Revision inadmissible: procedural incident lacks merits evocation and stamp-duty rulings lack res judicata effect

Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din Codul de procedură civilă formulată împotriva încheierii de anulare ca netimbrată a cererii de strămutare. Neîndeplinirea condiţiei evocării fondului. Invocarea autorităţii de lucru a judecat a celor statuate cu privire la timbrajul cererii de strămutare. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Index alfabetic: Revizuirea. Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă

Strămutare

Incident procedural

Neevocarea fondului

Revizuirea. Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă

Autoritate de lucru judecat

Taxă de timbru

Inadmisibilitate

C. proc. civ., art. 146, art. 430 alin. (1), art. 431 alin. (2),

art. 509 alin. (1) pct. 5, pct. 8, art. 513

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Existenţa obligaţiei de a plăti taxa judiciară de timbru şi cuantumul acesteia sunt aspecte stabilite de instanţa de judecată în temeiul normelor legale şi în funcţie de obiectul cauzei. Întrucât aceasta este o obligaţie legală prealabilă a părţii, ce ţine de regularitatea demersului judiciar, pe care instanţa de judecată o stabileşte în fiecare proces, de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele concrete, rezultă că timbrajul nu este o chestiune litigioasă între părţi supusă instanţei spre a fi dezlegată, iar statuările date asupra timbrajului unei cereri nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu.

Cum revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. a fost promovată împotriva unei încheieri ce vizează un incident procedural care nu implică analiza pe fond a cauzei, respectiv o cerere de strămutare, cerinţa evocării fondului nu este îndeplinită, hotărârea atacată neîncadrându-se în categoria celor prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi susceptibilă de exerciţiul căii de atac a revizuirii.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1722 din 21 septembrie 2023

Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, sub nr. x/1/2022, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. y/1/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă şi nr. x/285/2021 al Curţii de Apel Suceava.

Prin încheierea nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022, s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării proceselor ce formează obiectele dosarelor nr. y/1/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, şi nr. x/285/2021 al Curţii de Apel Suceava.

Împotriva acestei încheieri, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea primului motiv de revizuire invocat, autorul căii extraordinare de atac a arătat că, în mod greşit, cererea de strămutare, care a format obiectul dosarului nr. x/1/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, a fost anulată, ca netimbrată, întrucât a transmis la dosar dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru, încă din luna iunie 2022.

Acest aspect rezultă din încheierea nr. 1299 din 9 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, în dosarul nr. y/1/2022, în cuprinsul căreia se menţionează că: „prin cererea depusă la 8 iunie 2022, petentul a solicitat strămutarea dosarului nr. y/1/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, depunând şi dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii”.

De asemenea, în considerentele deciziei nr. 78 din 19 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. z/1/2022, s-a reţinut că: „în ceea ce priveşte susţinerile revizuentului privind existenţa dovezii de plată a taxei judiciare de timbru în alt dosar, Înalta Curte constată că această taxă judiciară de timbru, în cuantum de 100 lei, nu a fost achitată pentru dosarul pendinte, ci în dosarul nr. x/1/2022, având ca obiect o cerere de strămutare”.

Aşadar, este vorba de o eroare judiciară gravă, săvârşită cu rea-credinţă sau neglijenţă.

Din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut faptul că încheierea a cărei revizuire o solicită este potrivnică încheierii nr. 1299 din 9 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, în dosarul nr. y/1/2022, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a celei din urmă privind timbrajul cererii de strămutare. A menţionat că încheierea nr. 1299 din 9 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă este anterioară încheierii nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022, fiind în acord cu decizia nr. 78 din 19 ianuarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în ceea ce priveşte existenţa taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, încheierea a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză nu poate susţine contrariul, fiind potrivnică celor două hotărâri indicate anterior.

Dosarul a fost înregistrat la data de 11 mai 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, sub nr. x/1/2023, fiind fixat termen la 21 septembrie 2023.

Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva obiectului acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ,,revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor”.

Prin urmare, categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, stabilite de legiuitor, în principal, la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt reprezentate de hotărârile prin care instanţele judecătoreşti s-au pronunţat asupra fondului sau care evocă fondul, respectiv hotărâri prin care s-a antamat fondul pretenţiei deduse judecăţii. Doar cu titlu de excepţie pot fi supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele prevăzute în cuprinsul aceluiaşi alineat, la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11, conform art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Prezenta revizuire este fundamentată pe ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi este îndreptată împotriva încheierii nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022, prin care instanţa supremă a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării proceselor ce formează obiectele dosarelor nr. y/1/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, şi nr. x/285/2021 al Curţii de Apel Suceava.

Cum revizuirea a fost promovată împotriva unei încheieri ce vizează un incident procedural, care nu implică analiza pe fond a cauzei, respectiv o cerere de strămutare, cerinţa evocării fondului nu este îndeplinită, hotărârea atacată neîncadrându-se în categoria celor prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi susceptibilă de exerciţiul căii de atac a revizuirii.

Neîndeplinind condiţia de admisibilitate impusă de textul de lege enunţat pentru declararea revizuirii, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii acesteia, în raport de cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuentul invocă dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

De asemenea, conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, iar, în acord cu art. 431 alin. (2) din acelaşi cod, oricare dintre părţi poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu anterior, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aceste texte de lege vizează încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, concretizat în nesocotirea unei chestiuni litigioase tranşate anterior, raţiunea edictării lor constând în evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii.

Prin urmare, instanţa de revizuire trebuie să verifice dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea efectului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În cauză, revizuentul susţine faptul că încheierea a cărei revizuire o solicită este potrivnică încheierii nr. 1299 din 9 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, în dosarul nr. y/1/2022, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, privind timbrajul cererii de strămutare. A menţionat că încheierea nr. 1299 din 9 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă este anterioară încheierii nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022, fiind în acord cu decizia nr. 78 din 19 ianuarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în ceea ce priveşte existenţa taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că existenţa obligaţiei de a plăti taxa judiciară de timbru şi cuantumul acesteia sunt aspecte stabilite de instanţa de judecată, în temeiul normelor legale şi în funcţie de obiectul cauzei.

Fiind o obligaţie legală, prealabilă a părţii, ce ţine de regularitatea demersului judiciar, pe care instanţa de judecată o stabileşte în fiecare proces, de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele concrete, rezultă că timbrajul nu este o chestiune litigioasă între părţi supusă instanţei spre a fi dezlegată, iar statuările date asupra timbrajului unei cereri nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu.

Aşadar, nu se pune problema contrarietăţii între hotărârea atacată (încheierea nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022) şi încheierea nr. 1299 din 9 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, prin care s-a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/39/2022 al Curţii de Apel Suceava, Secţia I civilă.

Înalta Curte mai reţine că autoritatea de lucru judecat la care se referă dispoziţiile legale, invocate în susţinerea cererii de revizuire, trebuie circumstanţiată în cauza de faţă în raport de art. 146 C. proc. civ., care pleacă indubitabil de la ipoteza unuia şi aceluiaşi dosar (nu de la dosare diferite, ca în speţă), textul legal statuând asupra inadmisibilităţii unei noi cereri de strămutare, întemeiate pe aceleaşi împrejurări precum cele din prima cerere de strămutare.

Întrucât nu este îndeplinită nici condiţia de admisibilitate a revizuirii, constând în existenţa unor hotărâri contradictorii, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.