Scope of cassation review: Quantification of moral damages for invasion of reputation and image

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 04.12.2020 pe rolul Tribunalului Dolj, sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar C., D. şi E., să se dispună constatarea caracterului ilicit al faptei de a menţiona şi asocia numele reclamantului în materialele defăimătoare publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12 august 2019, precum şi acela de a utiliza fără consimţământ imaginea acestuia în poza ataşată materialului publicat în data de 12 august 2019 (art. 253 alin. (1) lit. c) din Noul C. civ.), obligarea pârâţilor la încetarea încălcării dreptului la demnitate (onoare şi reputaţie) şi a dreptului la propria imagine, respectiv: înlăturarea referirilor făcute la numele său A. şi a reproducerii imaginii acestuia conţinute în materialele publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12.08.2019, precum şi a celor ce se vor fi publicat ulterior, până la data soluţionării cererii de chemare în judecată; interzicerea publicării oricăror materiale viitoare cu caracter defăimător la adresa reclamantului (art. 253 alin. (1) lit. c) din C. civ.); obligarea pârâţilor la publicarea pe site-ul www.x.ro, precum şi în trei cotidiene de largă răspândire naţională, timp de 3 zile consecutive, pe cheltuiala acestora, a dispozitivului hotărârii prin care se va constata caracterul ilicit al acestor fapte, printr-un text care să aibă aceeaşi vizibilitate şi acelaşi format precum cele prin care s-au încălcat drepturile sale (art. 253 alin. (3) lit. a) din C. civ.); obligarea pârâţilor la acoperirea daunelor morale cauzate, pe care le-a cuantificat la suma de 100.000 euro (art. 253 alin. (4) din C. civ.), obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

2. Sentinţa Tribunalului Dolj, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 735 de la 08 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar C., D. şi E..

S-a constatat caracterul ilicit al faptelor săvârşite de pârâţii D. şi E., constând în menţionarea şi asocierea numelui reclamantului în materialele publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12.08.2019 şi în utilizarea, fără consimţământul reclamantului, a imaginii acestuia în poza ataşată materialului publicat la aceeaşi dată.

Au fost obligaţi pârâţii să înlăture referirile la numele reclamantului, precum şi reproducerea imaginii acestuia conţinute în materialele publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12.08.2019.

S-a dispus obligarea pârâţilor să publice pe site-ul www.x.ro şi în trei cotidiene de răspândire naţională, în sistem on-line, pe cheltuiala acestora, dispozitivul sentinţei, printr-un text care să aibă aceeaşi vizibilitate şi acelaşi format precum cel prin care s-au încălcat drepturile nepatrimoniale ale reclamantului.

Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1.000 Euro, în echivalent RON, cu titlu de daune morale.

S-a respins ca nefondat, petitul având ca obiect obligarea pârâţilor să înlăture referirile la numele reclamantului, precum şi reproducerea imaginii acestuia conţinute în materialele publicate ulterior datei de 12.08.2019.

S-a respins, ca nefondat, petitul având ca obiect interzicerea pentru pârâţi a publicării oricăror materiale viitoare cu caracter defăimător la adresa reclamantului.

S-a respins în tot acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

S-a luat act că s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

3. Decizia Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 196 din 22 mai 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 735 de la 08 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D., B. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar C. şi E., având ca obiect pretenţii.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 196 din 22 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

A apreciat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 253 alin. (4) din C. civ. întrucât suma de 1000 de euro acordată cu titlu de despăgubiri nu reprezintă o justă acoperire a prejudiciului suferit de către recurent.

După prezentarea faptelor ilicite, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel şi fond, a arătat că materialul publicat pe site-ul www.x.ro a afectat în mod grav drepturile recurentului la demnitate şi la propria imagine, cu atât mai mult cu cât a fost preluat de publicaţii naţionale.

Acest aspect, al preluării informaţiei defăimătoare de către editoriale naţionale, a fost omis de instanţa de apel în cadrul evaluării prejudiciului de natură morală, adus recurentului.

Ştirea defăimătoare a fost propagată la nivel naţional.

Recurentul este fost sportiv de performanţă, cunoscut la nivel naţional, unul dintre fotbaliştii de elită ai României.

În acest context, afirmaţia peiorativă "a gustat din licori bahice" este jignitoare şi pătează imaginea unui fost sportiv de performanţă, care, în prezent, este Director al F., ce are în componenţa sa un număr de 15 secţii sportive, în cadrul cărora activează un număr de 217 sportivi, studenţi şi elevi. Pentru toţi aceştia, recurentul serveşte drept exemplu de conduită sportivă. Consumul unor băuturi alcoolice şi şofatul sub influenţa băuturilor alcoolice sunt total incompatibile cu o conduită sportivă de urmat.

În contextul arătat, suma de 1000 Euro, stabilită de Tribunalul Dolj şi menţinută de către Curtea de Apel Craiova, nu poate constitui o justă reparare a suferinţei aduse recurentului a cărui imagine impecabilă a fost terfelită prin asocierea cu un consumator iraţional de băuturi alcoolice, care şofează sub influenţa alcoolului.

Prin cererea de chemare în judecată şi prin promovarea căilor de atac, recurentul nu urmăreşte să se îmbogăţească. Ceea ce urmăreşte este o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 253 Civil, în sensul stabilirii unei sancţiuni civile pe măsura gravităţii faptei. Doar prin aplicarea unei sancţiuni civile serioase poate fi împiedicată în viitor săvârşirea unor fapte ilicite similare.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

8. Procedura în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 19 septembrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4.

Prin rezoluţia din 3 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea motivelor de recurs către intimaţi, iar prin rezoluţia din data de 27 martie 2023 a fost stabilit termen la data de 21 septembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul, potrivit considerentelor ce vor fi arătate.

Cu caracter preliminar, Înalta Curte înţelege a arăta că astfel cum cu deplină claritate rezultă din dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., recursul, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motive care, în mod riguros, se circumscriu acelora limitativ prevăzute de acest text legal.

Prin urmare, orice critică dedusă judecăţii de către recurent care nu corespunde vreunuia dintre motivele de recurs enumerate de art. 488 nu poate fi primită spre analiză pe fondul ei, fiind lovită de nulitate.

Astfel fiind, trebuie avut în vedere şi că prevederile art. 488 C. proc. civ. trimit la concluzia că pe calea recursului nu pot fi analizate motive de neteminicie, ci doar de nelegalitate. Spre deosebire de apel, cale de atac devolutivă în cadrul căreia instanţa poate aprecia probele administrate pentru a stabili starea de fapt relevantă, calea de atac a recursului este dedicată exclusiv aspectelor de (ne)legalitate a hotărârii atacate, prerogativa stabilirii faptelor în baza probelor nefiindu-i acordată judecătorului din recurs.

Cuantificarea despăgubirilor, în măsura în care au fost aplicate criteriile obiective utilizate în doctrină şi jurisprudenţă, atât internă, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în baza cărora instanţa a apreciat întinderea prejudiciului, nu mai reprezintă un aspect de nelegalitate pentru a putea fi cenzurat în cadrul procesual conferit de calea extraordinară a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi analizată în cauză.

Cele de mai sus urmează a fi avute în vedere la soluţionarea recursului de faţă, Înalta Curte observând că cele mai multe critici formulate de reclamantul recurent tind la a-i solicita instanţei de recurs reaprecierea probelor şi stabilirea altor aspecte decât cele reţinute de către instanţa de apel sau de către prima instanţă.

A proceda în sensul cerut de recurent ar avea semnificaţia unei convertiri a judecăţii în recurs într-una specifică apelului, ceea ce, cu evidenţă, nu poate fi primit prin raportare la dispoziţiile legale care, în mod neechivoc, guvernează judecata în recurs.

Astfel fiind, rezultă că Înalta Curte urmează a examina pe fondul lor doar acele critici cuprinse în cererea de recurs care pot fi subsumate motivelor de recurs limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în vreme ce cu privire la celelalte critici nu se va putea trece la cercetarea pe fond, ele fiind lovite de nulitate.

În aceste condiţii, Înalta Curte urmează a analiza doar aspectele ce privesc corecta aplicare a criteriile obiective utilizate în doctrină şi jurisprudenţă, atât internă, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în baza cărora instanţa a apreciat întinderea prejudiciului, fiind incident motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În legătură cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile sau oferă o interpretare sau aplicare greşită textului de lege incident în cauză.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1349 şi 1357 alin. (1) C. civ., ale art. 72 C. civ. ("(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75,") precum şi a dispoziţiilor art. 253 alin. (4) şi 257 C. civ.

Fapta ilicită imputată pârâţilor a constat în publicarea unor informaţii inexacte cu privire la întocmirea unui dosar penal pentru cercetarea reclamantului ce au adus atingere demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantului, atât prin conţinutul informaţiilor, cât şi prin titlul utilizat.

În acest context factual, s-a impus instanţelor de fond necesitatea analizării celor două drepturi fundamentale aflate în conflict, prin punerea în balanţă a dreptului reclamantului la protecţia reputaţiei sale - ca element constitutiv al dreptului la viaţă privată şi a celorlalte valori nepatrimoniale pretins a fi fost încălcate - şi a dreptului pârâţilor la libertatea de exprimare.

Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, orice persoană fizică, inclusiv un ziarist, care exercită libertatea sa de expresie, îşi asumă "îndatoriri şi responsabilităţi", a căror întindere depinde de situaţia concretă, particulară în discuţie şi de procedeul tehnic utilizat. În consecinţă, tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de comiterea afirmaţiilor denigratoare poate opera dacă afirmaţiile reprezintă situaţii factuale lipsite de suport probatoriu sau sunt efectuate în cadrul unei adevărate campanii de denigrare şi reiterate în public, prin mijloace de comunicare prin presă şi mass-media, cu rea-credinţă (cauzele Petrina împotriva României, Andreescu împotriva României).

În aprecierea depăşirii limitelor libertăţii de exprimare şi necesităţii respectării dreptului la viaţa privată, respectiv dreptul la imagine şi dreptul la reputaţie, Curtea Europeană a avut în vedere calitatea şi funcţia persoanei criticate, forma, stilul şi contextul mesajului critic, contextul în care este prezentată afirmaţia (cauza Niculescu Dellakeza împotriva României), interesul public pentru tema dezbătută (cauza Bugan împotriva României), buna-credinţă a jurnalistului (cauza Ileana Constantinescu împotriva României), raportul dintre judecăţile de valoare şi situaţiile faptice, doza de exagerare a limbajului artistic, proporţionalitatea sancţiunii cu fapta, precum şi motivarea hotărârii (cauza Bugan împotriva României, cauza Dumitru împotriva României).

Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, decizia atacată cu recurs reflectă o aplicare corectă a principiilor jurisprudenţei CEDO anterior evocate. Contrar susţinerilor din cererea de recurs, despăgubirile au fost cuantificate prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei, urmările faptei prejudiciabile, de necesitatea asigurării unui just echilibru între scopul urmărit, acela de a oferi o compensatie echitabilă victimei, şi preocuparea ca prin cuantumul stabilit să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză.

Astfel, instanţa de apel, în mod judicios a observat şi integrat în logica argumentativă împrejurarea că publicarea de informaţii inexacte în cadrul articolului de presă a depăşit limita stabilită de lege, prejudiciind demnitatea, onoarea reclamantului şi dreptul la propria imagine.

Mai notează Înalta Curte că, în raport de obiectul material şi juridic al acţiunii pendinte de acordare a daunelor morale ca urmare a încălcării unui drept personal nepatrimonial, poate fi prezumată ca certă doar existenţa unui prejudiciu, nu şi întinderea lui.

Or, având în vedere natura neeconomică a prejudiciului moral, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că, întrucât acesta, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se menţine la nivelul trăirilor psihice, daunele morale fiind extranee realităţilor materiale, nu există criterii precise pentru cuantificarea lor. Aşa fiind, problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată care trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă.

Chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să stabilească dacă şi în ce cuantum o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs. Ca urmare, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate material.

Totodată, indemnizarea victimei nu trebuie să fie una speculativă, ci să reprezinte o reparare suficientă a drepturilor sale încălcate, cuantumul acesteia urmând în mod necesar a fi raportat şi la atitudinea adoptată de pârâţi atât la momentul săvârşirii faptelor ilicite, cât şi la alte circumstanţe factuale relevante.

Înalta Curte observă că, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite pentru prejudiciul cauzat, instanţa de apel a avut în vedere suferinţa reclamantului pe plan moral, social şi profesional, prejudiciul de imagine cauzat prin fapta pârâţilor, împrejurarea că din depoziţia martorilor a reieşit faptul că reclamantul nu consumă băuturi alcoolice nici măcar la evenimentele la care participă, nemaivorbind de faptul că acesta nu s-ar încumeta să conducă pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, ceea ce face ca informaţia inexactă publicată de pârâţi să nu beneficieze de credibilitate în rândul celor cu care în mod obişnuit interacţionează reclamantul.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut şi faptul că la sancţiunea pecuniară au fost adăugate alte sancţiuni prevăzute de art. 253 C. civ. şi anume constatarea caracterului ilicit al faptelor săvârşite de pârâţi, aceştia fiind obligaţi să înlăture referirile la numele reclamantului şi reproducerea imaginii acestuia conţinute în materialele publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12.08.2019, precum si să publice pe site-ul www.x.ro şi în trei cotidiene de răspândire naţională, în sistem on-line, pe cheltuiala lor, dispozitivul sentinţei, printr-un text care să aibă aceeaşi vizibilitate şi acelaşi format precum cel prin care s-au încălcat drepturile nepatrimoniale ale reclamantului.

Or, toate acestea reprezintă o satisfacţie echitabilă acordată reclamantului pentru atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale încălcate de pârâţi, aprecierea instanţei de apel fiind în sensul că soluţiile adoptate sunt de natură să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea unor actiuni ilicite din partea pârâtilor, fiind astfel dată eficienţă şi funcţiei sancţionatorii sau educativ-preventive a răspunderii civile delictuale, contrar celor susţinute de recurentul-reclamant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs invocat este nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca cererea formulată de recurent de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 5.866 RON, să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 196 din 26 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2023.