Co-owners’ interest to challenge construction acceptance report’s absolute nullity for mandatory regulatory violations

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș, Secţia I civilă, în data de 02 octombrie 2020, sub nr. x/325/2020, reclamanţii A. S.A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. S.A., E. S.A., B.N.P. F., G. S.R.L., Municipiul Timişoara, prin primar şi Direcţia de Cultură a Judeţului Timiş au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună nulitatea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 40 din 15 martie 2016.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1246 şi urm. C. civ.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 15 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiș, Secţia I civilă a fost admisă excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de A. S.A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. S.A., E. S.A., B.N.P. F., G. S.R.L., Municipiul Timişoara, prin primar şi Direcţia de Cultură a Judeţului Timiş, ca lipsită de interes.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâta D. S.A. a sumei de 1.500 lei, către pârâta E. S.A. a sumei de 1.500 lei şi către pârâtul B.I.N. F. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 25 din 01 februarie 2023, Curtea de Apel Timișoara, Secţia I civilă a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanți A. S.A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 115/15.02.2022, pronunţate de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu pârâţii intimaţi D. S.A., E. S.A., Biroul Notarului Public F., G. S.R.L., Municipiul Timişoara, prin primar şi Direcţia de Cultură a Judeţului Timiș.

A obligat pe reclamanţii-apelanţi la plata cheltuielilor de judecată către intimata D. S.A., în sumă de 1500 lei.

A obligat pe reclamanţii-apelanţi la plata cheltuielilor de judecată către intimata E. S.A., în sumă de 1500 lei.

A obligat pe reclamanţii-apelanţi la plata cheltuielilor de judecată către intimata Biroul Notarului Public F. , în sumă de 1500 lei.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 25 din 01 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii C., B. şi A. S.A.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivarea căii de atac, recurenţii au arătat că au formulat o acţiune în contradictoriu cu coproprietarii imobilului situat în (...), pe de o parte, şi cu Municipiul Timișoara şi Direcţia de Cultură a Judeţului Timiş, toţi implicaţi în încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 40/2016, a cărui nulitate au solicitat a fi dispusă de către instanţa de judecată.

Instanţa de apel nu a înțeles starea de fapt ce a stat la baza formulării acţiunii cu care a fost învestită şi calitatea părţilor în raport cu procesul-verbal contestat, respectiv nu a analizat cererea din perspectiva motivelor de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanţa devolutivă a încălcat dispoziţiile art. 1246 C. civ., privind nerespectarea prevederilor imperative ale legii, cu referire la art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 26 din H.G. nr. 273/1994 modificată prin H.G. nr. 343/2017.

În motivarea deciziei civile, instanţa de apel nu a ţinut cont de caracterul public şi obligatoriu al prevederilor legislaţiei în materia calităţii în construcţii, ce derivă din art. 1 al H.G. nr. 273/1994.

De asemenea, nu s-a avut în vedere că reclamanţii nu sunt parte în contractul de execuţie a lucrărilor şi nu au fost invitaţi la recepţia lucrărilor în calitate de beneficiari, cum nu s-au avut în vedere nici caracterul imperativ al H.G. nr. 273/1994, Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora neputând fi interpretat decât în sensul îndeplinirii acestor condiţii de către procesul-verbal de recepţie întocmit la terminarea lucrărilor nr. 40/2016 (art. 7, art. 14, art. 17 şi art. 20).

Or, nerespectarea legii şi a actului normativ emis pentru punerea sa în aplicare, atrage nulitatea absolută, deoarece este vorba de norme legale privind disciplina şi calitatea în construcţii, care au caracter imperativ, fiind de ordine publică.

Deşi instanţa a reţinut în considerentele hotărârii că actul, a cărui nulitate se solicită, a fost încheiat cu nerespectarea normelor imperative privind încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, nu a analizat litigiul din perspectiva acestei chestiuni de drept.

Instanţa a reţinut în considerente că sediul materiei raportat la obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă H.G. nr. 273/1994 şi nr. 343/2017, dar nu a analizat sub niciun aspect conţinutul procesului-verbal din perspectiva prevederilor actelor normative invocate.

A mai reţinut instanţa drept temei al cererii dispoziţiile art. 1246 C. civ., însă nu a analizat aplicarea acestor dispoziţii în raport cu încheierea înscrisului reglementat în normele legale invocate cu încălcarea prevederilor imperative ale acestor dispoziţii.

Recurenţii susţin că, în mod greşit, a fost admisă excepţia lipsei de interes, întrucât au probat că deţin un interes legitim, personal, născut şi actual.

Interesul reclamanţilor este unul legitim, având în vedere că întreaga susţinere se bazează pe încheierea procesului-verbal cu încălcarea prevederilor legale, la care au făcut trimitere în cuprinsul cererii formulate.

Interesul este determinant având în vedere că, anulându-se procesul-verbal, atât constructorul, cât şi beneficiarii părţi ai contractului de execuţie au obligaţia să refacă acest act imperativ prevăzut de lege, în cuprinsul căruia să fie inserate date reale şi fidele situaţiei, în sensul stabilirii cu exactitate, raportat la lucrările autorizate şi contractate, a lucrărilor efectuate, a lucrărilor neefectuate, a lucrărilor efectuate necorespunzător.

Anularea procesului-verbal de recepţie are şi o finalitate concretă, având în vedere efectele juridice stabilite de lege, ca urmare a încheierii procesului-verbal de recepţie, respectiv lucrările nu sunt finalizate şi plata acestora nu este scadentă, drept consecinţa nici obligaţiile executate de beneficiari nu mai pot fi considerate scadente odată cu plata facturilor emise de constructori, faţă de coproprietarii care nu au fost beneficiari ai contractului de execuţie a lucrărilor.

Astfel, interesul reclamanţilor este şi personal, având în vedere faptul că sunt coproprietari ai imobilului din (...), ale cărui lucrări sunt pretins efectuate integral şi corespunzător, conform procesului-verbal încheiat.

Reclamanţii au un drept personal de a arăta contrariul aspectelor inserate în conţinutul procesului-verbal. Aspectele nereale le creează acestora un prejudiciu direct, fiind coproprietari ai imobilului, întrucât se pretinde că odată cu semnarea procesului-verbal, s-au efectuat lucrări la imobil, lucrări care nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător. Interesul reclamanţilor este ca, prin încheierea unui proces-verbal la terminarea lucrărilor cu respectarea prevederilor legale, să se certifice recepţionarea unor lucrări care sa aducă un spor de valoare imobilului.

Interesul este născut şi actual, în condiţiile în care în temeiul procesului-verbal s-au considerat exigibile obligaţiile ce revin coproprietarilor reclamanţi, în raport cu lucrările efectuate şi achitate de pârâtă în numele tuturor coproprietarilor. Este actual în contextul în care pârâta a demarat formalităţile de recuperare a acestor sume, aspecte necontestate de pârâtele coproprietare din prezentul litigiu.

Or, raportat la aceste aspecte, recurenţii au susţinut că reţinerea lipsei de interes este greşită, motiv pentru care au solicit reanalizarea excepţiei cu consecinţa respingerii, întrucât au un interes legitim în anularea procesului-verbal de recepţie nr. 40/2016, ce are ca efect obligaţia de refacere a acestui act în cuprinsul căruia să fie consemnată realitatea situaţiei constatate la faţa locului, în sensul stabilirii cu exactitate a lucrărilor autorizate şi contractate, a lucrărilor neefectuate, a lucrărilor efectuate necorespunzător, în conformitate cu atribuţiile comisiei de recepţie a lucrărilor, aşa cum sunt ele prevăzute de lege, refacerea lucrărilor defectuos executate, care nu respectă documentaţia avizată şi înlocuirea elementelor necorespunzătoare.

Instanţa de apel nu a analizat motivele de nelegalitate a actului din perspectiva textelor invocate, reţinând că raportul juridic contractual ar putea lămuri aspectele aflate în divergenţă între părţi. Or, instanţa nu a fost învestită cu o astfel de cerere, principiul disponibilităţii părţii în procesul civil şi cel al accesului liber la justiţie obligând instanţa să judece cererea cu care este învestită. Faptul că reclamanţii au la dispoziţie şi alte mijloace de realizare a dreptului, pe care instanţa le apreciază ca fiind mai eficiente, nu constituie în sine, un motiv de respingere a cererii, câtă vreme aceasta este admisibilă, nefiind oprită de lege.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenţii au arătat că instanţa avea obligaţia, conform art. 424 şi art. 425 C. proc. civ., să motiveze soluţia din perspectiva limitelor cu care instanţa a fost învestită, să argumenteze soluţia pronunţată, să stabilească raţionamentul logico-juridic între normele de drept, starea de fapt şi probatoriul administrat, stabilind adevărul juridic în mod nepărtinitor.

Or, din analiza hotărârii recurate nu rezultă o analiză a instanţei asupra chestiunilor de fapt şi de drept cu care a fost învestită, instanţa reţinând aplicabilă excepţia lipsei de interes, fără a se pronunţa asupra fondului cauzei, pentru a da posibilitatea părţilor să-şi exprime poziţia şi apărările în faţa instanţelor şi fără a lipsi partea de o cale de atac împotriva hotărârii ce a soluţionat fondul.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii S.C. E. S.A., S.C. D. S.A. şi Birou Individual Notarial F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului promovat de reclamanţii S.C. A. S.A., B. şi C., iar, în subsidiar, respingerea acestuia.

În data de 26 ianuarie 2024 recurenții-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a motivelor de recurs invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În primul rând, cu privire la motivele de recurs invocate de recurenţii, se constată că s-a susţinut incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Se evidenţiază că motivul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - este invocat pur formal, întrucât recurenţii nu invocă lipsa motivării sau existenţa unei motivări contradictorii a instanţei de apel privind modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei de interes, ci împrejurarea că instanţele devolutive nu au analizat pe fond demersul judiciar formulat, prin cercetarea motivelor de nulitate invocate. Or, în condiţiile în care a fost admisă excepţia lipsei de interes, nu se mai impunea analizarea pe fond a cererii pendinte, aşa cum pretind recurenţii. Faţă de această împrejurare, nemulţumirile recurenţilor nu se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În realitate, recurenţii sunt nemulțumiți de modalitatea de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., în ceea ce priveşte justificarea interesului în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 40 din 15 martie 2016, prin raportare la dispoziţiile art. 1246 C. civ., privind nerespectarea prevederilor imperative ale legii, cu referire la art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 26 din H.G. nr. 273/1994 modificată prin H.G. nr. 343/2017.

Aceste critici se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate.

În al doilea rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că recurenţii au promovat o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat să se dispună nulitatea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 40 din 15.03.2016. S-a invocat că acest proces-verbal de recepţie a fost încheiat cu nerespectarea normelor imperative, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în conţinutul acestuia au fost inserate ca fiind realizate toate lucrările cu respectarea cerinţelor impuse de autorităţi, în condiţiile în care acest fapt nu corespunde realităţii.

S-a susţinut nerespectarea condiţiilor de formă şi de fond privind valabilitatea procesului-verbal de recepţie, prin raportarea la dispoziţiile art. 1246 C. civ., privind nerespectarea prevederilor imperative ale legii, cu referire la art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 26 din H.G. nr. 273/1994 modificată prin H.G. nr. 343/2017.

Astfel, s-a invocat neconvocarea administraţiei publice locale şi lipsa semnăturii reprezentantului acestuia, întocmirea procesului-verbal cu nerespectarea autorizaţiei de construire şi a avizului nr. 302/Z/16.11.2014. emis de Direcţia Judeţeană pentru Cultura Timiş şi nelegala constituire a comisiei de recepţie a lucrărilor, în condiţiile existenţei unui conflict de interese între membrii acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 15 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Timiş, Secţia I civilă a fost admisă excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată. Această soluţie a fost menţinută prin decizia civilă nr. 25 din 01 februarie 2023, dată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă, prin care a fost respins apelul formulat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relevă că modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei de interes este realizată cu aplicarea eronată a normei juridice normate, respectiv art. 32-33 C. proc. civ.

Potrivit art. 32: „(1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie şi d) justifică un interes”.

Art. 33 stipulează că „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”.

Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea reconvenţională, o cerere de intervenţie voluntară sau forţată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acţiunii civile.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executare silită etc.).

Interesul de a promova cererea trebuie justificat de parte, doar în persoana sa, el nefiind ţinut a proba interesul celeilalte părţi de a participa la judecată; tot astfel, nu i se va cere părţii adverse să facă o asemenea dovadă.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv, pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerinţa fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

Interesul trebuie să fie legitim, adică conform cu regulile de convieţuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile legale.

Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte cuvinte, această cerinţă exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane şi, pe cale de consecinţă, nici interesul colectiv.

Interesul trebuie să fie născut şi actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acţiunii civile, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu, dacă ar rămâne în pasivitate şi nu ar recurge, în acel moment, la acţiune.

S-a statuat că se poate formula o cerere, cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, chiar dacă interesul nu este născut şi actual.

În litigiul pendinte, sunt îndeplinite condiţiile enunţate.

Astfel, interesul este determinant, întrucât procesul-verbal de recepţie se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate cu privire la conformitatea acestuia cu menţiunile din cuprinsul autorizaţiei de construire şi a avizului nr. 302/Z/16.11.2014, emis de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş.

În lipsa respectării cerinţelor de formă şi de fond ale acestuia, recurenţii au interes să se constate nulitatea actului, care are drept consecinţe nu numai refacerea acestuia, dar şi stabilirea cu exactitate, dacă lucrările autorizate şi contractate au fost efectuate în mod corespunzător. Acest interes rezidă nu numai din calitatea de coproprietar al imobilului, pentru care a fost emisă autorizaţia de construire, dar şi din calitatea de beneficiari direcţi ai lucrărilor executate. În această calitate, recurenţii sunt titularii obligaţiei corelative de plată a cheltuielilor realizate cu efectuarea lucrărilor executate.

Interesul este şi personal, având în vedere faptul că sunt coproprietari ai imobilului din (...), la care s-au efectuat lucrările.

Aceştia au un drept personal de a demonstra contrariul aspectelor inserate în conţinutul procesului-verbal. Aspectele, care nu corespund realităţii le creează un prejudiciu direct, fiind titulari ai dreptului de coproprietate. Se pretinde că, odată cu semnarea procesului-verbal, s-au efectuat lucrări la imobilul deţinut şi de către reclamanţi, lucrări ce nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător. Interesul reclamanților este ca, prin încheierea unui proces-verbal la terminarea lucrărilor cu respectarea prevederilor legale, să se certifice recepționarea unor lucrări, care să corespundă realităţii.

Interesul este născut şi actual, atâta timp cât, în temeiul procesului-verbal, s-au considerat exigibile obligaţiile ce revin reclamanţilor, în raport cu lucrările efectuate şi achitate de pârâtă în numele tuturor coproprietarilor.

Este actual, în contextul în care pârâta a demarat formalitățile de recuperare a acestor sume, aspecte necontestate de părţile litigante.

Interesul este legitim, în condiţiile în care se solicită constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de recepţie, nulitate, care poate fi invocată de orice persoană interesată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1247 alin. (2) C. civ.

În litigiul pendinte, nu poate fi contestată calitatea de persoană interesată a recurenţilor, în condiţiile în care sunt atât coproprietarii imobilului la care au fost efectuate lucrările, cât şi titulari obligaţiei de plată a contravalorii cheltuielilor ocazionate de lucrările realizate, proporţional cu cota-parte din părţile comune ale condominiului.

Caracterul legitim al prezentului demers judiciar este de necontestat, având în vedere, pe de o parte, motivele de nulitate invocate şi necesitatea existenţei unui proces-verbal de recepţie, care se bucură de validitate şi legalitate, iar, pe de altă parte, de calitatea recurenţilor de beneficiari direcţi ai lucrărilor efectuate, dar şi de titulari ai obligaţiilor de plată aferente.

Cu privire la posibilitatea recurenţilor de a promova o acţiune contractuală, întemeiată pe contractul de execuţie lucrări, se revelă că prezentul demers judiciar este diferit, în condiţiile în care cele două acţiuni au o natură juridică distinctă, din perspectiva obiectului şi a cauzei juridice. Astfel, reclamanţii, în calitatea lor de coproprietari şi beneficiari ai lucrărilor executate, au deplina facultate de a valorifica oricare dintre mijloacele de realizare a drepturilor lor, ca expresie a principiului disponibilităţii, neputându-se opune o eventuală nelegitimitate a alegerii acestora.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie evidenţiază greșita soluţionare a excepţiei lipsei de interes, împrejurare faţă de care se constată că sunt întemeiate criticile formulate şi este incident motivul de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanţii C., B. şi A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 25 din 01 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, care va analiza pe fond demersul judiciar promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanţii C., B. şi A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 25 din 01 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timișoara, Secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.