurentului, se reţine că instanţa de apel nu a invocat din oficiu autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 903/02.10.2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2010, ci această hotărâre a fost invocată de reclamant în cuprinsul memoriului de apel cu care a sesizat instanţa de control judiciar.

Pentru a prezenta aspectele reţinute cu putere de lucru judecat în cuprinsul deciziei nr. 903/02.10.2013 a Tribunalului Bacău, este necesar a se prezenta istoricul cererilor de reconstituire formulate de către reclamant şi care au făcut obiectul dosarului nr. x/2010, în cadrul căruia s-au pronunţat sentinţa nr. 993/23.05.2012 a Judecătoriei Fălticeni şi decizia civilă nr. 903/02.10.2013 a Tribunalului Bacău, invocate de către reclamant prin cererea de recurs, ca bază a dreptului solicitat.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. x/2007, reclamantul D. a învestit instanţa cu plângere formulată în baza legilor fondului funciar privind anularea Hotărârilor nr. 3513/2006 şi nr. 3514/2006 ale Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava. Ulterior, la termenul de judecată din 12.09.2007, a fost formulată cererea completatoare prin care reclamantul a contestat Hotărârile Comisiei judeţene nr. 1878/2006 şi 1880/2006.

Prin cererea nr. x/2005, reclamantul D., în calitate de unic moştenitor al bunicului său, a solicitat în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 1375,20 ha, teren cu vegetaţie forestieră, situată pe raza administrativ-teritorială a comunei Baia, F., precum şi asupra obiectivelor (construcţii, drumuri forestiere, etc.) existente pe această suprafaţă.

Astfel, prin Hotărârea nr. 1878/22.06.2006 - poziţia nr. 1 din Anexa nr. 37-1, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a validat propunerea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Baia, respectiv s-a reconstituit în favoarea reclamantului D., în calitate de unic moştenitor al bunicului său G., dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1375,20 ha, teren cu vegetaţie forestieră, din care suprafaţa de 1345,20 ha, teren cu vegetaţie forestieră pe vechiul amplasament, situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Baia, F., judeţul Suceava, iar suprafaţa de 29,00 ha, teren cu vegetaţie forestieră, s-a reconstituit numai ca drept de proprietate, întrucât vechiul amplasament este ocupat prin aplicarea legilor fondului funciar, urmând a se stabili un nou amplasament sau să i se acorde despăgubiri, în condiţiile legii. Pentru suprafaţa de 1,00 ha teren cu vegetaţie forestieră s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată a fost validată lista cu obiectivele de inventar situate pe terenul în suprafaţă de 1345,20 ha.

Prin cererea nr. x/2005, reclamantul D., în calitate de unic moştenitor al bunicului său, a solicitat în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 1241,00 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată pe raza administrativ-teritorială a comunei Râsca, Ocolul Silvic Râşca, precum şi a obiectivelor (construcţii, drumuri forestiere, etc.) existente pe această suprafaţă.

Prin Hotărârea nr. 1880/22.06.2006 - poziţia nr. 1 din Anexa nr. 37-1, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a validat propunerea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Râşca, respectiv s-a reconstituit în favoarea reclamantului D., în calitate de unic moştenitor al bunicului său G., dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1237,90 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată pe raza comunei Râşca, Ocolul Silvic Râşca, judeţul Suceava. Totodată a fost validată lista cu obiectivele de inventar situate pe terenul în suprafaţă de 1237,90 ha.

Prin Hotărârea nr. 3513/22.12.2006, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins cererea formulată de D., în calitate de unic moştenitor al bunicului său G., prin care a solicitat a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 14,77 ha teren neagricol, situat în judeţul Suceava, întrucât (i) actele depuse pentru dovada dreptului de proprietate au fost încheiate la nivelul anilor 1923, 1924 şi 1926 şi nu s-au depus alte acte prin care să se facă dovada deţinerii continue a proprietăţii până în anul preluării la stat a terenurilor solicitate; (ii) din actele depuse de comisiile locale a rezultat că aceste terenuri au fost expropriate în decursul anilor 1923-1938, fiind tranformate în izlazuri comunale; (iii) nu s-au depus acte prin care să se facă dovada calităţii de proprietar deposedat a autorului său şi nici planuri cadastrale de identificare a acestor terenuri.

Prin Hotărârea nr. 3514/22.12.2006, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins cererea formulată de D.. în calitate de unic moştenitor al bunicului său G., prin care a solicitat a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 39,90 ha, teren neagricol, situat în judeţul Suceava, avându-se în vedere aceleaşi argumente ca cele prezentate la Hotărârea nr. 3513/2006.

Prin sentinţa nr. 543/28.02.2008, Judecătoria Fălticeni a admis plângerea astfel cum a fost precizată şi completată, a desfiinţat Hotărârile Comisiei Judeţene Suceava nr. 3513/2016 şi 3514/2006, a modificat în parte Hotărârile Comisiei Judeţene nr. 1878/2006 şi 1880/2006, cu privire la întinderea suprafeţelor de teren ce au fost validate prin acestea şi a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentului pentru suprafeţele de 4,83 ha şi 102,58 ha teren situate pe raza satului Slătioara, comuna Râşca, 14,77 ha teren în sat Bogata, comuna Baia, 177,61 ha teren parţial împădurit la locul "Islazul Comunei Baia" şi 126,12 ha teren pădure parţial defrişată la locul "Islazul Comunei Baia" de pe raza comunelor Baia şi Râşca.

Prin decizia civilă nr. 1855/18.08.2008, pronunţată de Tribunalul Suceava, au fost admise recursurile şi cauza trimisă spre rejudecare, fiind înregistrată la Judecătoria Fălticeni, sub nr. x/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 623/18.03.2009, Judecătoria Fălticeni a admis plângerea reclamantului D., a anulat Hotărârile Comisiei Judeţene Suceava nr. 3513/2016 şi 3514/2006, a modificat în parte Hotărârile Comisiei Judeţene nr. 1878/2006 şi 1880/2006 cu privire la întinderea suprafeţelor de teren ce au fost validate prin acestea şi a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentului pentru suprafeţele de 119,49 ha teren pe raza comunei Râşca sat Slătioara şi 311,23 ha teren situat pe raza comunei Baia sat Bogata.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Comisiile de fond funciar, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, sub nr. x/2009. În cadrul acestui recurs, comisiile au invocat, printre altele, şi excepţia tardivităţii plângerii formulate de către reclamantul D. împotriva Hotărârilor Comisiei Judeţene nr. 1878/2006 şi 1880/2006.

Prin decizia civilă nr. 291/08.02.2010, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2009, invocată de recurent prin cererea de recurs pendinte, au fost admise recursurile comisiilor de fond funciar şi cauza a fost trimisă spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. x/2010.

În ceea ce priveşte limitele rejudecării, în cadrul deciziei nr. 291/08.02.2010 a Tribunalului Suceava, în considerentele ce fac parte integrantă cu dispozitivul, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat ca fiind tardiv formulată plângerea petentului formulată împotriva hotărârilor Comisiei Judeţene Suceava nr. 1878/26.06.2006 şi nr. 1880/26.06.2006, s-a dispus refacerea raportului de expertiză conform obiectivelor explicate, s-a dispus a se lua în considerare faptul că petentului i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3069 ha teren cu vegetaţie forestieră prin Hotărârile Comisiei Judeţene Suceava nr. 1878/26.06.2006 şi nr. 1880/26.06.2006, urmând a se determina ce suprafaţă de teren mai trebuie reconstituită.

Prin sentinţa nr. 993/23.05.2012, pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2010, invocată de recurent prin cererea de recurs, instanţa a admis plângerea petentului şi a anulat Hotărârile Comisiei Judeţene Suceava nr. 3513/2016 şi 3514/2006, a modificat în parte Hotărârile Comisiei Judeţene nr. 1878/2006 şi 1880/2006 cu privire la întinderea suprafeţelor de teren ce au fost validate prin acestea şi a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentului pentru suprafeţele de 177,6230 ha (S5) situat la locul "Coasta Bogăţii" comuna Baia, sat Bogata şi 85,8532 ha teren situat la locul numit "Coasta Boului" comuna Baia, sat Bogata (S6).

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs, dosarul fiind strămutat în calea de atac la Tribunalul Bacău.

Prin decizia civilă nr. 903/02.10.2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2010, de asemenea invocată de recurent prin cererea de recurs, instanţa a casat sentinţa nr. 993/2012 a Judecătoriei Fălticeni, a reţinut cauza spre rejudecare, iar în rejudecare a respins plângerea formulată împotriva Hotărârilor nr. 3513 şi 3514 din 22.12.2006 ale Comisiei Judeţene Suceava şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Pentru a hotârî astfel, Tribunalul Bacău a reţinut că prin sentinţa nr. 993/2012, Judecătoria Fălticeni a hotărât fără a respecta dispoziţiile instanţei de trimitere, nerespectare care vizează în primul rând "soluţionarea plângerii declarate împotriva Hotărârilor Comisiei Judeţene nr. 1878/22.06.2006 şi 1880/22.06.2006, dat fiind că prin decizia nr. 291/08.02.2010 s-a reţinut cu putere de lucru judecat că plângerea formulată împotriva acestor hotărâri este tardivă. Or, prima instanţă a soluţionat fondul acestor plângeri în condiţiile în care instanţa de casare reţinuse tardivitatea formulării lor".

Instanţa de casare, respectiv Tribunalul Bacău, admiţând recursul şi reţinând cauza spre rejudecare, s-a considerat învestită doar în ceea ce priveşte plângerea îndreptată împotriva Hotărârilor nr. 3513 şi 3514 din 2006 ale Comisiei Judeţene Suceava şi a respins ca nefondată această plângere.

În cauza dedusă judecăţii, reclamantul urmăreşte revendicarea suprafeţei de 287 ha teren reprezentând Pădurea Baia, despre care susţine că a aparţinut autorului său G., al cărui succesor este, şi pe care l-a dobândit prin actul de adjudecare nr. 80/1943 al Tribunalului Ilfov, parcelă care se află în prezent în posesia Comunei Baia şi face parte din terenul pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. x/2009.

Recurentul susţine că titlul pe care îl exhibă este reprezentat de Jurnalul de adjudecare definitivă nr. 19477 din 3 octombrie 1943, însă nu a depus la dosar un certificat de moştenitor eliberat în urma dezbaterii succesiunii după defunctul G., în care să se fi menţionat terenul ce face obiectul cauzei ca făcând parte din masa succesorală. Din acest motiv, în speţă s-a reţinut că acest teren a fost scos din patrimoniul defunctului prin preluarea abuzivă de către regimul comunist, iar reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră ce a făcut parte din comuna Baia, fosta proprietate a bunicului reclamantului în baza actului de adjudecare nr. 80/1943, fiind eliberat titlul nr. 522 din 20 august 1995 cu privire la suprafaţa de 1 ha teren prin reconstituire şi titlul de proprietate nr. x din 21 februarie 2007 cu privire la suprafaţa de 1.345 ha şi 2.000 m2 teren cu vegetaţie forestieră, de asemenea, prin reconstituire după defunctul G., terenuri situate pe raza comunei Baia.

Recurentul a susţinut că dovedeşte contrariul celor reţinute prin decizia atacată, cu sentinţa nr. 2543/2015 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2015 şi că opune efectul lucrului anterior judecat prin care s-a tranşat chestiunea menţinerii, iar nu a casării alin. (5) din dispozitivul sentinţei nr. 993/2015 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra loturilor S5 de peste 177 ha şi S6 de peste 85 ha.

Prin sentinţa civilă nr. 2543/14.12.2015 pronunţată de Judecătoria Fălticeni a fost obligată Comisia locală Râşca pentru aplicarea legilor fondului funciar să îl pună pe reclamant în posesie cu suprafeţele S1-S4 situate în sat Slătioara comuna Râşca identificate în raportul de expertiză şi suplimentele la acesta efectuate în dosarul civil nr. x/2010 al Judecătoriei Fălticeni şi a obligat-o pe pârâtă să emită titlu de proprietate pe numele reclamantului cu privire la suprafeţele S1-S4.

Prin urmare, prin decizia anterior indicată nu s-au dezlegat chestiuni de fond cu privire la suprafeţele S5-S6, cum eronat susţine recurentul.

Esenţial de subliniat este faptul că recurentul-reclamant a urmat procedura instituită de legile speciale, respectiv de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 167/1997 şi Legea nr. 1/2000, acestuia fiindu-i restituită o parte din teren, iar pentru suprafaţa solicitată prin prezenta acţiune nu a adus probe suficiente pentru admiterea plângerii formulate, plângere ce a făcut obiectul dosarului x/2010

Chiar şi în acest context factual, instanţa de apel a apreciat că ceea ce trebuie stabilit este calitatea de proprietar deposedat a autorului petentului, respectiv de ultim proprietar deposedat înainte de invocata expropriere.

Din analiza actelor, instanţa de apel a conchis că autorul reclamantului nu a avut calitatea de proprietar deposedat asupra suprafeţelor de teren în litigiu, la data naţionalizării, având în vedere că exproprierea s-a făcut potrivit Reformei agrare din 1921, din proprietatea H., societate care ulterior a vândut prin licitaţie publică, în favoarea autorului apelantului, proprietatea sa, aşa cum a rezultat în urma acestei exproprieri.

Totodată, instanţa de apel a analizat titlul pârâtei Comuna Baia, reţinând că în favoarea acesteia a fost emis titlul de proprietate nr. x/27 august 2009 pentru suprafaţa de 454 hectare reprezentând islaz comunal situată pe raza comunei Baia şi că s-a realizat punerea în posesie conform procesului-verbal nr. x încheiat la 27 iunie 2009, pârâta Comuna Baia fiind astfel în posesia unui titlu cu privire la imobilul revendicat, în timp ce reclamantul nu a făcut dovada că deţine un astfel de titlu. Din acest motiv, instanţa de apel a apreciat corect că, în speţă, calea de urmat pentru recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri era aceea a legilor reparatorii guvernate de prevederile legilor fondului funciar, procedură de reconstituire pe care reclamantul a urmat-o, iar după epuizarea tuturor etapelor acesteia, reclamantul a ales să urmeze calea dreptului comun pentru recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor pentru care nu a beneficiat de măsuri reparatorii în baza actelor normative cu caracter special.

În raport cu cele prezentate, instanţa de recurs subliniază că atunci când reclamantul se prevalează de un anumit temei juridic pentru cererea cu care învesteşte instanţa, temei juridic ce se integrează dreptului comun, instanţa de judecată, constatând că, pentru cererea dedusă judecăţii, există edictat un act normativ special, în aplicarea principiului specialia generalibus derogant (specialul derogă de la general), este ţinută a face aplicarea normelor speciale, după ce va fi supus această chestiune dezbaterii părţilor, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, obligaţie care, în cauză, a fost respectată.

Astfel, conform principiului anterior menţionat, cu aplicabilitate atât în planul dreptului substanţial, cât şi al celui procesual, constituie un impediment în a se recurge la normele dreptului comun, astfel încât nici părţile nu pot avea alegerea normelor aplicabile şi nici instanţei nu îi este permis a ignora existenţa actului normativ special ce se suprapune dreptului comun pentru reglementarea unui anumit tip de relaţii sociale, disciplinate juridic prin adoptarea unei legi speciale.

Or, promovând cererea de chemare în judecată având ca obiect revendicarea suprafeţei de 287 ha sol şi subsol, în temeiului dreptului comun, chiar dacă temeiul juridic este diferit de cel al acţiunii soluţionate prin decizia civilă nr. 903/02.10.2013 a Tribunalului Bacău, recurentul urmăreşte aceeaşi finalitate ca şi cea proprie procedurii instituite de legea specială, anume revendicarea suprafeţei pentru care nu deţine un titlu de proprietate valabil.

Cum, pentru aceeaşi finalitate, există actele normative speciale care reglementează procedura pe care legile fondului funciar au impus-o, opţiunea reclamantului pentru o altă cale procedurală este exclusă, conform principiului anterior menţionat.

Aşadar, se reţine că, în soluţionarea cauzei de faţă, nu se poate face abstracţie de actualul context legislativ care, aşa cum corect a subliniat instanţa de apel, reglementează o procedură distinctă, specială, de care reclamantul a beneficiat.

În aceste condiţii, este nefondată critica recurentului circumscrisă art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că în cauză a fost încălcat principiul aflării adevărului sau că instanţa de apel a refuzat să judece echitabil, schimbând obiectul cererii principale, cu nerespectarea deciziei RIL nr. 9/2020 cu privire la probe. Aceasta întrucât instanţele de fond au analizat cererea reclamantului raportat la dispoziţiile legale incidente în această materie, reţinându-se corect că reclamantul nu se poate prevala de un temei legal de drept comun pentru a obţine recunoaşterea unor drepturi ce fac obiectul de reglementare a unor legi speciale, întrucât nu are un drept de opţiune între normele aplicabile, principiul disponibilităţii fiind limitat de principiul legalităţii.

Astfel, contrar argumentelor recurentului în sensul că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului din "blocul de convenţionalitate", Înalta Curte apreciază nu se poate reţine că prin modul de soluţionare a pricinii a fost încălcat art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau jurisprudenţa instanţei de contencios european, întrucât existenţa unei reglementări speciale nu încalcă dreptul părţii la un proces echitabil, atâta vreme cât procedura specială reglementează o cale efectivă care a şi fost urmată în speţă.

Recurentul a mai susţinut că decizia recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2125/10.10.2011 a Judecătoriei Fălticeni, modificată în parte prin decizia nr. 1957/17.09.2013, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2009, însă în respectivul dosar nu s-au tranşat chestiuni care să se impună cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, ci s-a stabilit că reclamantul este proprietar asupra obiectivelor inventariate conform anexelor la Hotărârile nr. 1878/2006, 1879/2006 şi 1880/2006 emise de Comisa Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava şi au fost obligate pârâtele Comisia Locală de fond funciar Râşca şi Comisia Locală de fond funciar Cornu Luncii să procedeze la punerea în posesie a reclamantului pentru mijloacele fixe inventariate conform anexelor la hotărârile anterior menţionate.

De asemenea, recurentul a susţinut că decizia recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 203/16.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, însă se constată că această decizie a fost pronunţată în prezentul dosar în primul ciclu procesual şi a anulat sentinţa nr. 334/02.06.2020 a Tribunalului Suceava, trimiţând cauza spre rejudecare, pe considerentul că lipseşte motivarea primei instanţe cu privire la cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, împiedicând exercitarea controlului judiciar.

Întrucât prin decizia menţionată anterior nu s-au dezlegat aspecte cu privire la fondul litigiului dedus judecăţii, nu se poate reţine că decizia recurată ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţate în ciclul procesual anterior.

Prin urmare, raportat la toate considerentele expuse anterior, se reţine caracterul nefondat al motivului de recurs relativ la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti indicate prin cererea de recurs. Deşi recurentul s-a prevalat în principal de considerentele sentinţei nr. 993/2012 a Judecătoriei Fălticeni, invocând autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, se reţine, astfel cum s-a prezentat anterior, că această sentinţă a fost casată prin decizia nr. 903/2013 a Tribunalului Bacău, iar considerentele respectivei hotărâri nu mai au nicio putere.

Relativ la critica potrivit cu care decizia recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a procesului-verbal din 19 august 2022 emis de Comisia Boroaia şi a Hotărârii nr. 48/1923 emisă de Comisia de expropriere judeţeană Suceava, se reţine, în acest sens, că recurentul se află în eroare, din moment ce, în conformitate cu dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este ataşată doar hotărârilor judecătoreşti, nu şi altor înscrisuri, fie ele şi autentice.

Circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că prin refuzul de a admite probele cu expertiza topografică şi pedologică, instanţa de apel a încălcat şi art. 249, art. 250, art. 255 alin. (1), art. 330 alin. (1)-(3), art. 478 alin. (2), art. 517 alin. (4) din C. proc. civ. cu referire la decizia RIL nr. 9/2020.

Înalta Curte reţine, cu privire la această susţinere, că nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate, ci articolele au fost invocate formal într-o enumerare, recurentul fiind nemulţumit de modul în care instanţa de prim control judiciar a administrat şi apreciat probele existente la dosar.

Tot din perspectiva aprecierii asupra situaţiei de fapt a fost invocată şi critica privind refuzul instanţei de apel de a respecta dreptul de proprietate realizat în 2006, în urma soluţionării în parte a cererii nr. x/2005, prin emiterea Hotărârii nr. 1878/2006 a Comisiei Judeţene Suceava, nelegal faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (2), art. 7, art. 8 art. 6 alin. (1), art. 38-39, art. 20, art. 22 alin. (2), (5) şi (7) din C. proc. civ.

Recurentul a indicat aceste texte legale în mod pur formal, raportat la situaţia de fapt, fără a dezvolta critici de nelegalitate cu privire la modul în care instanţa de apel a nesocotit aceste dispoziţii legale.

A mai susţinut recurentul că titlul exhibat în prezenta cauză este reprezentat de Jurnalul de adjudecare definitivă nr. 19477/03.10.1943 a Tribunalului Ilfov şi cele două acte de vânzare -cumpărare din 1921 faţă de care este având-cauză ca şi autorul său.

Aceste critici ce vizează aspecte de fapt au fost invocate şi în apel, iar instanţa de prim control judiciar le-a analizat reţinând că suprafeţele de teren în litigiu nu au fost adjudecate în favoarea autorului reclamantului, iar calitatea de având-cauză priveşte dobândirea efectivă, pentru că numai atunci se pune problema transmiterii drepturilor şi obligaţiilor nepatrimoniale, ceea ce nu este cazul în speţă.

Printr-un alt motiv de recurs, circumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că decizia recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, care este în principal o acţiune în revendicare, iar în subsidiar o acţiune funciară, arătând că nu revendică un teren solicitat şi pe calea dreptului comun şi pe calea legii speciale, ci revendică solul şi subsolul suprafeţei de 287 ha.

Critica este nefondată.

Ceea ce critică recurentul circumscris acestui motiv de recurs este faptul că instanţa de apel a apreciat că se revendică suprafaţa de 287 ha teren, când de fapt se revendică solul şi subsolul aferent acestei suprafeţe.

Contrar argumentelor recurentului, instanţa de apel a reţinut că deşi reclamantul solicită să îi fie recunoscut dreptul de proprietate asupra unor straturi - sol/subsol, în final acesta urmăreşte să obţină terenul în materialitatea lui, independent de câte straturi a înţeles să identifice şi să indice.

Prin urmare, nu se poate reţine că decizia recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, cum eronat susţine recurentul, întrucât instanţa de apel a observat ceea ce solicită reclamantul şi ceea ce urmăreşte de fapt prin acţiunea în revendicare, iar faptul că aceste concluzii ale instanţei de apel îl nemulţumesc pe recurent nu înseamnă că instanţa a nesocotit prevederile art. 425 C. proc. civ. pentru a putea fi atrasă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Analizând în continuare cererea de recurs, se observă că în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, recurentul a arătat că instanţa de apel a expropriat în anul 2022 ce nu s-a expropriat în 1922-1923 şi a denaturat raporturile juridice dintre părţile contractului din 1943.

Pentru a fi incident acest motiv de casare este necesar să existe o incursiune a autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa de judecată săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.

În ceea ce priveşte criticile subsumate de recurent acestui motiv de recurs, instanţa de recurs constată că ele pun în discuţie, de fapt, temeinicia deciziei recurate, şi nu legalitatea sa, partea fiind nemulţumită de situaţia de fapt reţinută de către instanţa devolutivă a fondului şi solicitând practic instanţei prezente de control judiciar să reanalizeze probele administrate, pentru a constata eventuala lor trunchiere, eventuala lor ignorare de către instanţa de apel, cu efectul modificării, astfel, a situaţiei de fapt a cauzei reţinute definitiv în faza procesuală de apel.

Or, astfel cum s-a expus anterior, instanţa de recurs efectuează un control exclusiv de legalitate, fiind ţinută de situaţia de fapt a cauzei stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, sens în care acest motiv de recurs nu poate fi primit ca fondat.

Aşadar, susţinerile recurentului nu pot fi subsumate motivului de casare invocat, dat fiind că prin hotărârea recurată nu au fost expropriate bunuri din partrimoniul său, cum eronat susţine.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate de recurent prin cererile depuse ulterior împlinirii termenului de motivare a recursului, se constată că prin încheierea din 25 mai 2023, instanţa de recurs a constatat că cererile noi depuse de recurent nu conţin motive noi de recurs, ci doar se reiterează şi se detaliază motivele de casare şi argumentele expuse iniţial în răspunsul la întâmpinări.

Prin urmare, constatând ca fiind nefondate motivele de recurs în ansamblul lor, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 1012/27.09.2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Examinând decizia nr. 1013/27.09.2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 1013/27.09.2022 a Curţii de Apel Suceava, recurentul a formulat, în principiu, aceleaşi critici ca cele invocate prin recursul formulat împotriva hotărârii pronunţate în dosarul de fond, invocând circumscris art. 488 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., încălcarea de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 230/2021 a Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, a sentinţei nr. 2125/2021 a Judecătoriei Fălticeni în dosarul nr. x/2009 şi a deciziei nr. 1957/2013 a Tribunalului Suceava, dar şi încălcarea art. 22 alin. (2) din cod pentru că nu a aflat adevărul, aşa cum o cer dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 397 alin. (1) şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ., precum şi a art. 5 alin. (1)-(3), art. 7 alin. (1), art. 8, art. 20, art. 22 alin. (6) şi (7) întrucât a refuzat să judece apelulul în baza motivelor de apel.

Printr-o altă critică, recurentul a criticat respingerea, ca nefondată, de către instanţa de apel a cererii de completare, cu toate că s-a constatat că cererea nu era inadmisibilă, sens în care instanţa putea să o admită în virtutea art. 6 din C. proc. civ. şi a deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Criticile sunt nefondate.

Prin cererea de completare a dispozitivului sentinţei pronunţate de prima instanţă, reclamantul a invocat că instanţa sesizată nu s-ar fi pronunţat asupra unor capete de cerere.

Prin sentinţa 91/25.01.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava a fost respinsă, ca inadmibilă, cererea de introducere în cauză a unui nou reclamant şi a fost respinsă, ca nefondată, cererea de completare a sentinţei nr. 1970/25.10.2021 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, reţinându-se, în esenţă, că reclamantul a înţeles să sesizeze instanţa cu petitele din cuprinsul cererii formulate la 16 aprilie 2019, asupra cărora instanţa s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 1970 din 25 octombrie 2021.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a apreciat corect că nu era inadmisibilă cererea de introducere în cauză a succesorului cu titlu particular, în condiţiile în care legiuitorul nu stabileşte o limită până la care acesta poate fi introdus în cauză, în cursul procesului, acesta putând interveni inclusiv în căile de atac. Cu privire la dispozitivul sentinţei civile a cărei completare s-a solicitat, instanţa de apel a constatat că instanţa s-a pronunţat asupra capetelor de cerere pretins nesoluţionate, respingând acţiunea, în întregime, ca nefondată, iar faptul că reclamantul este nemulţumit de considerentele primei instanţe, prin care aceasta a argumentat soluţia pronunţată, nu înseamnă că instanţa o omis să se pronunţe prin dispozitivul hotărârii cu privire la cererile sale şi că acesta trebuie completat.

În acest context factual, raportat la criticile invocate prin cererea de recurs, se reţine că instanţa de apel a constatat că cererea de introducere în cauză este admisibilă, însă această împrejurare nu înseamnă că cererea este şi fondată. În cuprinsul hotărârii atacate, instanţa de apel a prezentat pe larg argumentele pentru care a apreciat cererea de introducere în cauză ca fiind nefondată, reţinând, în esenţă, că ceea ce s-a transmis prin donaţie este terenul pentru care reclamantul are titlu de proprietate, iar nu terenul litigios, reclamantul încercând prin cererea de completare dispozitiv să schimbe cauza juridică invocată în faţa primei instanţe, ceea ce este inadmisibil.

Astfel cum judicios a apreciat instanţa de apel, cererea de chemare în judecată poate fi modificată doar în condiţiile art. 204 din C. proc. civ., iar nu în cadrul cererii de completare a dispozitivului hotărârii.

Prin urmare, analizând cererea de recurs, se observă că recurentul invocă, cu excepţia criticii privind respingerea cererii de introducere în cauză, aceleaşi critici dezvoltate prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 1012/27.09.2022, critici care au fost, pe larg, examinate în cuprinsul prezentei decizii.

Totodată, se reţine că respingerea unei cereri, ca nefondată, nu înseamnă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât instanţa expune argumentele în susţinerea soluţiei adoptate.

În consecinţă, constatând că decizia recurată prezintă motivele care să susţină soluţia de respingere a cererii de completare dispozitiv, iar motivele de recurs invocate sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 1012/27.09.2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Analizând cererile de intervenţie accesorie formlate de F., în dosarele conexate, cu titlu prealabil, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intimatul Prefectului Judeţului Suceava, prin întâmpinare, calificată ca fiind o apărare de fond prin dezbaterile asupra fondului, Înalta Curte reţine că acest intimat justifică calitate procesuală şi în raport cu intervenientul accesoriu în condiţiile în care, spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte, prin apărările pe care le face, ca instanţa de judecată să pronunţe o soluţie în favoarea părţii pentru care a intervenit.

Potrivit art. 67 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Judecarea cererii de intervenţie accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanţa este obligată să se pronunţe asupra acesteia prin aceeaşi hotărâre, odată cu fondul. (2) Intervenientul accesoriu poate să săvârşească numai actele de procedură care nu contravin interesului părţii în favoarea căreia a intervenit".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese lipsa de independenţă procesuală a intervenientului accesoriu, dar şi regula că actele procedurale pe care le poate săvârşi acesta îşi au temeiul în poziţia procesuală subordonată faţă de partea pentru care a intervenit.

În speţă, intervenientul a arătat că susţine motivele de recurs formulate de recurentul D. împotriva deciziei civile nr. 1012 din 27 septembrie 2022 şi a deciziei nr. 1013 din 27 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, prezentând în cuprinsul cererilor aceleaşi argumente care au fost decelate de recurent prin calea de atac.

Înalta Curte mai reţine că, în condiţiile în care recursurile declarate de către recurent au fost respinse, ca nefondate, aceeaşi soluţie se impune şi în ceea ce priveşte cererile de intervenţie formulate de F., întrucât a dedus judecăţii aceleaşi aspecte ca partea în favoarea căreia a intervenit.

Prin urmare, nu se mai justifică nici analiza distinctă a motivelor de fapt şi de drept arătate prin cererile de intervenţie, în cauză fiind suficientă cercetarea lor astfel cum s-a arătat cu ocazia examinării căii de atac a recursului.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 67 din C. proc. civ., va respinge cererile de intervenţie accesorie formulate de F..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul D. împotriva deciziei nr. 1012 din 27 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 şi a deciziei nr. 1013 din 27 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenientul F..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.