Appeal inadmissible in civil damages and media-coverage claim for raising new grounds barred by procedural hierarchy.

Apel nemotivat. Motive de recurs formulate omisso medio. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac. Recursul

Index alfabetic: principiul ierarhiei căilor de atac

nemotivarea apelului

inadmisibilitate

C.proc.civ., art. 459, art. 476 alin. (2), art. 488 alin. (2)

Principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel nu a formulat critici prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinţei primei instanţe, nu are deschisă calea de atac a recursului pentru a invoca pentru prima dată susţineri şi apărări direct în această etapă procesuală. Aceasta, întrucât, atribuţiile instanţei de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel. Or, cât timp partea nu a formulat critici concrete în apel, hotărârea nu poate fi verificată, recursul fiind declarat omisso medio, cu nerespectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1651 din 18 octombrie 2023

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22.09.2021 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul X, B. – procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul X, C.– prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul X, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ziarul Y prin D. SRL, Ziarul Y prin E., Z prin F. SRL, – W prin SC G. SRL și Q prin H. SRL, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar de daune materiale și morale în valoare de 5.500.000 lei, obligarea pârâtelor, respectiv a societăților media, să elimine din toate paginile și istoricul online referirile cu privire la persoana reclamantului, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul X să publice pe cheltuială proprie dispozitivul hotărârii ce urmează a se pronunța, după rămânerea definitivă, pe pagina de informații publice a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 98/S din 27.04.2022, Tribunalul Braşov – Secţia I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, invocată prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă cererea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul X, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A.

A obligat pe reclamant să plătească pârâtului Ziarul Y prin D. SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 7.420 lei, reprezentând onorariu avocat.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa apel:

Prin decizia civilă nr. 25/Ap din 18.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, cu opinie majoritară, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 98/S/2022 pronunţate de Tribunalul Braşov.

A fost obligat apelantul să achite intimatei D. SRL suma de 7.424 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 25/Ap/2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât instanța de apel a încălcat art. 6 CEDO privind prezumția de nevinovăție și a aplicat greșit art. 10 privind libertatea de exprimare a jurnaliștilor.

În continuare, recurentul-reclamant preia în susținerea recursului argumentele expuse prin motivarea opiniei minoritare, în sensul că dreptul de a informa publicul și dreptul publicului de a primi informații se lovește de dreptul reclamantului la prezumția de nevinovăție, iar acest conflict între două drepturi garantate de Convenție se soluționează prin punerea în balanță a intereselor aflate în joc.

Apreciază că dreptul său le prezumția de nevinovăție a fost încălcat pentru că prin publicațiile în discuție au fost prezentate acuzații foarte grave privind comiterea cu vinovăție a unor infracțiuni într-un moment în care procesul penal nu era finalizat.

Din examinarea articolelor nu se verifică un caracter obiectiv, neutru al informațiilor transmise care să permită cititorului să își formeze propria opinie cu privire la împrejurările aduse în discuție.

Modalitatea de redactare a articolelor este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție incidentă până la data pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, simpla referire la ”ce spun procurorii” fiind de natură să întărească concluzia vinovăției reclamantului, iar nu prezumția de nevinovăție.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, motivat de faptul că nu are calitate procesuală pasivă. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare, comunicată, arătând că prin recurs nu au fost dezvoltate critici cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, astfel încât, sub acest aspect, decizia a intrat în puterea lucrului judecat.

Intimata-pârâtă Z. prin F. SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauza dedusă judecății, se constată că împotriva sentinței pronunțate de prima instanță reclamantul A. a declarat apel, cale de atac ce nu a fost însă motivată.

Cum cererea de apel nu a fost motivată, instanța de apel a examinat sentinţa apelată în fond, numai pe baza aspectelor invocate la prima instanţă, conform dispoziţiilor art. 476 alin. (2) C.proc.civ. ce prevăd că ”în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.”

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel în condițiile anterior evidențiate, reclamantul a declarat recurs, ce urmează a fi analizat din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (2) C.proc.civ., ce atrag inadmisibilitatea căii de atac și prevăd că ”motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.”

Principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel nu a formulat critici prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinţei primei instanţe, cum este cazul în speță, nu are deschisă calea de atac a recursului pentru a invoca pentru prima dată susţineri şi apărări direct în această etapă procesuală.

Împrejurarea că reclamantul a declarat apel (pe care însă nu l-a motivat) şi că decizia pronunţată de curtea de apel este susceptibilă de recurs, nu înseamnă că această cale extraordinară de atac este deschisă părţii.

Atribuţiile instanţei de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel. Or, cât timp partea nu a formulat critici concrete în apel, hotărârea nu poate fi verificată, recursul fiind declarat omisso medio, cu nerespectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac.

Cum în cauză recurentul-reclamant A. nu a formulat critici împotriva sentinţei pronunțate de prima instanţă, iar decizia din apel nu a modificat hotărârea tribunalului şi nu a avut consecințe asupra situaţiei juridice a reclamantului, se constată că partea nu poate declara recurs întrucât aceasta ar însemna, deopotrivă, nesocotirea atât a regulii imperative în legătură cu ordinea exercitării căilor de atac (art. 459 C.proc.civ.), cât şi a principiului omisso medio, ceea ce atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul-reclamant deduce judecăţii în recurs critici formulate omisso medio, cu nerespectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, nesusceptibile de analiză faţă de prevederile art. 488 alin. (2) C.proc.civ., Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul.