Industrial design registration annulled for lack of absolute novelty due to prior EU disclosure; appeal dismissed

Model industrial. Acţiune în anularea certificatului de înregistrare. Existenţa unui model industrial identic înregistrat anterior într-un alt stat. Utilizare în comerţ. Anterioritate distructivă de noutate

Cuprins pe materii: Dreptul proprietăţii intelectuale. Desene şi modele industriale

Index alfabetic: certificat de înregistrare

model industrial

noutate

Legea nr. 129/1992, art. 6, art. 22

Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 129/1992 instituie cerinţa ca modelul să fie nou, stabilind că un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

În sensul aplicării normei menţionate, se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerţ, cu excepţia situaţiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil şi în cadrul activităţii obişnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acţionează în cadrul Uniunii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o prioritate, înaintea datei de prioritate, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 129/1992.

Din conţinutul dispoziţiilor legale menţionate se desprinde concluzia că analiza noţiunii de noutate nu este limitată la teritoriul naţional, dimpotrivă, ele stabilesc că această cerinţă nu este îndeplinită în cazul în care există un alt model identic făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, iar la descrierea conţinutului noţiunii de model făcut public legea se referă la publicarea, dezvăluirea sau utilizarea în comerţ prin raportare la cercurile specializate din sectorul în cauză care acţionează în cadrul Uniunii Europene.

Având în vedere protecția de care trebuie să beneficieze desenele şi modele industriale, o limitare a protecției desenelor sau modelelor industriale la teritoriul diferitelor state membre, fie că legislațiile acestora sunt sau nu apropiate, poate determina o fragmentare a pieței interne în cazul produselor care încorporează un desen sau un model industrial ce face obiectul unor drepturi interne deținute de persoane diferite, fapt care poate constitui un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor, principii expuse în preambulul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 2374 din 28 noiembrie 2023

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci, solicitând anularea Certificatului de înregistrare desen/model nr. 020952/29.05.2015 emis de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci din România, pentru desenul/modelul ce face obiectul depozitului f 2014 0355 având ca titular pe societatea B. S.R.L. şi obligarea OSIM să radieze această înregistrare.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 824 din 19.05.2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea certificatului de înregistrare desen/model nr. 020952/29.05.2015 emis de OSIM pentru desenul/modelul având nr. de depozit f 2014 0355 și a obligat OSIM la informarea OMPI cu privire la anularea certificatului.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia nr. 1711 din 16.11.2022 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 824/2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti-Secţia a III-a civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1711/2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., considerând că decizia a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 42 din Legea nr. 120/1002 şi a art. 40 C.proc.civ., întrucât instanţa de apel a omis să constate că nu sunt îndeplinite condiţiile privind justificarea interesului în promovarea acţiunii, condiţii cerute de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 şi sancţionate de art. 40 C.proc.civ..

Contrar prevederilor legale menţionate, cererea de anulare a fost adresată instanţei de judecată de către reclamanta A. S.R.L., fără ca aceasta să deţină vreun drept şi fără să justifice vreun interes în acest sens. Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamanta nu deţine vreun drept de proprietate industrială asupra vreunui model industrial, asemănător celor deţinute de pârâtă, drepturi care să o îndrituiască să formuleze acţiunea în anularea înregistrării acestor modele.

Recurenta pârâtă a arătat că, în susţinerea acţiunii, reclamanta a invocat exclusiv drepturi deţinute de o societate din Polonia, fără a face dovada existenţei vreunei licenţe sau cesiuni de drepturi prin care reclamanta să fi dobândit calitatea de titular sau utilizator asupra desenului industrial şi nici autorizarea titularului de a formula o astfel de acţiune. În mod cu totul eronat şi nemotivat, atât instanţa de fond cât şi instanţa de control judiciar au apreciat că reclamanta poate constitui şi justifica un interes în sensul formulării acţiunii de anulare a înregistrării modelului industrial.

Recurenta pârâtă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., susţinând că decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 6 şi art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 art. 31 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 129/1992 şi art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002.

Recurenta pârâtă a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 129/1992 raportat la art. 6 din acelaşi act normativ şi a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 şi art. 31 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.

Recurenta pârâtă a considerat că, faţă de dispoziţiile legale invocate, în fondul documentar care stă la baza analizării caracterului de noutate sunt incluse, în mod exclusiv şi limitativ, următoarele: cererile de desene/modele publicate în B.O.P.I. - D.M., desenele/modelele protejate pe teritoriul României, cererile internaţionale depuse conform Aranjamentului de la Haga şi cererile de înregistrare publicate în Buletinul Oficial al O.H.I.M. Astfel, decizia recurată este rezultatul aplicării greşite de către instanţa de control judiciar a prevederilor legale care reglementează analizarea „caracterului de noutate", respectiv a ,fondului documentar OSIM", fiind pronunţată cu extinderea nepermisă a definiţiei fondului documentar, incluzând în mod nelegal cererile depuse pe teritoriul statului polonez.

Recurenta pârâtă a susţinut că desenul nr. WUP/31.03.2014 înregistrat la Oficiul de Brevete al Republicii Polone nu intră în niciunul dintre cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 31 din Regulament, motiv pentru care nu face parte din fondul documentar aplicabil cererilor naţionale şi nici nu poate fi luat în considerare la analizarea caracterului de noutate al înregistrării nr. 020052/20.05.2015.

De asemenea, recurenta pârâtă a considerat că nu poate fi reţinută nici teza instanţei de control judiciar conform căreia art. 31 din Regulament nu s-ar aplica deoarece „noţiunea legală de noutate absolută nu poate fi restrânsă printr-un act normativ cu putere infralegislativă", în condiţiile în care aceste dispoziţii reprezintă punerea în aplicare a art. 22 alin. (6) din Legea nr. 120/1002 care stabileşte în mod expres conţinutul sintagmei de fond documentar şi caracterul relativ al noţiunii de noutate.

Recurenta pârâtă a arătat că instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 invocate în mod expres în cuprinsul cererii de apel şi nici nu a argumentat care sunt raţiunile care stau la baza îndepărtării aplicabilităţii acestei norme juridice.

Contrar celor reţinute de către instanţa de control judiciar, dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare nu sunt aplicabile în prezenta cauză, acestea aplicându-se numai desenelor sau modelelor comunitare, adică acelora care sunt înregistrate la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală şi care sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Or, în prezenta cauză, acţiunea în anulare are ca obiect anularea desenului industrial înregistrat la OSIM sub nr. 020952/29.05.2015, desen căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 129/1992 şi ale Regulamentului de aplicare al Legii nr. 129/1992.

Recurenta pârâtă a considerat că nu se poate reţine aplicabilitatea actului normativ european nici în raport cu înregistrarea nr. WUP/31.03.2014 efectuată de către Oficiul de Brevete al Republicii Polone, având în vedere că nici acesta nu este un desen sau model industrial comunitar în sensul Regulamentului (UE), ci este supus legii statului polon.

Recurenta pârâtă a considerat că instanţa de apel a aplicat greşit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992 în raport cu situaţia de fapt existentă. Potrivit legii, pentru a putea fi pusă în discuţie nulitatea înregistrării la O.S.I.M. a desenului nr. 020952/29.05.2016 este necesar a exista identitate între acesta şi brevetul înregistrat anterior. Or, în urma analizării brevetului nr. Rp.20387 înregistrat la Oficiul de Brevete al Republicii Polone de către X. se poate observa că această condiţie nu este îndeplinită, neexistând similarităţi între modelul polonez şi desenul pârâtei.

Recurenta pârâtă a invocat art. 2 lit. d) din Legea nr. 129/1992 şi a arătat că, din compararea modelului nr. Rp.20387 înregistrat de către X. cu desenul nr. 020952/29.05.2016 înregistrat de către B. S.R.L., este evident faptul că între acestea nu există identitate, modelul pârâtei prezentând suficiente elemente de distinctivitate vizuală, respectiv: modelul Rp.20387 prezintă trei linii (adâncituri) de o dimensiune mai mare şi două linii (adâncituri) de o dimensiune mai mică, în timp ce desenul nr. 020952/29.05.2016 prezintă cinci linii (adâncituri) simetrice, dispuse la intervale egale; modelul Rp.20387 nu are culori revendicate, în timp ce desenul nr. 020952/29.05.2016 este culoare roşu-vişiniu; modelul Rp.20387 prezintă o textură abraziv-poroasă, în timp ce desenul nr. 020952/29.05.2016 prezintă o textură lucios-fină.

Recurenta pârâtă a arătat că, între modelul Rp.20387 şi desenul nr. 020052/20.05.2016, nu există identitate nici în ceea ce priveşte clasificarea Locarno, modelul Rp.20387 fiind înregistrat pentru clasa 25-02 (şină profilată semirotundă), în timp ce desenul pârâtei nr. 020052/20.05.2016 este înregistrat pentru clasa 25-01 (element gard).

5. Apărările formulate în cauză.

Intimata - reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata reclamantă a arătat că a fost notificată abuziv în anul 2018 de către recurenta pârâtă să oprească producerea şi comercializarea modelului de şipcă de gard invocat, fiind supusă chiar cercetării penale, la cererea acesteia, cercetare ce s-a finalizat cu decizie de neîncepere a urmăririi penale, astfel că interesul material al reclamantei este necontestabil.

Intimata reclamantă a arătat că atât societatea sa, cât şi alţi producători de şipci de gard, inclusiv recurenta pârâtă, au achiziţionat echipamentul tehnologic de realizare a acestor produse de la acelaşi producător, respectiv X., titularul brevetului nr 20387 înregistrat la Oficiul de Brevete al Republicii Polone, brevet ce a fost furnizat, în copie, tuturor celor interesaţi, atât în faza de ofertare cât şi ulterior, odată cu livrarea echipamentului. Prin urmare, apelanta ştia de existenţa brevetului şi totuşi a solicitat înregistrarea unui desen la OSIM, susţinând în fals că este autoarea acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. nu este întemeiat. Conform textului legal menţionat, hotărârea poate fi casată în cazul în care instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În acest sens, recurenta pârâtă a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 129/1992 precum şi ale art. 40 C.proc.civ., întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile privind justificarea interesului în promovarea acţiunii.

Art. 40 C.proc.civ. instituie sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile stabilind că, în cazul lipsei interesului, instanţa va respinge cererea ca lipsită de interes. Cerinţa existenţei unui interes în cazul particular al cererii de anulare a înregistrării desenului sau modelului este prevăzută şi de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 129/1992.

În concret, recurenta pârâtă a considerat că neîndeplinirea condiţiei interesului rezultă din faptul că reclamanta nu deţine vreun drept de proprietate industrială asupra vreunui model industrial asemănător celui deţinut de pârâtă, invocând exclusiv drepturi deţinute de o societate din Polonia, fără a face dovada existenţei vreunei licenţe sau cesiuni de drepturi prin care reclamanta să fi dobândit calitatea de titular sau utilizator asupra desenului industrial şi nici autorizarea titularului de a formula o astfel de acţiune.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a considerat că este nefondată critica privind lipsa de interes în formularea acțiunii, reţinând că pârâta a formulat împotriva reclamantei o plângere penală pentru contrafacerea modelului industrial a cărui anulare se cere în prezenta cauză, precum şi o notificare prin care a solicitat acesteia să înceteze folosirea elementelor de gard similare modelului înregistrat.

Întrucât, prin demersurile menţionate, recurenta pârâtă tinde la a interzice reclamantei producţia şi comercializarea modelului industrial în litigiu, folosul practic urmărit prin formularea acţiunii constă în înlăturarea, ca urmare a anulării înregistrării certificatului de înregistrare al pârâtei, a drepturilor exclusive de utilizare a desenului/modelului, pretinse de recurenta pârâtă, care reprezintă temeiul pretenţiei invocate de aceasta, de a interzice reclamantei desfăşurarea activităţii sale comerciale privind modelul industrial în discuţie.

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. prin care recurenta pârâtă a susţinut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 6 şi art. 22 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 129/1992, art. 31 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 129/1992 şi art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002, nu este întemeiat. În esenţă, prin acest motiv de recurs, recurenta pârâtă a criticat faptul că instanţa a avut în vedere, în aprecierea noutății ca o condiție de fond esențială pentru înregistrarea modelului industrial, anumite elemente care nu sunt enumerate în acest scop prin dispoziţiile legale relevante.

Art. 22 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 stabileşte că, în examinarea cererii de înregistrare a modelului, se vor lua în considerare fondul documentar de desene şi modele existent la O.S.I.M., înregistrările internaţionale de desene şi modele la Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, desenele/modelele comunitare, precum şi orice alte documente relevante pentru procedurile de examinare depuse de persoanele interesate.

De asemenea, potrivit art. 31 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 129/1992, în stabilirea noutăţii se iau în considerare materialele existente în fondul documentar al O.S.I.M., Serviciul de desene şi modele. Alin. 2 al aceluiaşi articol stabileşte că fondul documentar existent la O.S.I.M., în cadrul Serviciului de desene şi modele, este alcătuit din:

a) colecţia de cereri de desene şi modele publicate în B.O.P.I.-D.M.;

b) colecţia de desene sau modele, protejate pe teritoriul României;

c) colecţia de cereri internaţionale depuse conform Aranjamentului de la Haga;

d) colecţia de cereri de înregistrare de desene şi modele publicate in Buletinul Oficial al O.H.I.M.

Interpretarea corectă a acestor dispoziţii legale este aceea că fondurile de documentare menționate stau la baza analizei efectuate în cadrul procedurilor administrative și administrativ-jurisdicționale din fața O.S.I.M. La această concluzie conduce chiar interpretarea literală a textelor expuse, denumirea marginală a art. 31 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 129/1992 fiind „Materiale ce pot fi opuse în procedura de examinare”. De asemenea, art. 22 din lege reglementează procedura de examinare şi soluţionare a cererilor de înregistrare a desenelor sau modelelor de către Comisia de examinare a desenelor şi modelelor, acest articol fiind situat în cadrul Capitolului III al legii, intitulat ”Înregistrarea şi eliberarea titlului de protecţie”.

În cadrul acţiunii având ca obiect anularea înregistrării, instanţa de judecată este obligată să procedeze la analiza motivelor de anulare invocate de reclamant, dintre cele enumerate de alin. 3 al art. 22 din Legea nr. 129/1992, administrând în acest scop toate mijloacele de probă admisibile potrivit legii pentru a stabili dacă, în privinţa modelului înregistrat, prin raportare la existenţa invocată a unui model (tridimensional) industrial identic şi anterior, este îndeplinită condiţia noutăţii.

Verificarea pe care O.S.I.M. o efectuează în baza de date, pentru a putea aprecia, la momentul înregistrării, asupra noutăţii desenelor şi modelelor industriale, nu poate fi considerată ca fiind o barieră în calea dovedirii de către o persoană interesată a lipsei caracterului de noutate al unui desen/model industrial. Astfel, în aplicarea art. 22 alin. 2 C.proc.civ., instanţa poate dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare în vederea stabilirii corecte a faptelor şi aplicării în consecinţă a legii. De altfel, chiar enumerarea din art. 22 alin. 6 din Legea nr. 129/1992 nu este limitativă, aceste dispoziţii stabilind că pot fi avute în vedere orice alte documente relevante pentru procedurile de examinare depuse de persoanele interesate.

Susţinerea recurentei pârâte în sensul că ar fi fost inclus în mod nelegal în această analiză desenul nr. WUP/31/.03.2014 înregistrat la Oficiul de Brevete al Republicii Polone nu poate fi reţinută, în mod corect considerând instanţa de apel că validarea acestei susţineri ar echivala cu o transformare a noțiunii legale de noutate absolută într-o noutate limitată la teritoriul național, în condiţiile în care nu există o dispoziţie legală care să instituie o astfel de limitare.

Astfel, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 129/1992 privind desenele și modelele industriale, republicată, în forma în vigoare la data înregistrării modelului a cărui anulare se solicită, instituie cerinţa ca modelul să fie nou, stabilind că un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

În sensul aplicării art. 6, se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerţ, cu excepţia situaţiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil şi în cadrul activităţii obişnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acţionează în cadrul Uniunii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o prioritate, înaintea datei de prioritate, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 129/1992.

Astfel, dispoziţiile legale expuse nu permit concluzia că analiza noţiunii de noutate ar trebui limitată la teritoriul naţional, dimpotrivă, ele stabilesc că această cerinţă nu este îndeplinită în cazul în care există un alt model identic făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, iar la descrierea conţinutului noţiunii de model făcut public legea se referă la publicarea, dezvăluirea sau utilizarea în comerţ prin raportare la cercurile specializate din sectorul în cauză care acţionează în cadrul Uniunii Europene.

De asemenea, având în vedere protecția de care trebuie să beneficieze desenele şi modele industriale, o limitare a protecției desenelor sau modelelor industriale la teritoriul diferitelor state membre, fie că legislațiile acestora sunt sau nu apropiate, poate determina o fragmentare a pieței interne în cazul produselor care încorporează un desen sau un model industrial ce face obiectul unor drepturi interne deținute de persoane diferite, fapt care poate constitui un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor, principii expuse în preambulului Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Recurenta pârâtă a considerat că dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare nu sunt aplicabile în prezenta cauză, ele vizând numai desenele sau modelele comunitare, înregistrate la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală şi valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Contrar acestor susţineri ale recurentei pârâte, expunerea de către instanţa de apel a dispozițiilor art. 5 din regulamentul menţionat a fost realizată în scopul întăririi concluziei că noțiunea de noutate este una absolută, concluzie rezultată din interpretarea dispoziţiilor naţionale, astfel cum rezultă expres din considerentele deciziei, în care s-a arătat că prevederile regulamentului comunitar sunt relevante cel puțin pentru orientarea interpretării prevederilor naționale echivalente.

Motivul de recurs prin care recurenta pârâtă a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992 în raport cu situaţia de fapt existentă nu poate fi reţinut, dezvoltarea acestui motiv de recurs nerelevând aspecte de nelegalitate. Astfel, recurenta pârâtă a arătat că, pentru a putea fi pusă în discuţie nulitatea înregistrării la O.S.I.M. a desenului nr. 020952/29.05.2016, este necesar a exista identitate între acesta şi modelul înregistrat anterior.

Instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 129/1992, conform cărora desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative şi a procedat la analiza acestor trăsături, concluzionând că figurile care reprezintă modelul industrial înregistrat în Republica Polonia de societatea producătoare de mașini industriale de producție de profile garduri sunt în esenţă identice în sensul legii cu modelul înregistrat de pârâtă. În această analiză, instanţa de apel a examinat critica apelantei care se prevala de o anumită figură cu mai puține striații a modelului polonez, arătând că există și figuri care corespund modelului pârâtei, concluzionând că profilul produs de reclamantă arată în esență identic cu modelul înregistrat de pârâtă, fiind astfel făcută dovada lipsei noutății.

Susţinerile recurentei pârâte în sensul că nu ar exista similarităţi între modelul polonez şi desenul său nu reprezintă critici de nelegalitate, partea dezvoltând critica prin raportare la elementele de fapt considerate de aceasta ca reprezentând elemente de distinctivitate vizuală, şi anume, numărul, dispunerea şi dimensiunea adânciturilor, culorile şi textura modelelor.

În cadrul acestei analize a condiţiei de noutate a unui model industrial interesează, în mod concret, aspectul exterior, menit să confere noutate, în sensul de a fi diferit, într-un mod suficient de clar, de alte desene sau modele anterioare. În cadrul examinării acestor elemente, instanţa de apel s-a raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei, dispunând de o marjă de apreciere în această analiză, fiind vorba, așadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. În consecinţă, aceste susţineri ale recurentei pârâte nu pot forma obiect de analiză în faza recursului întrucât cadrul procesual reglementat de art. 488 C.proc.civ. nu permite schimbarea stării de fapt deja reţinute de instanţa de fond ori de instanţa de apel şi nici verificarea modalității în care au fost apreciate probele administrate.

Este lipsit de relevanţă juridică argumentul de care se prevalează recurenta pârâtă în susţinerea lipsei de identitate între cele două modele, în sensul că ele sunt înregistrate în clase diferite în clasificarea Locarno, şi anume clasa 25-02 (şină profilată semirotundă) respectiv clasa 25-01 (element gard). Clasificarea de la Locarno reprezintă un sistem internațional de clasificare a desenelor și modelelor industriale, administrat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, edictat în scopul clasificării produselor indicate în desenele și modelele industriale comunitare înregistrate și în cererile de înregistrare a unui desen sau model industrial.

Examinarea elementelor de similaritate, în cadrul verificării îndeplinirii condiţiilor pentru protecţia modelului nu se raportează la clasificarea menţionată, care nu reprezintă un act normativ care să aibă ca obiect de reglementare aspecte privind protecţia juridică a desenelor şi modelelor. Clasificarea menţionată are un caracter administrativ şi nu leagă ţările Uniunii speciale în ceea ce priveşte natura şi sfera de protecţie atribuită desenului sau modelului industrial în respectivele ţări, astfel cum prevede art. 2 alin. 1 din Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, semnat la 8 octombrie 1968 şi revizuit la 28 septembrie 1979.

Astfel, analiza condiţiilor de fond pentru protecţia modelului industrial trebuie efectuată cu respectarea coordonatelor trasate prin art. 6 din Legea nr. 129/1992, prin luarea în considerare a combinaţiei dintre principalele caracteristici ale modelelor, cum în mod corect a procedat instanţa de apel.

Reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 496 alin. 1 C.proc.civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei nr. 1711/2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.