Acquisitive prescription of land: appeals dismissed as lacking standing or unfounded, affirming procedural lapse of prior appeal

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, în data de 16 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că a devenit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, proprietarul unui teren în suprafaţă de 540 mp situat în Bucureşti, str. x, iar prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, a devenit şi proprietarul construcţiilor edificate pe acest teren.

La 14 septembrie 2016 a fost depusă o cerere de intervenţie voluntară principală de către D., care a fost precizată ulterior la cererea tribunalului, prin care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

De asemenea, a fost depusă o cerere prin care s-a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor numitului B., decedat la data de 09.05.1978, respectiv C., E. şi F., indicaţi în certificatul de moştenitor nr. x/1980.

Prin sentinţa civilă nr. 9714 din 14 septembrie 2016, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere că valoarea obiectului cererii a fost de 225.000 RON.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2017, în data de 03 iulie 2017.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului B., respectiv a numiţilor C., E. şi F..

Prin încheierea de şedinţă din 4 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului A., respectiv G. şi H..

Prin sentinţa civilă nr. 640 din 3 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de intervenţie principală, astfel cum a fost precizată, formulată de D.; a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul iniţial A. şi continuată de moştenitorii reclamanţi G. şi H.; a constatat că reclamanţii şi intervenienta au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului de 429 mp, din Bucureşti, str. x, astfel cum a fost identificat prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13, în expertiza topografică efectuată de expert I. şi depusă în dosarul de fond, vecinătăţile şi suprafaţa terenului rezultând din schiţa Anexa 2; a respins cererea de accesiune imobiliară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 640 din 3 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat apel pârâtul F..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 10 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus suspendarea judecării apelului formulat de pârâtul F., în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1870A din 22 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul formulat de apelantul-pârât F. (decedat).

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1870A din 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs recurenta-pârâtă E., recurentul J. şi recurentul Cabinet Individual de Avocatură "Dr. K.".

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii au solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, arătând, în esenţă, că decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea normelor procedurale, prin nesoluţionarea cererilor formulate de aceştia.

Astfel, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au susţinut că instanţa de apel nu ar fi efectuat procedura înscrierii în fals, deşi ar fi solicitat în mod expres acest lucru cu privire la următoarele acte juridice depuse în cauză de către reclamanţi: chitanţa din 9 iunie 1973, chitanţa din 15 octombrie 1985, cererea de modificare/precizare a cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată şi precizată, cererea de suspendare şi cererea de repunere pe rol formulată la 15 iunie 2017 de către avocatul reclamantului A. (decedat). În esenţă, recurenţii au susţinut că avocatului reclamantului A. (decedat) i-ar fi încetat mandatul ca urmare a decesului părţii în conformitate cu dispoziţiile art. 2030 C. civ.

Totodată, recurenţii au susţinut că instanţa de apel nu ar fi dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 413 pct. 2 C. proc. civ., cu toate că existau două plângeri penale pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti pentru infracţiuni care ar fi avut o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei din prezenta cauză.

Printr-o altă critică adusă deciziei curţii de apel, recurenţii au arătat că cererea de recuzare a preşedintelui completului instanţei de apel le-ar fi fost respinsă în mod neîntemeiat, fără ca aceştia să aibă posibilitatea de a ataca soluţia de respingere a cererii de recuzare.

Au învederat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor privitoare la amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare, prevăzute de art. 222 C. proc. civ., în condiţiile în care reprezentantul convenţional al acestora a formulat la 8 decembrie 2021 o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitatea sa de prezentare la termenul de judecată din 9 decembrie 2022 pe motiv de boală, sens în care a depus anexat cererii de amânare şi o adeverinţă medicală.

Totodată, au mai arătat că avocatul acestora a fost în imposibilitate de substituire, date fiind prevederile art. 5 din contractul de asistenţă juridică încheiat cu clienţii E. şi J., prin care a fost reglementată interdicţia de substituire a apărătorului ales cu alt avocat sub sancţiunea achitării de daune-interese, dispoziţie contractuală pe care o consideră ca reprezentând o normă specială, derogatorie de la norma generală.

În continuare, recurenţii au afirmat că instanţa de apel nu a ţinut cont în pronunţarea deciziei recurate de împrejurarea că plata impozitului pe imobil a fost făcută de părinţii pârâţilor şi de pârâţi, motiv pentru care reclamanţii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune, cum nu a ţinut cont nici de cererea recurenţilor din 10 noiembrie 2021 prin care au solicitat suspendarea cauzei până la introducerea în cauză a moştenitorilor pârâtului F., în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ.

Concluzionând, recurenţii au solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

5. Apărările formulate în cauză

La 21 aprilie 2022, intimata D. (fostă Oancea) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării/insuficientei timbrări, cu consecinţa anulării cererii de recurs, fiind precizat inclusiv faptul că cererea de apel nu a fost timbrată la rândul său.

Totodată, au fost invocate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor J., respectiv a Cabinetului Individual de Avocatură "Dr. K." dat fiind faptul că aceştia nu au avut calitatea de parte în proces, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a Cabinetului Individual de Avocatură "Dr. K." în prezentul recurs.

În ceea ce priveşte motivele de recurs formulate, intimata a invocat excepţia nulităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., prin prisma lipsei motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, susţinându-se că recurenţii nu formulează veritabile motive de recurs, ci urmăresc o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului.

Totodată, a invocat şi excepţia inadmisibilităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate în prezenta cale de atac nu au fost invocate în calea de atac a apelului.

În subsidiar, intimata a invocat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate.

La 27 aprilie 2022, intimaţii H. şi G. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia netimbrării cererii de recurs, excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor E., J. şi a Cabinetului Individual de Avocatură "Dr. K.", excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului K. în recurs, precum şi excepţia nulităţii recursului şi cea a inadmisibilităţii recursului, pentru aceleaşi motive invocate şi de intimata D., prin întâmpinare. În subsidiar, intimaţii au solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat şi menţinerea deciziei recurate.

La 16 mai 2022, recurenţii J., M. şi Cabinetul Individual de Avocatură "Dr. K." au formulat răspuns la întâmpinările formulate de D. (fostă Oancea), respectiv de G. şi H., prin care au invocat excepţia nulităţii absolute a întâmpinărilor, precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant atât a reprezentantului convenţional av. N., cât şi a reprezentantului convenţional av. O..

6. Procedura de filtru

Prin încheierea din 27 aprilie 2023, completul de filtru a respins excepţiile netimbrării, insuficientei timbrări şi nulităţii recursului şi a admis în principiu recursul declarat în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de recurenţi, se constată următoarele:

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenţii au invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a av. O. pentru intimaţii-reclamanţi H. şi G., respectiv a av. N., pentru intimata-intervenientă D., pe motiv că întâmpinările depuse la dosar trebuie să fie semnate olograf de parte ca să demonstreze că susţinerile reprezentantului sunt voinţa părţii.

Potrivit art. 90 din Statutul profesiei de avocat aprobat prin Hotărârea nr. 64/2011, "Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau în interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia, iar potrivit art. 91 alin. (2) "Asistarea şi reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele şi operaţiunile permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului."

Totodată, potrivit art. 108 din Statut "(1) Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori mandatarul acestuia."

În raport cu aceste dispoziţii legele, analizând actele dosarului, se constată că întâmpinarea formulată de intimaţii-reclamanţi H. şi G. este semnată de reprezentantul convenţional, avocat O., care a depus împuternicirea avocaţială seria x/2022, aflată la dosar, iar întâmpinarea formulată de intimata-intervenientă D. este semnată de reprezentantul convenţional, avocat N., care a depus împuternicirea avocaţială seria y/2022, aflată la dosar.

Împuternicirile avocaţiale depuse de reprezentanţii convenţionali ai intimaţilor îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 126 alin. (1) din Anexa II din Statutul profesiei de avocat-Hotărârea nr. 64/2011, prin urmare întâmpinările depuse la dosar şi semnate de reprezentanţii convenţionali reflectă voinţa părţilor litigante, nefiind necesară semnătura olografă a acestora, cum eronat susţin recurenţii.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de recurenţi.

Analizând, în continuare, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a av. K. pentru recurenţi, invocată de intimaţi, se constată că, în motivarea excepţiei, intimaţii-reclamanţi au susţinut că, faţă de prevederile art. 151 din C. proc. civ. coroborat cu art. 126 din Statul profesiei de avocat, la dosar nu se regăseşte împuternicirea avocaţială a reprezentantului recurenţilor. Intimata-intervenientă a arătat că invocă excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a Cabinetului Individual de Avocatură Dr. K. pentru recurenţii J. şi E., pentru că lipseşte împuternicirea de la dosar, învederând că această excepţie a fost ridicată şi constatată de către instanţa de apel.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte observă că la judecata în apel s-a depus împuternicire, în original, atât pentru pârâta E., cât şi pentru J. din partea Cabinetului Individual de Avocatură "Dr. K." la file x în volumul I şi 82 în volumul II. Împuternicirea pentru recurenta E., aflată la fila x în volumul I, indică că reprezentantul convenţional este împuternicit să reprezinte partea în faţa instanţelor de judecată, fiind indicat totodată numărul contractului de asistenţă juridică, respectiv contractul nr. x/2019. De asemenea, împuternicirea pentru recurentul J., aflată la fila x, indică numărul contractului de asistenţă juridică y/2021, în baza căruia a fost emisă împuternicirea.

Prin urmare, împuternicirile avocaţiale aflate la dosar respectă cerinţele art. 126 alin. (1) din Anexa II din Statutul profesiei de avocat.

Faptul că reprezentantul convenţional al recurenţilor nu are împuternicire la dosarul de recurs nu înseamnă că acesta nu avea posibilitatea legală de a exercita prezenta cale de atac în baza împuternicirii deţinute în faza procesuală anterioară, date fiind prevederile art. 87 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cu care "Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri."

Este adevărat că această excepţie a fost invocată şi în faţa instanţei de apel, însă nu a fost confirmată de către instanţă, astfel cum reiese din încheierea din 9 decembrie 2021, întrucât curtea a analizat prioritar excepţia de perimare a apelului şi doar ulterior soluţionării acestei excepţii a arătat că pot fi soluţionate celelalte cereri formulate de părţi.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că av. K., semnatarul cererii de recurs, a reprezentat interesele recurenţilor în faţa instanţei de apel, astfel cum reiese din împuternicirile avocaţiale nr. x/2021 şi nr. y/2021, excepţia lipsei calităţii de reprezentant în semnarea cererii de declarare a căii de atac are caracter nefondat, raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei-pârâte E., invocată de intimaţii-reclamanţi H. şi G., se constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată iniţiată de reclamantul A. a fost formulată în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.. Având în vedere extrasul din registrul de deces din care reieşea că pârâtul B. a decedat, reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză a moştenitorilor defunctului, respectiv E. şi F..

Întrucât pe parcursul litigiului a intervenit şi decesul pârâtei C., pârâţi în cauză au rămas moştenitorii acesteia, respectiv E. şi F., în contradictoriu cu care a fost pronunţată sentinţa nr. 640 din 03 aprilie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat apel pârâtul F., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar prin întâmpinare, pârâta E. a susţinut admiterea căii de atac.

Aşa cum se constată din expunerea rezumată a cauzei, recurenta E. fost parte la judecata cauzei pe fond, se legitimează procesual şi este în drept de a declara calea de atac cu care a fost învestită Înalta Curte, interesul său rezultând tocmai din faptul că i se opune hotărârea pe care o recurează.

Prin urmare, în raport cu aceste consideraţii, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei-pârâte E., invocată de intimaţii-reclamanţi H. şi G..

Procedând în continuare la analiza excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor J. şi Cabinet Individual de Avocatură "Dr. K.", invocată de intimaţii-reclamanţi H. şi G. şi de intimata-intervenientă D., Înalta Curte constată că aceştia nu justifică legitimare procesuală activă în declararea căii de atac a recursului, întrucât, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, nu au fost parte la judecarea cauzei în primă instanţă şi nici în apel.

Astfel, în ceea ce priveşte subiectele care pot exercita calea de atac deschisă de lege, se reţine că poate fi exercitată numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane, conform art. 458 C. proc. civ.

În aplicarea regulii pe care acest text o instituie pentru toate căile de atac, în sensul că exercitarea căii de atac poate fi făcută numai de părţile aflate în proces, urmează a se reţine că exerciţiul căii de atac este deschis numai părţilor între care a purtat judecata în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Astfel, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant/pârât şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, iar dispoziţiile legale care reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părţi, adică de persoanele care au participat la judecata pricinii.

Or, în speţă, se constată că în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, în care a fost pronunţată decizia împotriva căreia s-a exercitat recursul cu a cărui judecată a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenţii J. şi Cabinet Individual de Avocatură Dr. K. nu au avut calitatea de părţi.

Prin decizia recurată s-a constat perimată calea de atac formulată de apelantul pârât F. (decedat), împotriva sentinţei civile nr. 640/03.04.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi G. şi H., intimata pârâtă E. şi intimata intervenientă D..

Chiar dacă în faţa instanţei de apel, în data de 15 septembrie 2021, numitul J. a formulat cerere de intervenţie, se constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, întrucât a analizat prioritar dacă este incidentă sancţiunea perimării, sens în care acesta nu a dobândit calitatea de parte, atâta vreme cât cererea de intervenţie nu i-a fost admisă. În ceea ce priveşte Cabinetul Individual de Avocatură "Dr. K." se reţine că a fost reprezentantul convenţional al recurentei E., neavând calitatea de parte în prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor J. şi Cabinet Individual de Avocatură "Dr. K." şi, în consecinţă, va respinge recursul declarat de aceşti recurenţi împotriva deciziei civile nr. 1870A din 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.

Examinând cererea de recurs formulată împotriva soluţiei de perimare a apelului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlul prealabil, cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţi, se reţine că nu reprezintă o veritabilă excepţie care să vizeze exercitarea unei căi de atac nepermise de lege, ci reprezintă o apărare de fond, vizând practic formularea omisso medio a criticilor din recurs pe considerentul că recurenta nu a declarat apel.

Înalta Curte reţine că prin decizia recurată s-a constatat perimată calea de atac a apelului, decizie împotriva căreia părţile au dreptul de a formula recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Chiar dacă recurenta nu a declarat apel nu se poate reţine că recursul formulat de aceasta împotriva soluţiei de perimare este declarat omisso medio, deoarece criticile din cererea de recurs ce vizează acest incident procedural oricum nu aveau cum să fie formulate pe calea apelului.

Analizând în continuare recursul dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că prin încheierea de admitere în principiu s-a reţinut că aspectele criticate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind susţinută nelegalitatea soluţiei de perimare a apelului declarat împotriva sentinţei nr. 640 din 3 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Celelalte motive de casare pe care se întemeiază cererea de recurs, respectiv art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., au fost invocate pur formal, întrucât în realitate criticile formulate vizează situaţia de fapt a litigiului, iar nu considerentele instanţei de apel cu privire la soluţia dată excepţiei de perimare a căii de atac.

Recurenta a susţinut nelegalitatea soluţiei de perimare a căii de atac a apelului, invocând încălcarea de către instanţa de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Dispoziţiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., pretins nerespectate de către instanţa de apel, statuează în sensul că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 10 septembrie 2020, având în vedere decesul apelantului-pârât F., instanţa de apel a dispus, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea pricinii până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului.

După trecerea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., la 8 aprilie 2021, intimaţii-reclamanţi au solicitat instanţei să fie analizată incidenţa în cauză a excepţiei perimării căii de atac declarate.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a admis excepţia perimării şi a constat perimat apelul declarat de apelantul-pârât F. (decedat), reţinând, în esenţă, că, de la data la care s-a luat măsura suspendării judecăţii, părţile nu au făcut acte de procedură pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, nefiind făcută dovada unei împrejurări care să ateste că părţile nu au rămas în pasivitate şi că au întreprins demersurile specifice dezbaterii succesiunii părţii decedate.

Referitor la condiţia necesară pentru a opera perimarea, pricina să fi rămas în nelucrare din vina părţii, se constată că niciuna dintre părţile cauzei nu s-a preocupat, înăuntrul termenului de perimare, să depăşească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri direct sau prin intermediul instanţei în scopul indicării moştenitorilor apelantului-pârât decedat. Recurenta, în calitate de soră a defunctului, nu a indicat prezumtivii moştenitori şi nici nu a înştiinţat instanţa înăuntrul termenului de perimare cu privire la eventuale demersuri în indicarea moştenitorilor defunctului.

Aceste diligenţe trebuiau efectuate de partea interesată, respectiv de recurentă în virtutea calităţii sale de parte în proces, în scopul finalizării judecăţii care nu poate sta în loc nelimitat, fiind în interesul acesteia să indice moştenitorii celui decedat şi să ceară continuarea judecării apelului, dată fiind soluţia pronunţată de prima instanţă în soluţionarea pricinii.

Astfel, în speţă nu este incidentă ipoteza prevăzută la art. 416 alin. (3) al C. proc. civ., potrivit cu care nu constituie cauze de perimare când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

De asemenea, nici nu s-a făcut dovada că recurenta s-ar fi aflat în imposibilitate de a acţiona în maniera de mai sus, iar din acest punct de vedere, operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.

Reţinând că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit acte de procedură în ce priveşte soluţionarea litigiului, prin realizarea demersurilor necesare şi posibile în scopul identificării moştenitorilor apelantului decedat, în interiorul termenului de 6 luni de la momentul pronunţării încheierii de suspendare, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a dat eficienţă dispoziţiilor legale în materia perimării şi s-a constatat perimată cererea de apel formulată împotriva sentinţei civile nr. 640/03.04.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Susţinerea recurentei că instanţa de apel nu a ţinut cont de cererea de amânare formulată de apărătorul său la termenul din 8 decembrie 2021, nu este una de natură să schimbe soluţia dată în cauză, întrucât această cerere a fost formulată după împlinirea termenului de perimare de 6 luni. Câtă vreme recurenta nu a făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de perimare, cu respectarea art. 416 din C. proc. civ., corect a reţinut instanţa de apel îndeplinirea condiţiilor perimării cauzei.

Restul criticilor vizând înscrierea recurentei în fals, solicitarea de suspendare a cauzei pe motiv că există plângeri penale pe rolul parchetului ori nedobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate prin uzucapiune sunt aspecte care excedează controlului de legalitate în prezenta cale de atac care vizează soluţia de perimare a apelului.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu sunt fondate criticile recurentei şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de recurenţi şi de intimaţi.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei-pârâte E., invocată de intimaţii-reclamanţi H. şi G..

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor J. şi Cabinet Individual de Avocatură "Dr. K.", invocată de intimaţii-reclamanţi H. şi G. şi de intimata-intervenientă D..

Respinge recursul declarat de recurenţii J. şi Cabinetul Individual de Avocatură "Dr. K.", împotriva deciziei civile nr. 1870A din 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă E., împotriva deciziei civile nr. 1870A din 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2023.