Labor liability for project management deficiencies: cassation dismissed, employer's victory affirmed

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj a solicitat instanţei obligarea pârâtei A. la plata sumei de 120.863,10 RON, reprezentând prejudiciu aşa cum rezultă din documentele depuse - suma fiind prefinanţare datorată AMPOSDRU, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 4.900,06 RON reprezentând dobânzi calculate de AMPOSDRU la prefinanţarea acordată.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin încheierea din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis excepţia conexităţii invocate din oficiu, dispunând conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2021, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa cererii ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 217 din 13 aprilie 2021, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa apel:

Prin decizia civilă nr. 237 din 28 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 217 din 13 aprilie 2021 în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu pârâta A..

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 237 din 28 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj a declarat recurs.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanţei de apel.

A arătat că instanţa de apel a respins apelul cu motivarea că nu au fost invocate în concret deficienţele în exercitarea atribuţiilor pârâtei menţionate în fişa postului, care au putut să conducă la emiterea deciziei de reziliere a contractului POSDRU.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că simpla menţiune privind îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de către pârâtă nu întruneşte exigenţele cerute de lege pentru stabilirea faptei ilicite ce are legătură cu munca, care să fundamenteze răspunderea patrimonială a pârâtei.

Recurentul-reclamant apreciază că sunt eronate consideraţiile instanţei de apel, având în vedere că pârâta a fost încadrată în instituţie în baza unui contract individual de muncă, în această calitate pârâta fiind manager al proiectului Antreprenorial - Măsuri Active "TREŢEACTIV" - fiind responsabilă de coordonarea acestuia.

În baza contractului individual de muncă, pârâtei îi revenea obligaţia de a îndeplini atribuţiile conform fişei postului, dintre acestea fiind relevante cele prevăzute la pct. 1, 2, 4 şi 31. Întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător aceste atribuţii de serviciu, OIR POSDRU a reziliat proiectul, fiind depăşit termenul de depunere a primei cereri de rambursare pe acest proiect.

Din această împrejurare rezultă deficienţele manageriale în derularea proiectului, iar pârâta - în calitatea sa de manager al proiectului, a creat cu vinovăţie prejudiciul, astfel cum rezultă şi din decizia nr. 188/2015 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2013, dosar în care instituţia a contestat decizia de reziliere a proiectului.

Fapta ilicită personală a pârâtei rezultă din încălcarea obligaţiilor prevăzute în contractul său individual de muncă, în sensul că aceasta nu a depus prima cerere de rambursare în termenul legal.

Astfel, apreciază recurentul că a făcut dovada deficienţelor în activitatea desfăşurată de pârâtă, fiind dovedite toate elementele necesare atragerii răspunderii patrimoniale a acesteia, potrivit art. 254 alin. (1) din Codul muncii.

Concluzionând, recurentul-reclamant a menţionat că instanţa de apel nu a analizat în concret motivele care au dus la crearea prejudiciului de către pârâtă, motive invocate în cererea de apel.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 4 mai 2023 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată la 18 octombrie 2023, în şedinţă publică, pentru soluţionarea căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, se impune a fi evidenţiat faptul că susţinerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o reluare integrală, într-o manieră copy-paste, a criticilor relevate prin cererea de apel. Singurul aspect ce poate fi analizat de instanţa de recurs din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este cel ce face referire la faptul că instanţa de apel nu ar fi analizat în concret motivele invocate prin cererea de apel, validând soluţia pronunţată de prima instanţă, deşi au fost dovedite toate elementele necesare atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtei potrivit art. 254 alin. (1) din Codul muncii.

Se constată că susţinerile recurentei-reclamante sunt nefondate.

Instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., decizia atacată conţinând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate.

Astfel, în limitele efectului devolutiv al apelului, în condiţiile art. 477 C. proc. civ., în raport de aspectele care în mod concret au fost criticate în cererea de apel, având în vedere că apelantul-reclamant nu a propus probe noi în completarea celor administrate în faţa primei instanţe şi nici nu a solicitat readministrarea vreuneia dintre probele deja administrate, Curtea a reţinut că "în mod corect prima instanţă, analizând îndeplinirea condiţiilor cerute pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtei, a apreciat că simpla indicare a unor atribuţii de serviciu îndeplinite defectuos, fără indicarea în concret a deficienţelor imputate în exercitarea acestora, nu întruneşte elementele minimale pentru stabilirea caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu."

Instanţa de apel, analizând atribuţiile pe care reclamantul a susţinut că pârâta nu şi le-ar fi îndeplinit, a constatat că nu se poate stabili care este fapta ilicită imputabilă, respectivele atribuţii şi responsabilităţi având caracter general, fiind specifice funcţiei de director pe care pârâta o ocupa, prin acţiunea introductivă nefiind detaliate şi dezvoltate într-o formă explicită care sunt atribuţiile de natură a justifica în mod pertinent solicitarea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtei.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de apel a analizat şi a răspuns criticilor formulate prin cererea de apel, reţinând că singura faptă pretins ilicită imputată ce este evidenţiată prin cererea de chemare în judecată ar fi fost aceea că pârâta, în calitate de manager de proiect, ar fi efectuat cu întârziere atribuţiile ce îi reveneau în cadrul proiectului. Însă, sub acest aspect, instanţa de apel a constatat că reclamantul, căruia îi revenea sarcina probei potrivit art. 272 Codul muncii, nu a făcut dovada unor întârzieri imputabile pârâtei.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, nu poate fi asimilată unei nemotivări în sensul exigenţelor art. 425 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel era obligată să motiveze soluţia pronunţată corelativ cu criticile formulate de apelant, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de acesta în susţinerea cererii de apel, prin reluarea aspectelor prezentate în faţa primei instanţe, motivarea unei hotărâri nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut.

Or, considerentele hotărârii curţii de apel sunt clare şi concise, examinând succint motivele de apel invocate şi punctând argumentele pentru care a concluzionat că sentinţa tribunalului este temeinică şi legală, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile patrimoniale, iar în apel nu a propus probe noi, în completarea celor administrate în faţa primei instanţe.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva deciziei nr. 237 din 28 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2023.